Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal -
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.19/C/2010 -
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - JUDECĂTOR 3: Sabău Mirela
- - - grefier
*********
Pe rol fiind soluționarea apelului comercial formulat de apelanții reclamanți, -, SRL, ASOCIAȚIA SPORTIVĂ, HG, și apelantul intervenient - toți cu domiciliul procedural ales în C N,-, jud. C - la sediul societății de avocatură & în contradictoriu cu intimatele pârâte BANK ROMÂNIA SA cu sediul în B,-, sector 1 și -" ROMANIA"SRL cu sediul în B,--107,.3,.7, sector 5, III împotriva sentinței nr.535/LC din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect -constatare nulitate act -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru reclamanții, -, SRL, ASOCIAȚIA SPORTIVĂ, HG- toți lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.218 din 7 octombrie 2009, emisă de Baroul Cluj - Societate Civilă de Avocați, lipsă fiind apelantul reclamant, apelantul intervenient și intimatele pârâte BANK ROMÂNIA SA B și -" ROMÂNIA"SRL
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, apelul este legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru achitată cu chitanțele nr.- din 25 noiembrie 2009 și nr.- din 7 decembrie 2009, plus 0,15 lei timbru judiciar, intimata pârâtă -" ROMÂNIA"SRL - prin avocat a depus la dosar cerere, prin care în temeiul art.242 pct.2 Cod procedură civilă solicită judecarea cauzei și în lipsă,după care:
Reprezentantul apelanților reclamanți învederează că nu mai are alte ceri, solicită cuvântul asupra apelului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelanților reclamanți solicită admiterea apelului și în baza prevederilor art.297 Cod procedură civilă, instanța de fond neintrând în cercetarea fondului, apreciază că se impune casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În esență învederează instanței că, la data de 12.11.2008 s-a precizat acțiunea la instanța de fond cu cele cinci petite ale cererii, respectiv primul care se referă la petite de constatare și nicidecum petite de realizare a unui drept. Primul petit consta în netransmiterea drepturilor de ipotecă aferentă contractelor de credit invocate de pentru neplata prețului cesiunii în favoarea Eurom Bank, al doilea de constatare a dreptului de garanție aferent contractelor de credit și a celor de garanție accesorii și care aparțin Bank, iar cel de-al treilea petit de constatare este acela de constatare a nulității absolute a actelor de adjudecare a imobilelor precizate. Capătul de cerere privind întoarcerea executării silite este o consecință a punctului 3, astfel că, instanța de fond putea să respingă acțiunea eventual ca inadmisibilă și nu să o anuleze ca insuficient timbrată, având în vedere prevederile art.111 Cod procedură civilă care prevede că partea care are un interes poată să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, iar din coroborarea acestui articol cu prevederile Legii nr.146/1997 rezultă că cererile de constatare, precum și cele de anulare sau declarare a nulității unui act, nu se timbrează la valoarea, ci se timbrează cu o sumă fixă stabilită prin lege. În consecință apreciază că, soluția ce urmează a fi dată în apel este aceea de casare a hotărârii instanței cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Mai arată și că, având în vedere că a intrat în procedura insolvenței, aceasta este administrată de un administrator judiciar și în conformitate cu art.77 din Legea nr.85/2006, toate acțiunile introduse de administratorul sau lichidatorul judiciar, sunt scutite de plata taxelor de timbru astfel că, prima instanță a reținut greșit în sarcina reclamantei obligativitatea timbrării acțiunii. Față de aceste aspecte, referitoare la timbraj și față de starea de insolvență arătată mai sus, apreciază că se impune casarea hotărârii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.535/LC din 25 iunie 2009, Tribunalul Satu Marea admis excepția insuficientei timbrări a acțiunii - excepție ridicată din oficiu și, în consecință, a anulat ca insuficient timbrată acțiunea formulată de reclamanții, -, - SRL, ASOCIAȚIA SPORTIVĂ "" S M, și HG, precum și cererea intervenientului în interes propriu, toți cu domiciliul procedural ales în C N,-, județul C, în contradictoriu cu pârâtele BANK ROMANIA SA, cu sediul în B, sector 1,- și - ROMANIA SRL cu sediul în B,--107,. 3,. 7, sector 5, tronson III.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, n temeiul prevederilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, a analizat excepția insuficientei timbrări a acțiunii, excepția care a fost găsită întemeiată având în vedere următoarele:
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. În situația în care taxa de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată (art. 20 alin. 2 teza I).
Constatând că la termenul fixat, reprezentantul convențional al reclamanților a declarat că nu înțelege să timbreze acțiunea, Tribunalul în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 a anulat ca insuficient timbrată acțiunea, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Instanța a apreciat că față de modalitatea de investire a acțiunii și față de temeiurile de fapt și de drept invocate, reclamanta - SRL - societate în insolvență nu beneficiază de scutire de taxă de timbru și că în nici o situație, eventuala luare în discuție a beneficiului prevăzut de Legea nr. 85/2006 (prin promovarea unor acțiuni de către practicianul de insolvență) nu se poate extinde la restul reclamanților.
Cheltuielile de judecată nefiind dovedite ca fiind făcute pentru prezentul proces, nu au fost acordate pe seama pârâtei - ROMANIA SRL.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au declarat apel, în termen și legal timbrat, reclamanții, -, SRL, ASOCIAȚIA SPORTIVĂ, HG, și intervenientul, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Satu Mare și pe cale de consecință, admiterea cererii introductive astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel apelanții au arătat că, la data de 23 martie 2005, între societatea Eurom Bank SA și -""SRL a intervenit contractul de credit nr.135, având ca scop restructurarea facilităților existente în sold la societățile SRL, SRL. SRL, SRL,ASOCIAȚIA CLUB SM2 002, MEDIA SRL și SRL.
La data de 29 septembrie 2005, între -" BANK SA și "SA a intervenit contractul de cesiune de creanță nr.750, prin care creața rezultată din contractul de credit nr.135 este cesionată de către instituția bancară societății comerciale SRL, în temeiul prevederilor art.1391 și urm. Cod civil, cu mențiunea că, cesionarul a achitat la momentul semnării contractului un avans de 1.000.000 euro, iar diferența urma a fi achitată în termen de 2 ani de la data semnării contractului de cesiune, adică până la data de 29.09.2007.
Efectul cesiunii de creanțe stipulat de cele două pârâte a fost acela al transmiterii creanței în patrimoniul cesionarului împreună cu toate accesoriile existente, mai puțin a garanțiilor constituite care urmau să treacă în patrimoniul -" "SRL, numai după achitarea integrală a prețului cesiunii.
Ulterior perfectării contractului de cesiune, data de 3 august 2006, -" "SRL a solicitat executarea silită a garanțiilor imobiliare accesorii contractului de credit și ca urmare a derulării procedurii de executare silită, imobilele au fost adjudecate în favoare -" "SRL, intrând în patrimoniul acesteia.
Raportat la această stare de fapt, reclamanții au promovat acțiunea în anulare a actelor de adjudecare, ca efect al netransmiterii ipotecilor, acțiune anulată ca insuficient timbrată.
Mai arată că, raportat la cererea de chemare în judecată arată că, petitele din cerere sunt petite de constatare și nicidecum de realizare a dreptului, astfel în conformitate cu prevederile art.111 Cod procedură civilă "partea care un interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept".
Din interpretarea textului arătat mai sus, coroborat cu Legea nr.146/1997, rezultă că, cererile de constatare a existenței sau neexistenței unui drept, precum și cererile în anularea sau declararea nulității unui act nu se timbrează la valoare, ci se timbrează cu o sumă fixă stabilită de lege.
Rezultă, așadar, în opinia apelanților că instanța de fond în mod eronat a stabilit în sarcina reclamanților taxa judiciară la valoare, în speță, fiind vorba de o acțiune în constatare, care se timbrează cu o sumă fixă și nu la valoare, cum greșit s-a reținut.
În ceea ce privește reclamantul -""SRL arată că, aceasta se află în procedura insolvenței, societatea fiind administrată de un administrator judiciar, respectiv EXPERT S M și în conformitate cu art.77 și urm. din Legea nr.85/2006" toate acțiunile introduse de administratorul sau lichidatorul judiciar, sunt scutite de taxe de timbru".
Din interpretarea acestor texte de lege, rezultă că prima instanță a reținut în mod greșit în sarcina reclamantei obligativitatea timbrării acțiunii, acesteia aplicându-i-se dispozițiile Legii nr.85/2006, cu privire la taxele de timbru.
În drept au fost invocate prevederile art.77 și urm. din Legea nr.85/2006, art.111 Cod procedură civilă, art.274 Cod procedură civilă și Legea nr.146/1997.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata pârâtă -" ROMÂNIA"SRL a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței apelate, cu obligarea apelanților reclamanți, în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că, în mod corect instanța de fond a admis excepția insuficientei timbrări a acțiunii formulate de reclamanți și a procedat la anularea acesteia, reținând totodată în mod corect și că, reclamanta, deși este în procedura insolvenței, nu beneficiază de prevederile art.77 din Legea nr.85/2006, care stipulează că" toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator, în aplicarea dispozițiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru".
Acest text de lege, coroborat cu art.79 și 80 din Legea nr.85/2006, stabilește patru condiții esențiale pentru ca scutirea taxei de timbru să devină operantă, însă nici una dintre aceste condiții nu este întrunită în prezenta cauză.
Astfel, pentru a fi scutită de taxa de timbru, acțiunea ar fi trebuit introdusă de administratorul sau lichidatorul judiciar, ori acțiunea a fost introdusă de administratorul statutar al.
Momentul promovării acțiunii nu poate fi decât ulterior deschiderii procedurii insolvenței, ori acțiunea este introdusă anterior.
Temeiul legal principal al acțiunii ar fi trebuit să fie Legea nr.85/2006, ori acțiune se întemeiază pe dreptul comun, iar în ceea ce privește obiectul acțiunii arată că, acesta depășește în mod evident atribuțiile lichidatorului judiciar.
Pe cale de consecință, rezultă vădit faptul că acțiunea se află întru totul în afara cadrului legal stabilit de legea insolvenței.
Instanța de apel, analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este nefondat urmând ca, în baza prevederilor art.295 - 296 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă precizată la data de 13 noiembrie 2008, apelanții au solicitat instanței să constate netransmiterea drepturilor de ipotecă aferente contractelor de credit nr.135/2005 și nr.137/2005, invocat de intimatul în patrimoniul său, pentru neplata prețului cesiunii în favoarea intimatei BANK, să se constate că dreptul de garanție aferent acestor contracte de credit și a contractelor de garanție accesorii perfectate între și garanții ipotecari pe de o parte, respectiv Eurom Bank SA pe de altă parte, aparțin pârâtei Bank SA, să se constatate nulitatea absolută a actelor de adjudecare menționate în anexa 1 cu privire la imobilele respective și să se dispună întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare cu reintrarea imobilelor în patrimoniul reclamanților.
Reclamanții au timbrat acțiunea formulată la data introducerii, cu suma de 38 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar ( filele 64-65).
În ședința publică din 15 ianuarie 2009, instanța a stabilit că, capetele de cerere 3 și 4 din acțiunea precizată, privitoare la nulitatea absolută a actelor de adjudecare și întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare sunt capete de cerere evaluabile în bani, pentru care se datorează taxă de timbru la valoare și care urma să fie stabilită după depunerea la dosar a tuturor actelor de adjudecare ( filele 129-130).
În ședința publică din 2 aprilie 2009 ( fila 186) instanța de fond a stabilit în sarcina reclamanților obligația achitării unei taxe de timbru în sumă de 60.478,7 lei și 5 lei timbru judiciar.
Taxa de timbru astfel stabilită s-a comunicat de către instanță la sediul procedural ales la reclamanților, iar reprezentantul legal al acestora a învederat instanței, în ședința publică din 18 iunie 2009, că nu înțeleg să timbreze acțiunea formulată, la valoarea aferentă, arătând că societatea este scutită de taxele judiciare, deoarece este în faliment.
Motivele de apel formulate de apelanți, în sensul că nu s-ar datora taxa de timbru la valoare, stabilită de prima instanță, deoarece petitele acțiuni au fost formulate ca fiind cereri în constatare și nu în realizarea dreptului, sunt nefondate.
Astfel, din analiza petitelor acțiunii formulate în cauză rezultă că petitele 1-2 prin care se solicită constatarea netransmiterii drepturilor de ipotecă aferente contractelor de credit din patrimoniul Eurom Bank în patrimoniul România SRL, precum și constatarea că drepturile de garanție aferente contractelor de credit aparțin pârâtei Bank - continuatoare a falitei Eurom Bank, sunt în strânsă legătură și interdependență cu petitele 3-4 ale acțiunii care vizează constatarea nulității actelor de adjudecare a imobilelor ce au făcut obiectul garanțiilor și întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare, în sensul reintrării imobilelor în patrimoniul reclamanților, garanți ipotecari.
Petitul 3 al acțiunii, chiar dacă este formulat în sensul "constatării" nulității actelor de adjudecare încheiate, împreună cu petitul 4 al acțiunii vizând restabilirea situației anterioare încheierii actelor de adjudecare și a întoarcerii executării silite, reprezintă o cerere în realizarea dreptului și nu una în constatarea dreptului. Aceste capete de cerere vizând nulitatea unor acte juridice patrimoniale, concomitent cu restabilirea situației anterioare încheierii lor, sunt cereri evaluabile în bani supuse dispozițiilor prevederilor art.2 alin.2 din Legea nr.146/1997, trebuind a fi taxate cu taxă de timbru calculată la valoarea cuprinsă în actele de adjudecare, cum în mod corect a stabilit și prima instanță.
Conform prevederilor art.6 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997, sunt considerate evaluabile în bani, cererile pentru restituirea pretențiilor efectuate în temeiul unui act juridic pentru care s-a cerut constatarea nulității, anularea, rezilierea, caz în care capătul principal de cerere va fi supus taxei judiciare de timbru prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.146/1997.
De asemenea, conform prevederilor art.2 alin.1/1 din Legea nr.146/1997, dispozițiile art.2 alin.1 din lege, se aplică în mod corespunzător și cererilor privind declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial.
Prin urmare, se reține că în mod judicios prima instanță a stabilit că pentru acțiunea reclamanților, vizând nulitatea actelor de adjudecare și restabilirea situației anterioare, aceștia datorează taxă de timbru la valoare, calculată prin înserarea valorilor cuprinse în actele de adjudecare și aplicarea dispozițiilor art.2 alin.1 din Legea nr.146/1997, respectiv suma de 60.478,77 lei taxă timbru și 5 lei timbru judiciar mobil.
Cât privește incidența în cauză a prevederilor art.77 din Legea nr.85/2006, respectiv scutirea de la plata taxei de timbru a apelantei -""SRL, se reține că, motivele de apel sunt de asemenea nefondate.
Astfel, legiuitorul a stabilit la art.77 din Legea nr.85/2006 că toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator, în aplicarea dispozițiilor legii, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de plata taxei de timbru.
În speță, acțiunea nu a fost formulată de administratorul judiciar, ori lichidatorul societății -""SRL, ci de societate prin administratorul ei statutar, la momentul introducerii acțiunii societatea nefiind supusă procedurii insolvenței ( 04.09.2008), ea intrând în procedura insolvenței ulterior prin sentința nr.322 din 9 octombrie 2008 Tribunalului Satu Mare ( fila 113). Acțiunea a fost demarată de societate, ca fiind o acțiune pe dreptul comun și nu ca o acțiune ce își are izvorul ca urmare a aplicării dispozițiilor legii insolvenței.
Ori,intrarea reclamantei apelante în procedura insolvenței, ulterior promovării acțiunii pe parcursul soluționării cauzei, nu o îndreptățește să invoce scutirea de la plata taxei de timbru prin intermediul prevederilor art.77 din legea insolvenței, câtă vreme legiuitorul a prevăzut la art.20 din Legea nr.146/1997 că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat introducerii acțiunii și doar în cazuri de excepție, a neplății ei la momentul introducerii acțiunii, se poate acorda termen de către instanță, în vederea plății ei.
În consecință, instanța de apel reține că apelanta reclamantă nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.77 din Legea nr.85/2006 pentru a beneficia de scutirea de la plata taxei de timbru.
Pentru aceste considerente instanța de apel constatând nefondate motivele de apel și corecta aplicare a dispozițiilor legale privitoare la taxele judiciare de timbru de către prima instanță, va dispune respingerea ca nefondat a apelului și menținerea în totalitate a sentinței apelate.
Instanța de apel nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece intimata Bank România nu a solicitat cheltuieli de judecată, iar intimata -" ROMÂNIA"SRL, care a solicitat cheltuieli, nu a făcut dovada efectuării lor, delegația avocațială a reprezentantului legal, nemenționând onorariul, nefiind depus vreun înscris justificativ al efectuării unor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatapelul comercial d eclarat de apelanții, -, SRL, ASOCIAȚIA SPORTIVĂ, HG, și apelantul intervenient - toți cu domiciliul procedural ales în C N,-, jud. C - la sediul societății de avocatură & în contradictoriu cu intimatele pârâte BANK ROMÂNIA SA cu sediul în B,-, sector 1 și -" ROMANIA"SRL cu sediul în B,--107,.3,.7, sector 5, III împotriva sentinței nr.535/LC din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
În concept, 17.02.2010
Jud. fond
Tehnoredact.--
18 ex./18.02.2010
16 com._________
1. ,
2.,
3.,
4. -,
5.. SRL,
6.ASOCIAȚIA SPORTIVĂ,
7.,
8.,
9.,
10.,
11.,
12. HG,
13.
14. - toți cu domiciliul procedural ales în C N,-, jud. C - la sediul societății de avocatură &
15. intimatele pârâte BANK ROMÂNIA SA cu sediul în B,-, sector 1
16. -" ROMANIA"SRL cu sediul în B,--107,.3,.7, sector 5, III
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Bocșe Elena, Sabău Mirela
