Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 20/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 20/
Ședința publică de la 26 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta - SRL împotriva Sentinței nr. 2105/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanta apelantă, lipsă fiind pârâta intimată - Import-Export SRL.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-a înregistrat, în copie, din partea pârâtei intimate dovada mandatului de reprezentare acordat d-lui avocat -
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat solicită admiterea apelului și, în principal, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea analizării fondului și administrării de probe noi, iar în subsidiar, solicită modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii reclamantei așa cum a fost formulată.
Susține că, în mod greșit, a apreciat instanța de fond că acțiunea în constatarea compensării ar avea natură mixtă: de constatare și de realizare a compensării, acțiunea formulată fiind pur în constatare.
Învederează instanței că acțiunea în pretenții față de debitoare nu era în interesul reclamantei și arată că dreptul de cere constatarea compensării este născut și real, astfel că acțiunea formulată era admisibilă.
Arată că - Import-Export SRL a formulat chiar o cerere de deschidere a procedurii insolvenței împotriva - SRL, soluționată prin respingere, sentința nefiind comunicată.
Depune în susținere un set de înscrisuri.
Mandatara reclamantei apelante susține că interesul există și din punct de vedere contabil.
Arată că înțelege să susțină și cel de-al doilea capăt de cerere, apreciind că instanța de fond a plecat de la o premisă greșită, întrucât s-a dovedit cu facturi și declarații de martor că, creanța îndeplinește condițiile prevăzute de art. 379.pr.civ. nefiind necesară o hotărâre judecătorească în acest sens.
Solicită cheltuieli de judecată, care să fie avute în vedere de către instanța de fond, în cazul în care va fi desființată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față,
Constată că prin Sentința nr. 2105/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta - IMPORT-EXPORT SRL pentru constatare compensație.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Sentința comercială nr. 8179/07.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 628/19.12.2008 a Curții de Apel București, reclamanta - SRL a fost obligată la plata sumei totale de 150.344,24 lei către pârâta - Import Export SRL B, cu titlu de despăgubiri.
Pe calea acțiunii introduse reclamanta a solicitat a se constata că a intervenit compensarea legală între sumele la care a fost obligată în favoarea pârâtei, prin hotărârile indicate, și pretinsele debite pe care pârâta le-ar avea față de aceasta - rezultate din neonorarea facturilor emise pentru mărfurile livrate.
Acțiunea reclamantei, așa cum a fost aceasta formulată, nu a putut fi primită în condițiile art. 111 Cod pr. civilă, dat fiind faptul, pe de o parte, că reclamanta are deschisă acțiunea în realizarea dreptului, iar, pe de altă parte, pentru că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1145 Cod civil.
Astfel, cererile în constatare reglementate de art. 111 Cod pr.civilă sunt cererile prin care reclamantul solicită constatarea existenței sau neexistenței unui drept al său împotriva pârâtului.
Textul art. 111 stabilește caracterul subsidiar al cererii în constatare față de cererea în realizarea dreptului, prevăzând expres că cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
După cum s-a statuat în doctrină și în practica judiciară a instanțelor comerciale (a se vedea, în acest sens, decizia nr. 68/13.01.2008 a Curții de Apel Craiova ), articolul nr.111 nu se referă numai la actiunile propriu-zise de drept comun in realizarea dreptului, ci la toate mijloacele de realizare a dreptului, inclusiv la contestatia la executare.
Ca urmare, cererea în constatare este inadmisibilă în condițiile în care partea are la îndemană o cerere în realizarea dreptului, fie pe calea dreptului comun, fie pe calea contestației la executare.
În speță, reclamanta avea deschisă calea acțiunii în realizarea dreptului prin valorificarea creanțelor pe care le pretinde față de pârâtă, precum și calea contestației la executare propriu-zisă, în cadrul căreia poate să invoce compensația legală prevazută de art. 1444 Cod civil.
Pe de altă parte, instanța a observat că datoria pârâtei față de reclamantă este certă, lichidă și exigibilă - fiind constatată prin hotărâri judecătorești definitive, în timp ce datoria invocată de reclamantă nu îndeplinește condiția de a fi certă, câtă vreme aceasta nu a fost constatată printr-un titlu executoriu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - SRL, solicitând în principal modificarea, iar în urma rejudecării cauzei să fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată, iar în subsidiar, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe noi.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamanta învederează că, în mod eronat, instanța de fond a apreciat ca inadmisibilă acțiunea formulată, întrucât aceasta a solicitat să se constate compensare, ce presupune constatarea existenței celor două creanțe și actul de realizare a compensării celor două datorii.
Apelanta mai susține că în cadrul contestației la executare nu are la îndemână calea unei acțiuni în compensare, întrucât pârâta nu a promovat o executare silită.
Pe fondul cauzei, apelanta arată că debitoarea cumpărătoare i-a achitat suma totală de 1.710.133,75 lei, plată parțială care reprezintă o recunoaștere a debitului, iar pârâta a fost de acord cu compensarea. Reclamanta precizează că pentru a opera compensarea nu era nevoie ca datoria să fie constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
În drept se invocă art. 281 și următoarele Cod pr.civilă.
Apelul a fost legal timbrat (fila 13).
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate de reclamantă raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea de apel constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei este inadmisibilă, întrucât aceasta ar putea cere realizarea dreptului pe calea dreptului comun sau pe cea a contestației la executare.
Doctrina, într-o clasificare larg acreditată, potrivit cu scopul urmărit de reclamant, distinge între acțiuni în realizarea dreptului, acțiuni în constatarea existenței sau inexistenței dreptului și acțiuni în constituire sau de transformare.
Art. 111 Cod pr.civilă prevede că partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, iar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Reclamanta a solicitat, prin acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 1143 și următoarele Cod civil, să se constate că a intervenit compensarea legală, iar nu existența unui debit al pârâtei față de reclamantă.
Acțiunea în constatarea compensării legale este o acțiune în realizare, întrucât produce o modificare a raporturilor juridice dintre părți, calificarea acțiunii realizându-se în raport de obiectul supus judecății (a se vedea Decizia nr. 281/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială). Susținerea instanței de fond că reclamanta ar avea la îndemână o cerere în realizare pe calea contestației la executare nu este întemeiată, atâta timp cât pârâta nu a formulat o cerere de executare silită pentru ca reclamanta să aibă calitate procesuală activă să formuleze contestație la executare.
Pe de altă parte, caracterul cert, lichid și exigibil al unei creanțe nu implică și existența unui titlu executoriu pentru a putea opera compensarea legală, această condiție nefiind prevăzută de art. 1143-1153 Cod civil, așa cum greșit a reținut tribunalul.
În consecință, curtea de apel constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 297 alin. 1 teza 1 Cod pr. civilă, instanța soluționând cauza fără a intra în cercetarea fondului, astfel că va fi admis apelul reclamantei, desființată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea soluționării fondului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - SRL împotriva Sentinței nr. 2105/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- și în consecință:
Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea soluționării fondului.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2010.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 4/07.04.2010
Jud. sindic:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie
