Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 216/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 216/R-
Ședința publică din 06 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
- -, judecător
- -, judecător
- -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul G,reprezentant al Cabinetului ind. avocat G, domiciliat în Rm.V,-, -.8,.B,.11, județul V, împotriva deciziei nr.1200 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul Rm.V - prin Primar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul- reclamant G și intimatul- pârât Municipiul Rm.V prin consilier jr., în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a chitanței nr. - din 06.03.2009, emisă de Trezoreria Pitești, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 10,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul- reclamant, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar o cerere prin care își majorează câtimea obiectului acțiunii la suma de 109.953 lei, conform expertizei contabile efectuate în cauză, pe care, de asemenea, o depune la dosar.
Curtea pune în discuția părților excepția de inadmisibilitate a căii de atac.
Recurentul- reclamant, având cuvântul, arată că prin cererea depusă la dosar, la fila 92, a precizat câtimea obiectului cererii la suma de 100.729 lei, conform expertizei tehnice, astfel că Tribunalul Vâlcea avea competența de soluționare a cauzei în primă instanță.
În condițiile în care, Judecătoria Rm.V a soluționat litigiul în primă instanță, hotărârea pronunțată era supusă apelului și nu recursului.
Reprezentantul intimatului- pârât, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției ridicate.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurentul- reclamant G, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este formulat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și potrivit concluziilor scrise depuse la dosar și susținute oral în ședința publică, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar, arată că, Curtea de APEL PITEȘTI poate soluționa cauza în recurs, solicitând reținerea spre rejudecare, admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata sumei de 109.953 lei, conform raportului de expertiză, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului- pârât Municipiul Rm.V, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Vâlcea - Secția civilă.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 3.01.2008 pe rolul Judecătoriei Vâlcea H. Gas olicitat în contradictoriu cu Municipiul Rm.V prin primar să se constate valoarea reală a lucrărilor de renovare, amenajare și modernizare a Grupurilor Sanitare Publice din Rm.V - - - nr.2, efectuate de reclamant în baza contractului de concesiune nr.19429/16.07.2004, contestându-se suma de 29695 lei luată în calcul pentru compensarea redevenței, din total cheltuielilor efectuate cu aceste lucrări, respectiv 79756,5 lei inclusiv TVA.
Prin sentința civilă nr.3446 din 5 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Rm. V, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul CABINETUL INDIVIDUAL DE AVOCAT G, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL RM. V, reprezentat prin primar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâtul Municipiul Rm.V, reprezentat prin primar, nu poate fi obligat către reclamant la plata lucrărilor efectuate de acesta peste valoarea investiției de 296.849.800 lei, care a fost convenită prin contract de cele două părți.
Împotriva sentinței, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, sentința instanței de fond este criticată, în primul rând pentru că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv art. 969 - 970 și cele ale art.977 Cod civil. Referitor la această critică, recurentul arată că din documentele aflate la dosarul cauzei rezultă că pentru a participa la licitația organizată de pârât în data de 24 mai 2004 privind concesionarea terenului în supr.de 30,5. situat în - - a prezentat oferta de efectuare investiții pentru amenajarea și modernizarea grupurilor sanitare publice în sumă de 296.949.800 lei, fără TVA,aceasta fiind o condiție de bază pentru participarea la licitație. Ulterior, însă, după câștigarea licitației, s-a dispus revizuirea proiectului de amenajare și modernizare a WC-urile publice, impunându-se realizarea de cabine pentru persoanele cu handicap, situație în care oferta inițială nu mai putea avea aceeași valoare. La momentul respectiv, s-a convenit ca investiția finală ce va fi efectuată să fie stabilită pe baza unui deviz de lucrări vizat de Primăria Municipiului Rm.V, în care sens s-a constituit o comisie prin dispoziția primarului, care a stabilit că s-au executat lucrările impuse. Urmare acestei situații, valoarea investiției de amenajare și modernizare grupurilor sanitare este de 79.756,50 lei, iar față de această valoare instanța de fond în mod greșit a reținut că această valoare reală a investiției efectuată excede cadrului contractual, intenția comună a părților fiind aceea ca investitorul să efectueze investiția impusă prin contract și nu în condițiile ofertei pentru licitația la care reclamantul a participat. Din documentele existente la dosarul cauzei rezultă că a operat compensarea numai pentru suma de 499 lei cât reprezintă redevența pentru primul trimestru al anului 2008, însă nu pentru întreaga perioadă de la 1 octombrie 2006, dată de când s-au depus documentele justificative și s-a solicitat compensarea în conformitate cu disp.art.7 pct.2 din Contractul de concesiune.
O altă critică a avut în vedere faptul că instanța de fond a apreciat în mod greșit că executarea lucrărilor nu ar fi fost realizată la timp din culpa pârâtului, timp în care prețul materialelor și al manoperei au crescut,deoarece aprobările necesare pentru demolarea pergolei existente și accesul cu utilaje în zonă au întârziat efectuarea lucrărilor cu peste un an și
Prin decizia civilă nr.1200/27.]11.2008 Tribunalul Vâlcea - secția comercială și de contencios administrativ a respins ca nefondat recursul.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Rm.V, astfel cum aceasta a fost precizată la fila 68 dosar fond, reclamantul Gas olicitat obligarea pârâtului Municipiul Rm.V, reprezentat prin primar,la plata sumei de 50.538 lei, ce reprezintă diferența dintre suma totală de 80.233 lei, cheltuială cu executarea lucrărilor de renovare, modernizare și amenajare a grupurilor sanitare publice din Municipiul Rm.V, str. - -, valoare ce a fost calculată de către expertul de semnat în cauză, și suma de 29.695 lei, ce a fost aprobată pentru compensare, diferență ce urmează a fi reactualizată, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a arătat că a concesionat suprafața de 30,50. pentru realizarea unei construcții necesare desfășurării activității specifice actului de justiție, încheind în acest sens cu Municipiul Rm.V contractul de concesiune nr.19429 din 16.07.2004.
A mai arătat reclamantul că potrivit clauzelor contractuale se obliga să execute lucrări de modernizare în valoare de 296.949.800 lei, urmând ca valoarea investiției pentru lucrările respective să fie recuperată de concesionar în timp prin compensare cu taxa de concesiune datorată.
În momentul în care s-a încheiat contractul de concesiune, concedentul a solicitat reclamantului să efectueze lucrări suplimentare, respectiv să realizeze cabine care să permită accesul persoanelor cu handicap, accesul controlat al persoanelor prin cabina de serviciu, situație care a impus modificarea întregului interior al acestor grupuri sanitare, executarea lucrărilor fiind întârziate din vina pârâtului, timp în care prețul materialelor și al manoperei au crescut.
Instanța de fond în mod corect a reținut că reclamantul s-a obligat prin art. 7 din contractul de concesiune să amenajeze și modernizeze WC- urile publice existente prin lucrări în valoare de 296.849.800 lei,fără TVA, conform ofertei ce reprezintă echivalentul a 7286,22 EURO.
S-a reținut că în mod corect instanța de fond a arătat că voința reală a părților a fost clar exprimată în contract, iar lucrările pretins a fi realizate suplimentar de către reclamant sunt lucrări expres prevăzute în contract pentru a fi realizate de către acesta, lucrări ce au fost avute în vedere de către părți la stabilirea limitei maxime de valoare la care trebuie să se ridice lucrările. In acest sens sunt prevederile art.7 alin.2 din contractul de concesiune, care prevăd modalitatea în care concesionarul reclamant va revizui proiectul de amenajare și modernizare a WC-urilor publice existente, sens în care acesta s - a obligat să realizeze cabine care să permită accesul persoanelor cu handicap, potrivit reglementărilor legale în vigoare, iar în realizarea proiectului tehnic să aibă în vedere soluționarea accesului controlat al persoanelor, în vederea achitării taxelor aferente acestor servicii, s-a recomandat analiza accesului persoanelor prin cabina de serviciu. In consecință, lucrările a căror contravaloare a fost solicitată de către reclamant, au fost realizate de acesta în cadrul contractual, numai valoarea excede acestui cadru.
fost înlăturată ca neîntemeiată și critica potrivit căreia compensarea ar fi fost aprobată numai pentru suma de 499 lei, deoarece din înscrisul existent la fila 23 dosar rezultă că perioada pentru care s-a aprobat compensarea este de 01.10.2006 - 12.08.2022.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs G solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii atacate și admiterea acțiunii formulate sau trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea s-a arătat că decizia este nelegală, în primul rând sub aspectul calificării căii de atac, asemenea hotărârii fiind supuse apelului iar nu recursului, cale de atac soluționată de instanța a cărei hotărâre se atacă.
Se susține că valoarea obiectului cererii de 100.729 lei astfel că depășea valoare de art.2821C proc.civ.
Mai mult în cursul procesului a fost emisă factura pentru 489 lei, reprezentând redevență pe trim.2008 ceea ce demonstrează că nu s-a operat compensarea.
Se susține că aspectul calificării căii de atac a fost invocat în motivul 4 de recurs însă instanța nu a analizat această susținere.
Se critică soluția și în ce privește stabilirea competenței instanței, arătându-se că litigiul este de natură civilă iar nu comercială, litigiul în cauză neavând ca obiect acte sau fapte de comerț.
În recurs au fost formulate concluzii scrise și depuse înscrisuri, completarea la raportul de expertiză întocmit în dosarul - și interogatoriul administrat în același dosar.
La termenul din 6 martie 2009, instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului exercitat împotriva unei decizii pronunțată în recurs, excepție pe care o apreciază ca fondată pentru următoarele considerente:
Reclamantul a investit instanța de judecată cu o cerere cu caracter patrimonial, evaluabil în bani a cărei valoare, la momentul formulării cererii precum și momentul precizării (68 și 92 dosar fond), era sub un miliard de lei.
Mai mult, la 10 aprilie 2008 în fața instanței de judecată reclamantul a arătat că solicită obligarea pârâtei la plata sumei ce reprezintă diferența dintre suma totală cheltuită cu executarea lucrărilor și suma aprobată pentru compensare, actualizată de la 1 octombrie 2006 până la zi, urmând ca din suma totală să fie scăzută suma de 29.695 lei cu privire la care s-a susținut că a fost compensată.
Expertiza a relevat că la data de 31.05.2008 suma de 80233 lei datorată reclamantului, actualizată și cu dobândă era de 99887 lei iar suma de 50538 lei era la aceeași dată de 62923 lei. A fost calculată valoarea actualizată și la 15.06.2008, rezultând suma inițială actualizată la 100.729 lei iar cea de a doua sumă la 63454 lei.
S-a avut în vedere de către expert așa cum rezultă din lucrarea de la filele 72-82 dosar fond și perioada ulterioară sesizării instanței (3.01.2008), dată față de care se determină competența instanței și implicit căile de atac. Creanța certă, lichidă și exigibilă solicitată la data depunerii cererii era sub un miliard, numai prin actualizarea pe durata procesului suma pretinsă înainte de compensare, ridicându-se la 100.729 lei.
Insă, în toate cererile formulate de reclamant (cererea de chemare în judecată, precizarea de la fila 68 și majorarea pretențiilor de la fila 92) s-a arătat că suma cheltuită pentru efectuarea lucrărilor se reduce prin compensare cu suma de 29.695 lei, valoarea fiind în consecință, în toate cazurile sub un miliard. In precizarea de la fila 68 se solicită suma de 50.538 lei diferență între 80.233 lei și suma de 29.695 lei, actualizată iar expertiza arată că această valoare era la 15.06.2008 de 63.454 lei, deci sub un miliard. Suma este menționată și în cererea de la fila 92 unde se arată că se solicită - lei diminuat cu suma de 29695 lei.
În cererea de recurs se face precizarea că reclamantul a primit adresa 45415/11.12.2007 în care se arată că s-a aprobat compensarea cu taxa de concesiune până în anul 2022 (22-23), ceea ce determină cert concluzia că obiectul cererii are o valoare de sub un miliard.
În concluzie, calea de atac a recursului menționată în sentința 3446/5.06.2008 este cea legală, Tribunalul Vâlcea soluționând corect un recurs iar nu un apel așa cum se invocă de către recurent.
De altfel, din practicaua deciziei nr.1200/27.11.2008 rezultă că recurentul a pus concluzii asupra unui recurs, fără a reitera motivul IV menționat în cererea de recurs, rezultând că a fost de acord cu această calificare a căii de atac.
Ca atare, față de disp.art.2821rap. la art. 377 alin.2 pct.4 și 5 proc.civ. calea de atac a fost calificată corect ca fiind recursul astfel că, un recurs la recurs este inadmisibil, calea de atac fiind conferită de lege, iar în speță a fost exercitată și soluționată prin decizia atacată prin prezentul recurs.
Pentru aceste considerente în temeiul art.312 raportat la art. 2821proc.civ. și art.377 alin.2 pct.4 și 5 proc.civ. instanța va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de G - reprezentant al CABINETULUI INDIVIDUAL - AVOCAT HG împotriva deciziei nr.1200 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, intimat fiind MUNICIPIUL RM V PRIN PRIMAR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
9.03.2009
jud fond. Gh.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
