Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 217/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 217/R-
Ședința publică din 06 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
- -, judecător
- -, judecător
- -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâții și, domiciliați în B,-,.125,.1,.25, sector 4, împotriva sentinței nr.1271 din 03 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și debitoarea SC SRL prin lichidator Rm..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata- reclamantă DGFP V prin consilier jr., în baza delegației de la dosar, lipsind recurenții și intimata- debitoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă o cerere din partea recurenților- pârâți prin care se solicită amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, precum și faptul că, recursul nu este legal timbrat.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei formulată în scris de recurenții- pârâți și pune în discuția părților excepția de netimbrare a recursului.
Reprezentantul intimatei- reclamante DGFP V, având cuvântul, solicită anularea recursului ca netimbrat. Depune la dosar concluzii scrise.
După strigarea cauzei, la dosar a fost depusă prin fax, chitanța nr.-/2009, emisă de Trezoreria Mun.D din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 20,00 lei, precum și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 8 septembrie 2005, creditoarea Direcția Generală a finanțelor Publice Vas olicitat antrenarea răspunderii personale a foștilor administratori ai SC SRL - debitoare, și, cu consecința obligării acestora la plata sumei de 9.691 lei cu titlu de creanță fiscală, reprezentând cota partea a pasivului societății neacoperit.
De asemenea a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâților.
În motivarea acțiunii a susținut că prin sentința nr.790/8.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlceas -a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței față de debitoarea SC SRL în patrimoniul căreia nu s-au găsit bunuri urmăribile.
Pârâții și în calitate de administrator sunt vinovați pentru ajungerea societății debitoare în încetare de plăți deoarece nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea și au folosit bunurile acesteia în interes propriu.
Tribunalul Vâlcea - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr.1271/3 noiembrie 2008 a admis acțiunea și a obligat pe pârâți în solidar să plătească debitoarei SC SRL, societate aflată în faliment, prin lichidator judiciar Rm. V, suma de 9.691 lei, cotă parte din pasivul social.
Ca să pronunțe această sentință, instanța a reținut că debitoarea SC SRL este o societate aflată în faliment în patrimoniul căreia nu există bunuri urmăribile.
Pârâții și - administratori, nu au ținut contabilitatea societății în conformitate cu cerințele legii deoarece pentru anii 2003-2005 nu au depus bilanțul la Registrul Comerțului.
Din conținutul ultimului bilanț contabil întocmit, privind anul 1999, rezultă că debitoarea figura cu active circulante în sumă de 16.657 lei, însă modul de ieșire al acestora nu poate fi determinat urmare a neținerii contabilității potrivit cerințelor legale.
În raport de situația de fapt expusă, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art.138 alin.1 litera d din Legea nr.85/2006, care prevede că la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei -persoană juridică ajunsă în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitoarei, care au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Ca atare a apreciat că administratorii pârâți au cauzat starea de insolvență a societății prin neținerea contabilității în condițiile legii, urmând a fi antrenată răspunderea lor personală pentru suma de 9.691 lei, parte din pasivul societății.
În consecință a făcut la cererea creditoarei și aplicarea art.141 din Legea nr.85/2006, dispunând înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâților.
Pârâții au declarat recurs împotriva sentinței de mai sus pe care au criticat-o în sensul motivelor prevăzute de art.304 pct.9 și 7 Cod procedură civilă, după cum urmează:
Instanța de fond a încălcat legea reținând că sunt întrunite cerințele art.138 litera d din Legea nr.85/2006 pentru antrenarea răspunderii lor în calitate de administratori ai debitoarei, prin nedepunerea bilanțurilor la Registrul Comerțului, deși această împrejurare nu intră sub incidența textului invocat.
Hotărârea instanței cuprinde deosebit motive contradictorii sau străine de natura pricinii, considerând că din ultimul bilanț contabil întocmit aferent anului 1999, rezultă că debitoarea figura cu active circulante în valoare de 16.657 lei, însă din cauza neținerii contabilității în conformitate cu legea, modul de ieșire din patrimoniul al acestor active nu a putut fi determinat.
În realitate, din actele dosarului, cu referire la procesul-verbal întocmit de reclamantă rezultă modul de ieșire din patrimoniu al activelor respective și anume prin vânzare de către aceasta, care și-a însușit sumele obținute.
Pârâții au mai susținut că sentința recurată este și netemeinică deoarece nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, anume săvârșirea unei fapte ilicite, prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, culpa lor.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.138 litera d din Legea nr.85/2006 pe care prima instanță și-a întemeiat soluția, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, JUDECĂTOR 2: Gina Achim l-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului deoarece au ținut o contabilitate fictivă, au dispărut unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Pronunțând sentința criticată, instanța a reținut ultima ipoteză a textului, anume că pârâții în calitate de administratori nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În pofida susținerilor acestora, condițiile prevăzute de art.138 litera d citate sunt îndeplinite, făcându-se dovada că nu a fost predată administratorului judiciar evidența contabilă a debitoarei, iar din luna mai 1999, nu au întocmit evidența contabilă.
În acest sens raportul final privind pe debitoare a evidențiat că registrele contabile și balanțele contabile prevăzute de legea contabilității nr.82/1991 au fost întocmite numai până în luna mai 1999, după care societatea nu a mai prezentat registrele contabile, balanțele de verificare și nici bilanțul contabil.
Studierea documentelor prezentate de asociatul și administratorul societății a condus la observația că nu a fost condusă evidența contabilă analitică a drepturilor și obligațiilor de plată, fiind frecvente operațiunile de retragere și depunere a sumelor din/sau în caseria societății.
Nedepunerea situațiilor financiare și a declarațiilor fiscale pentru anii 2001 și 2002 când societatea a desfășurat activitate, denotă că asociații societății sunt vinovați pentru neținerea contabilității în conformitate cu legea și de intrarea debitoarei în insolvență.
Față de cele expuse rezultă că în mod corect prima instanță a reținut că sunt întrunite cerințele art.138 litera d din Legea insolvenței, fiind neîntemeiate criticile aduse sentinței în primul și cel de-al treilea motiv de recurs.
Din acest punct de vedere este certă fapta de neținere a contabilității în conformitate cu legea ale cărei elemente constitutive subzistă în pofida susținerii contrare a pârâților-recurenți.
În raport de situația de fapt prezentată este inexact că hotărârea în discuție cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, așa cum s-a susținut în cel de-al doilea motiv de recurs, neținerea contabilității în mod legal fiind o chestiune clară, în afara oricărui dubiu.
Eventuala vânzare a unor bunuri ale societății de către reclamanta creditoare pretinsă de pârât nu este de natură să determine convingerea că au ținut contabilitatea potrivit cu exigențele impuse de lege.
În concluzie, rezultă că recursul este nefondat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții și, domiciliați în B,-,.125,.1,.25, sector 4, împotriva sentinței nr.1271 din 03 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și debitoarea SC SRL prin lichidator Rm..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex/19.03.2009
Jud.fond
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
