Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 232/2008. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 232/

Ședința publică din 11 Martie 2008

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol pronunțarea asupra recursului promovat de pârâta ROMÂNIA împotriva sentinței nr.1647 din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.

În lipsa părților.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 28 februarie 2008, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 6 martie 2008 și apoi pentru ziua de astăzi, 11 martie 2008.

CURTEA,

Prin sentința nr. 1647 din 30 noiembrie 2007, Tribunalul Comercial Mureșa respins excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantei - SRL, a respins excepția privind lipsa de interes a pârâților ROMÂNIA A și, a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei ROMÂNIA A, a respins excepția privind prescripția dreptului la acțiune, a respins excepția privind prematuritatea cererii și a luat act și a consfințit tranzacția intervenită între reclamantă și pârâtul, tranzacție cuprinsă într-o hotărâre de expedient.

Instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta s-a îndreptat împotriva pârâților, ROMÂNIA A și solicitând să se constate că la data de 3.02.2004 s-a efectuat în condiții statutare cesiunea de 8,84 % din portofoliul de acțiuni deținută de pârâtul la ROMÂNIA A, cesiunea efectuându-se prin contract de cesiune și prin declarația făcută pentru înregistrarea în Registrul acționarilor a cesiunii; obligarea pârâților să depună diligențe pentru înregistrarea în Registrul acționarilor a cesiunii de acțiuni, constatarea nulității absolute a hotărârii adunării generale a acționarilor ROMÂNIA A din 30.06.2006, anularea hotărârii AGA a ROMÂNIA A din 30.06.2006, constatarea consemnării la art.4 alin.3 lit.d și e din actul constitutiv aprobat de AGA din 30.06.2006 în ceea ce privește pe acționarii și a aportului total a acestor acționari la capitalul social al ROMÂNIA A ca fiind de câte 119.055,78 lei, respectiv 25,77 % din capitalul social și nu așa cum eronat s-a consemnat în articolul menționat, adică 113.190 lei reprezentând 24,5 % din capitalul social, obligarea pârâților la prezentarea listei și a titlurilor de proprietate a aporturilor în natură consemnate în actul de constituire aprobat de AGA ROMÂNIA A din 30.06.2006, obligarea pârâtei ROMÂNIA A la prezentarea Registrului Acționarilor în baza căruia a fost elaborat actul constitutiv aprobat de AGA din 30.06.2006, cu toate înregistrările începând de la primii acționari din 17.08.1994, a înregistrărilor privind cesiunile de acțiuni în baza contractelor de cesiune, a atribuirii de acțiuni gratuite în cazul majorărilor de capital prin încorporarea rezervelor cu indicarea numărului de acțiuni alocat pentru fiecare acționar, a numărului și datei Adunării Generale care a aprobat majorarea, atribuirile de acțiuni noi ca urmare a majorării de capital cu indicarea numărului hotărârii Adunării Generale.

Prin Încheierea de ședință din 7.09.2007 instanța a dispus disjungerea petitelor 1 și 2 din cererea de chemare în judecată mai sus menționat ce a format obiectul dosarului nr- și a dispus formarea unui dosar separat, formându-se prezentul dosar nr-.

În acest din urmă dosar, instanța a reținut punctual susținerile reclamantei precum și faptul că prin precizările depuse la dosar la 31.05.2007 petitul 1 al cererii de chemare în judecată are ca obiect acțiunea în constatarea existenței dreptului bazat pe disp.art.111 pr.civ. îndreptată împotriva pârâtului și că această acțiune este deja probată în temeiul prev.art.174 pr.civ. În privința petitului 2, învederat instanței că l-a formulat în contradictoriu cu ROMÂNIA

Prin precizarea de acțiune din 28.08.2007 reclamanta a solicitat instanței să se constate că părțile au înțeles să litigiul pe calea tranzacției și ca urmare să se dea eficiență disp.art.271 - 272.pr.civ.

Față de cadrul procesual stabilit de reclamantă în baza principiului disponibilității părților, instanța a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată vizează o acțiune în constatarea existenței unui drept și o acțiune având ca obiect obligația de a face întemeiat pe disp.art.177 din Legea 31/1990 rep. această din urmă obligație, în contradictoriu cu pârâta ROMÂNIA

Întrucât pârâta ROMÂNIA A și pârâtul au invocat excepțiile privind prescrierea dreptului la acțiune, a lipsei calității procesuale active a reclamantei, a lipsei calității procesuale pasive iar pârâtul a invocat față de acțiunea precizată lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, a mai invocat lipsa de interes a pârâtului și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei ROMÂNIA A în raport cu petitul 1 din acțiune, instanța a procedat mai întâi la soluționarea acestor excepții așa cum rezultă din dispozitiv și apoi a luat act de cuprinsul tranzacției potrivit prev.art.271 - 273.pr.civ.

Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de ROMÂNIA A care a solicitat ca în baza art.312 pct.5 pr.civ. să se modifice sentința și în rejudecare să se dispună respingerea acțiunii sau trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că este nelegală admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive atâta vreme cât în actele de cesiune, contract și declarație se specifică expres de către părțile contractante, respectiv reclamanta și pârâtul că entitatea emitentă a acestor acțiuni este ROMÂNIA A, situație în care în mod nelegal s-a luat act de tranzacția părților din moment ce înțelegerea nu a intervenit între toate părțile din proces.

Recurenta a mai susținut și prescripția dreptului material la acțiune, subliniind că termenul de prescripție curge în folosul unității existente, iar recunoașterea ca mod de întrerupere a prescripției trebuie să emane de la aceasta și nu de la o persoană care acționează în nume propriu doar în calitate de acționar.

Recurenta a prezentat și motive legate de fondul chestiunii, precizând că prin sentința nr.1158/2004 s-a anulat în parte hotărârea AGA din 28/24.11.2002, respectiv dispozițiile de la pct.11 ce vizează direct modificarea art.10 din statutul ROMÂNIA A, prin urmare art.10 din statut a rămas cel inițial. S-a menționat că și dacă acest articol ar fi permis cesiunea acțiunilor fără exercitarea dreptului de preemțiune, acest lucru nu mai era prevăzut după data pronunțării nulității articolului menționat. S-a mai învederat că acțiunea în anulare a actului adițional menționat de modificare a art.10 din statut a fost promovată chiar de pârâtul.

Recurenta a mai invocat inadmisibilitatea acțiunii în constatare întemeiată pe prev.art.111 pr.civ.

Pârâtul intimat și reclamanta intimată - SRL au depus note de ședință.

Intimatul a solicitat în primul rând a se constata încetarea procesului în baza tranzacției, anularea cererii de recurs din cauza lipsei unor elemente esențiale sancționate cu nulitatea în conformitate cu prev.art.3021pr.civ. respingerea recursului ca inadmisibil, suspendarea cauzei în temeiul art.244 alin.1 pr.civ. până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile în dosarul nr- având ca obiect cererea ROMÂNIA A de anulare a contractului de cesiune de acțiuni.

Intimata - SRL a învederat faptul că a fost citată în mod greșit în calitate de reclamantă-intimată în condițiile în care a tranzacționat cu pârâtul în sensul încetării procesului, solicitând respingerea recursului ca rămas fără obiect ca urmare a tranzacției, anularea cererii de recurs conform art.3021pr.civ. reiterând practic și celelalte solicitări cuprinse în notele de ședință formulate de pârâtul.

Instanța de recurs, față de cererile intimatelor de a proceda la anularea cererii de recurs în temeiul prev.art.3021pr.civ. pentru lipsa numelui, domiciliului sau reședinței tuturor părților, deci pentru elementele enumerate în art.3021alin.1 lit.a pr.civ. are în vedere Decizia nr.176/2005 a Curții Constituționale care a statuat că acest text este neconstituțional, în ceea ce privește sancționarea cu nulitate absolută a omisiunilor privind elementele menționate, motiv pentru care va respinge această excepție.

Celelalte excepții, ale inadmisibilității recursului, ale lipsei calității procesuale pasive datorată tranzacției cuprinsă în hotărârea de expedient vizează practic aspecte legate de prezentul recurs.

Instanța de recurs constată că motivul legat de nelegalitatea cuprinderii tranzacției depuse la dosar în hotărârea de expedient este întemeiat din următoarele considerente:

Deși în considerente prima instanță reține cadrul procesual determinat de cele două petite: constatarea existenței dreptului de proprietate asupra 8,84 % din acțiunile deținute de pârâtul de emitenta ROMÂNIA A și obligarea pârâtei ROMÂNIA A la a depune diligențele necesare pentru înregistrare în registrul acționarilor a cesiunii intervenite prin contractul de cesiune încheiat la 3.02.2004 între reclamantă(cesionara) și pârâtul (cedent), ia act de o tranzacție intervenită doar între reclamant și acest pârât, fără aoc uprinde și pe pârâta emitentă a acțiunilor, ROMÂNIA La sfârșitul tranzacției se menționează că părțile declară că nu vor avea nici o pretenție una față de cealaltă, izvorâtă din raportul dedus judecății.

Este adevărat că instanța a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei ROMÂNIA A, dar a soluționat greșit această excepție față de cele două petite ale acțiunii precizate.

Prevederile art.271 pr.civ. sunt fără echivoc sub aspectul necesității ca învoiala ce se cere a fi consfințită prin hotărâre de expedient să fie cu privire la toate părțile din litigiu. Chiar dacă părți în contractul de cesiune sunt cedentul și cesionarul, într-un litigiu care vizează prin obiectul dedus judecății cesionarea unui număr de acțiuni ale societății comerciale emitente, nu se poate considera că emitenta acțiunilor cesionate nu are calitate procesuală pasivă pentru lipsa identității de persoană. De altfel, în mod corect prima instanță a respins excepția privind lipsa de interes a pârâților ROMÂNIA SA și, la fel procedând și în privința soluției date asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.

În plus, în speța de față petitul al doilea o vizează în mod direct pe societatea emitentă ROMÂNIA Trebuie avut în vedere că prin încheierea din 7 septembrie 2007, instanța a dispus disjungerea petitelor 1 și 2 din acțiune și în vederea formării unui nou dosar s-a stabilit termen de judecată 12 octombrie 2007. La acest din urmă termen s-a și depus tranzacția, fără să se rezulte în mod expres că s-ar fi renunțat, după pronunțarea încheierii de disjungere la cel de-al doilea petit și anume obligația de a face, formulat în contradictoriu cu ROMÂNIA

Este adevărat că pentru termenul din 12 octombrie 2007 reclamanta a formulat o cerere scrisă(157 dosar fond) solicitând scoaterea din cauză a ROMÂNIA A și, singurele părți interesate considerate de ea a fi reclamanta și pârâtul, iar pe cale de excepție au invocat lipsa calității procesuale pasive a celorlalte părți și a legitimității și interesului în cauză. Aceleași excepții au fost invocate și de pârâtul la aceeași dată(158 dosar fond).

La ultimul termen de judecată s-au pus în discuție excepțiile precum și aspectul legat de transformarea ROMÂNIA A în ROMÂNIA De asemenea s-a pus în discuție și cererea de scoatere din cauză a numitului NATIONAL SA(actualmente ROMÂNIA) și.

Pentru următorul termen de judecată, din 18 octombrie 2007, s-a pus în vedere reclamantei să precizeze acțiunea dacă a înțeles să cheme în judecată societatea pe acțiuni sau societatea cu răspundere limitată, solicitând relații și de la ORC. În cuprinsul acestei încheieri se și precizează că interesul urmărit de reclamantă prin formularea celor două petite ale acțiunii poate fi realizat doar față de un obiect pasiv care poate fi o societate pe acțiuni și nicidecum o persoană fizică(161 dosar). Cu toate acestea, prin dispoziția instanței se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a societății emitente a acțiunilor cesionate de unul dintre acționari.

Pentru ultimul termen din 16.11.2007 reclamanta și pârâtul au depus la dosar tranzacția intervenită între ei, fără să răspundă concret la solicitarea instanței.

Potrivit listingului de la ORC(168 - 173 dosar fond) ROMÂNIA și-a schimbat forma juridică din SA în SRL, așa cum se precizează în adresa de înaintare(168 dosar fond) dar la ROMÂNIA figurează în calitate de asociat și, MANAGEMENT SRL și SA.

Cu toate acestea se ia act de o tranzacție intervenită doar între reclamant și pârâtul cu privire la cesionarea unui număr de acțiuni de către pârât în favoarea reclamantei, prin care pârâtul recunoaște transmiterea dreptului de proprietate asupra 8,84 % din acțiunile deținute la 3.02.2004 "asupra emitentei ROMÂNIA", obligându-se același pârât să remită spre înregistrare în registrul de acțiuni și acționari ai "emitentei ROMÂNIA A prezenta tranzacție".

Cu ocazia acordării cuvântului în fond, pârâtul solicită ca în soluționarea excepției să se aibă în vederepetitele disjunsedin dosarul nr- și că acțiunile cesionate nu aparțin pârâtei ROMÂNIA, acționar al acesteia fiind de fapt reclamanta iar reclamanta precizează că nu înțelege să cheme în judecată ROMÂNIA.

Instanța era datoare să clarifice situația juridică a pârâtei ROMÂNIA, în considerarea calității ei de emitentă a acțiunilor cesionate, chemată inițial în judecată și care a figurat ca parte în proces până la ultimul termen de judecată, în raport de ambele petite disjunse iar în ceea ce privește tranzacția celor două părți, instanța trebuie să verifice convenția, învoiala părților sub aspectul neregularităților de ordin formal dar și de fond.

În condițiile în care învoiala nu privește toate părțile din litigiu, neputându-se face abstracție de obiectul petitele disjunse, trebuia clarificat cine poate sta în proces în calitate de emitent al acțiunilor, emitent la care se face referire în cuprinsul tranzacției.

Întrucât emitentul acțiunilor nu era cuprins ca parte în actul de învoială, instanța nu putea lua act de tranzacția depusă la dosar și trebuia să continue judecarea cauzei în fond. Chiar și învoiala tuturor părților trebuie să fie confirmată printr-o hotărâre valabilă sub aspectul exigențelor legale ale unei hotărâri de expedient, date fiind efectele juridice ale tranzacției.

În condițiile în care instanța a cuprins tranzacția în hotărârea de expedient după ce a statuat în mod greșit că societatea emitentă a acțiunilor cesionate nu are calitate procesuală pasivă, instanța în rejudecare va reanaliza și excepția privind prescripția dreptului la acțiune și a prematurității cererii ca și chestiuni prealabile soluționării cererii pe fond.

Pentru considerentele arătate, văzând și prev.art.312 alin.5 pr.civ. instanța ca admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul formulat de ROMÂNIA împotriva sentinței nr.1647 din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.

Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, respectiv Tribunalului Comercial Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 Martie 2008.

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător,

Judecător,

Grefier,

Red.

Tehn.

2 exemplare

23 mai 2008

Jud.fond.

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 232/2008. Curtea de Apel Tg Mures