Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 250/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA Nr.250/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 26 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bujan judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul lichidator judiciar al "EURID" împotriva sentinței civile nr.1769 din 4 decembrie 2008, pronunțate de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentului reclamant lichidator judiciar al "Eurid" și a intimaților pârâți, și -.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 26 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.1769/4.12.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr- s-a respins acțiunea reclamantului - în calitate de lichidator judiciar al societății EURID - împotriva pârâților, și pentru constatare nulitate contract de vânzare - cumpărare.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâților și suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
A reținut instanța că, prin acțiunea înregistrată în dosarul nr.361/S/2004 al Tribunalului Covasna, reclamantul a solicitat anularea unor transferuri patrimoniale, printre care și cel având ca obiect apartamentul situat în Sf.G,-,.44,.C,.1, județ C.
Prin sentința nr.315/03.04.2006 pronunțată de judecătorul sindic, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, lichidatorul judiciar, în speță societatea reclamantă, a declarat recurs.
În timp ce judecata recursului se afla pe rol, la data de 30.09.2006, între pârâți s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare prin care pârâtul a vândut pârâtului, apartamentul nr.1, situat în Sf.G, -,.44,.C, înscris în CF nr.9450 Sf.G, sub nr.top.1818/8/2/IC și nr.top.1818/4/2/IC pentru prețul de 70.000 Ron din care s-a achitat J de preț la data semnării înscrisului, iar diferența urmând să se plătească la data perfectării convenției în fața notarului public.
Prin Decizia nr.513/3.10.2006, Curtea de APEL BRAȘOVa admis recursul declarat împotriva sentinței nr.315/03.04.2006 a judecătorului sindic pe care a modificat-o în tot, în sensul că a admis acțiunea lichidatorului judiciar și în consecință:
S-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare privind vânzarea imobilului situat în Sf.G, -,.44,.C,.1, înregistrat în CF Sf.G 6100, sub nr.top.1818/8/2/IC, nr.top.1818/4/2/IC, autentificat cu încheierea nr.2138/27.07.2000 la BNP și a încheierii de întabulare nr.4008/2000 purtând asupra imobilului din CF individual nr.9450 Sf.G;
S-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul -magazin de desfacere- situat în Sf.G,-, autentificat cu încheierea nr.2139/27.07.2000 la BNP;
S-a dispus anularea contractului de donație încheiat între și, autentificat cu încheierea nr.2180/12.09.2002 la BNP;
S-a dispus rectificarea situației de CF potrivit prezentei la momentul rămânerii sale irevocabile, cu consecința readucerii în societatea Com Export "Eurid" SRL a imobilelor sus amintite.
După pronunțarea acestei decizii, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr.2074/12.10.2006 la și, pârâtul a vândut pârâtului, căsătorit cu, apartamentul nr.1, situat în Sf.G, -,.44,.C, înscris în CF nr.9450 Individuală a localității Sf.G, identificat la, sub nr.top.1818/8/2/1 C, nr.top.1818/4/2/1 C. pentru prețul de 70.000 ron care s-a achitat integral.
În contract s-a mai făcut mențiune cu privire la existența unei ipoteci legale și a notării unui proces.
În baza contractului încheiat, prin Încheierea nr.11.344/12.10.2006 a OCPI C s-a întabulat dreptul de proprietate asupra apartamentului în favoarea cumpărătorului și a soției sale.
La interogatoriul luat de reclamant, pârâtul (67) a recunoscut că avea cunoștință de recursul declarat de lichidatorul judiciar, că a depus o cerere de amânare a judecării recursului, că nu a avut cunoștință de decizia curții, așteptând să-i fie comunicată. Pârâtul a arătat că, potrivit deciziei curții, la data vânzării apartamentului nu mai era proprietarul apartamentului.
La interogatorul luat de pârâtul (68), pârâtul a precizat că părțile contractante s-au întâlnit întâmplător, că și-a manifestat intenția de a cumpăra apartamentul în urma discuțiilor, că nu l-a informat pe cumpărător despre existența vreunui litigiu asupra imobilului și că i-a prezentat acestuia extras CF în care erau notate doar sarcinile menționate și în cuprinsul contractului.
Față de starea de fapt expusă, s-a clarificat în ce măsură contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2074/2006 este lovit de nulitate absolută.
Din cele prezentate anterior s-a constatat că se aflau în situația în care se solicită a se constata nulitatea actului prin care terțul a dobândit un drept de proprietate asupra unui imobil cu privire la care titlul de proprietate al transmițătorului a fost anulat.
În principiu, anularea actului inițial are ca efect și anularea actului subsecvent. Acest principiu este urmarea firească a celorlalte două principii ale efectelor nulității: retroactivitatea și repunerea în starea anterioară.
De la aceste principii - ca regulă generală - există însă și excepții, respectiv în aceste cazuri când, deși se produce "resoluto jure dantis" nu mai intervine "resolvitur jus accipientis".
Menținerea actului subsecvent în această situație se justifică prin aplicarea a două principii de drept: principiul ocrotirii bunei credințe a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros și principiul asigurării stabilității circuitului civil, care este o nevoie de ordin general, social.
În speță, la data la care pârâții și soția au încheiat, inițial antecontractul, iar ulterior contractul de vânzare cumpărare, au avut convingerea fermă că pârâtul este proprietarul imobilului în litigiu.
Cumpărătorii nu au cunoscut și nici nu puteau să cunoască că titlul de proprietate al vânzătorului a fost anulat.
Aceștia au depus diligențele normale care de regulă se impun în asemenea situații. Astfel, au efectuat verificări la cartea funciară, au solicitat extras de CF.
La data încheierii actului erau notate ca sarcini un drept de ipotecă precum și un proces intentat de o societate comercială.
Alte mențiuni privind existența unui litigiu în legătură cu dreptul de proprietate asupra imobilului nu au fost notate, iar sarcinile existente nu constituiau un motiv pentru interdicția vânzării.
În cauză nu s-a făcut nici o dovadă cu privire la faptul că cei doi pârâți cumpărători ar fi fost de rea credință, că nu s-ar afla în posesia și folosința imobilului ori că nu ar fi achitat prețul efectiv etc.
Apărările reclamantei cu privire la reaua credință vânzătorului nu au relevanță în cauză și nici referirile la dispozițiile art.948 Cod civil. În speță nu se poate susține că nu au fost îndeplinite cerințele art.948 cod civil în ce privește condiția privitoare la consimțământ și capacitate.
Dacă consimțământul nu ridică vreo problemă, în ce privește capacitatea trebuie menționat că aceasta, ca și condiție a valabilității contractului se referă la capacitatea de folosință și de exercițiu. În sarcina pârâtului vânzător nu s-a putut reține vreo astfel de lipsă.
În speță, în condițiile în care s-a făcut vânzarea, s-a putut reține reaua credință pârâtului vânzător, fiind posibil ca acesta să fi avut în vedere scoaterea imobilului de sub urmărirea creditorilor societății falite însă reaua sau buna credință nu se analizează în raport de persoana transmițătorului.
Așa cum am arătat anterior, menținerea actului subsecvent se justifică ca efect al celor două principii enunțate mai sus.
Pe de altă parte, buna credință se analizează doar în raport cu persoana subdobânditorului unui bun cu titlu oneros.
Ca urmare, atâta timp cât în cauză nu s- probat reaua credință pârâților și, pentru motivele expuse s-a respins ca nefondată acțiunea.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii introductive, a constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2074/12.10.2006 au E., și a încheierii nr.11344/12.10.2006 a C ca act subsecvent contractului în temeiul art.480, art.948 și art.1312 Cod civil, cu repunerea părților în situația anterioară.
În expunerea motivelor de recurs se arată că, prin Decizia nr.513/R/3.10.2006 a fost readus în patrimoniul societății falite imobilul identificat în 6100 nr. top 1818/8/2/IC. Această hotărâre s-a pronunțat în contradictoriu cu astfel încât, la 12.10.2006, momentul încheierii contactului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2074/12.10.2006 de u, nu mai avea nici un drept de proprietate și dispoziție asupra imobilului în sensul art.480 Cod civil. Totodată, în lipsa dreptului de dispoziție, pârâtul nu mai avea capacitatea de vânzător, astfel cum e definită de art.480 Cod civil, cauza pentru care s-a încheiat vânzarea, fiind una ilicită, prevăzută de art.948 Cod civil, în sensul că, scoaterea bunului de sub urmărirea proprietarului de drept, în frauda acestuia și în disprețul unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Se mai arată că, în fapt cumpărătorii nu folosesc spațiul el fiind, în continuare închiriat unei edituri, aceste aspecte fiind reținute în rapoartele lichidatorului judiciar.
Pe de altă parte, se aduc critici relativ la legalitatea sentinței recurate întrucât rezultă efecte juridice inadmisibile în sensul că orice neproprietar, art.480 Cod civil poate dispune liber asupra unui bun, fără nicio sancțiune legală. Ori, buna-credință a dobânditorului nu are nimic în comun de "protejarea principiului bunei credințe". Totodată, alte efecte juridice inadmisibile sunt, Decizia nr.513/R, devine un act formal și neglijabil acoperirea nulității absolute de bună-credință a cumpărătorului și anularea efectelor juridice ale unei decizii irevocabile ce-a dobândit autoritate de lucru judecat.
În drept, art.77 din Legea nr.85/2006.
Recursul este neîntemeiat.
Prin Decizia nr.513/R/3.10.2006 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV - Secția comercială în dosar nr.405/C/R/2006 s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare privind vânzarea imobilului situat în localitatea Sf. G-,.44,.C,.1 înregistrat în CF Sf. G 6100 sub nr. top 1818/8/2/IC, 1820/4/2/IC, respectiv a contractului de donație autentificat cu încheierea nr.2810/12.09.2002 la BNP în temeiul dispozițiilor art.61 alin.1 lit.b din Legea nr.64/1995 republicată.
Decizia nu este însă opozabilă intimaților pârâți și întrucât nu au fost părți procesuale, iar efectele puterii lucrului judecat, în materie patrimonială nu se răsfrâng asupra terților.
Astfel, cum corect a reținut instanța fondului menținerea actului subsecvent încheiat între în calitate de vânzător și pârâții și având obiect imobilul înscris în CF 9450 Sf. G sub nr. top 1818/8/2/IC se justifică prin aplicarea principiului ocrotirii bunei-credințe a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros.
Astfel, chiar dacă, titlul transmițătorului în speță a fost desființat contractul încheiat cu pârâții și este protejat de buna credință. Ori, pârâții cumpărători și nu au cunoscut și nici nu puteau să cunoască că titlul de proprietate al lui a fost desființat, fiind terț față de Decizia civilă nr.513/R a Curții de APEL BRAȘOV, lichidatorul neprocedând la notarea în, conform art.85 din Legea nr.85/2006 a procesului intentat de lichidator pentru anularea vânzării.
Nu s-a probat în speță, deci existența unei cauze ilicite nefiind răsturnată prezumția cauzei valide. Aceasta întrucât reaua credință a vânzătorului este lipsită de relevanță iar buna credință se analizează doar în raport de persoana subdobânditorului cu titlu oneros.
Astfel, chiar dacă titlul lui a fost desființat titlul pârâților și, este protejat nefiind exhibate probe din care să rezulte că sunt de rea credință.
Pentru rațiunile de fapt și de drept sus amintite, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă Curtea va respinge prezentul recurs, menținând ca temeinică și legală sentința civilă nr.1769/4.12.2008 a Tribunalului Covasna.
Văzând art-274 Cod procedură civilă, va obliga pe reclamant ca parte căzută în pretenții, să plătească intimatului suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1769/4.12.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul -, pe care o menține.
Obligă pe reclamant să plătească intimatului suma de 700 lei, cheltuieli de judecată, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.: / 24.06.2009
Tehnored.: / 25.06.2009 / -2 ex-
JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă sindic:
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă
