Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.33
Ședința publică din 31.01.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 2: Marcela Câmpeanu
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei comerciale de față având ca obiect apelul formulat de apelanta reclamantă - - împotriva sentinței comerciale 9198/03.09.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - -.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 24.01.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 31.01.2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de fața, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 9198/3.09.2007, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis excepția lipsei de interes și a respins cererea formulată de reclamanta - - împotriva pârâtei - -, ca fiind lipsită de interes.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că în cauză, prin cererea precizatoare, reclamanta nu a cerut ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare a terenului, ci a cerut ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare asupra spațiului comercial, în condițiile în care forma autentică nu este necesară pentru transmiterea dreptului asupra spațiului comercial d e la vânzător la cumpărător, aceasta producându-se la momentul realizării acordului de voință.
Dat fiind că dreptul de proprietate asupra spațiului comercial se află deja în patrimoniul cumpărătoarei reclamante, cererea sa apare ca fiind lipsită de interes deoarece reclamanta este deja titulara unui drept de proprietate asupra spațiului comercial (contractul de vânzare - cumpărare nr. 368/30.04.2004).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, motivat și legal timbrat - -.
În esență, apelanta susține că interesul în promovarea acțiunii în justiție rezidă din faptul că dreptul de proprietate asupra spațiului comercial nu poate fi intabulat.
În acest sens, apelanta arată că a solicitat întabularea imobilului spațiu comercial la Biroul de carte Funciară a Judecătoriei Sector 2 și prin încheierea nr. 8873/29.09.2004, s-a respins cererea întrucât contractul de vânzare - cumpărare s-a încheiat sub semnătură privată caz în care este necesară încheierea unui proces verbal pentru identificarea părților și exprimarea consimțământului la încheierea contractului.
Susține apelanta că aceasta este rațiunea pentru care a solicitat pronunțarea hotărârii care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare, întrucât neputând fi întabulat nu se poate bucura de prerogativele dreptului de proprietate, folosul practic al acțiunii fiind acela de a beneficia de prerogativele dreptului de proprietate.
Examinând apelul potrivit articolului 295 Cod procedură civilă în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate:
În justificarea motivului formulării acțiunii în justiție, reclamanta a susținut că deși la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr. 368/30.04.2004 legea nu prevedea obligativitatea încheierii acestuia în formă autentică pentru a fi întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, în prezent pentru a perfecta întabularea este necesară forma autentică, astfel că având în vedere refuzul pârâtei de a se prezenta la notar în vederea încheierii contractului în formă autentică, este necesară pronunțarea unei hotărâri judecătorești.
În apel, apelanta reclamantă precizează că, rațiunea pentru care a formulat cererea de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare pentru spațiul comercial, este bazată pe respingerea cererii de întabulare prin încheierea nr. 8873/29.09.2004, situație în care nu se poate bucura de toate prerogativele dreptului de proprietate.
Arată apelanta și că dat fiind că actul juridic în sens de negotium s-a realizat, refuzul pârâtei de a încheia înscrisul constatator (instrumentum) constituie un abuz nejustificat al acesteia.
Deși în fața instanței nu s-a invocat ca motiv în sprijinul acțiunii formulate și încheierea de respingere a cererii de întabulare, se apreciază că nu sunt incidente dispozițiile articolului 294(1) prima teză în sensul schimbării cauzei cererii de chemare în judecată, întrucât fundamentul raportului juridic dedus judecății este același, numai motivul acțiunii în justiție fiind completat.
Așa fiind, în raport de susținerile făcute în fața judecătorului fondului și înscrisurile depuse la dosar, hotărârea pronunțată este temeinică și legală sub aspectul lipsei interesului.
Interesul ca cerință necesară pentru existența dreptului la acțiune, cere o justificare care nu constă în forma sa materială ce constituie substanța dreptului subiectiv în cauză, ci în interesul de a invoca acest drept și de a-l urmări prin punerea în funcțiune a organelor jurisdicționale.
Pentru ca interesul (folosul practic) să fie legitim, deci pentru îndeplinirea acestei condiții, interesul trebuie să fie în legătură cu situația juridică legală pentru a cărei realizarecalea justiției este obligatorie.
Or, în cauza de față, dreptul de proprietate asupra spațiului comercial este transmis societății apelanta - reclamantă prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 368/30.04.2004 (fila 12 dosar 231/42007 Judecătoria sector 4) șinu a fost contestat.
În aceste condiții, dincolo de faptul că nu s-a făcut nici o probă în sensul refuzului vânzătoarei de a se prezenta la notar ( nu s-a depus o notificare, o somație, o invitație etc.), dar chiar și așa, nefiind obligatorie forma autentică a înstrăinării construcției nu este dovedit interesul în formularea acestei acțiuni în raport de dispozițiile articolului 20 (1), articolul 22(1), articolul 29(2) litera e și alineat 4 și articolului 47 (6) din Legea nr.7/1996 actualizată.
Este adevărat că potrivit legii 7/1996, atunci când contractul de vânzare - cumpărare este încheiat sub semnătură privată este necesară încheierea unui proces verbal în fața judecătorului delegat pentru identificarea părților și exprimarea consimțământului la încheierea contractului, dar îndeplinirea acestei formalități nu justifică folosirea căii justițieiobligatoriu,așa cum o cerere condiția legitimității interesului, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a dovedit refuzul vânzătoarei pârâte de a se prezenta în fața judecătorului delegat la Biroul de Carte Funciară pentru identificare și consimțământ.
Așa fiind, hotărârea instanței de fond în sensul respingerii cererii reclamantei ca fiind lipsită de interes este legală și în consecință va fi menținută conform articolului 296 Cod procedură civilă, urmând ca apelul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă - -, cu sediul în B,-,. 44 A2 sector 1, împotriva sentinței comerciale 9198/03.09.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul
nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - -, cu sediul în B,- sector 4.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi,31.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
3.03.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
