Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 346/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 647/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.346
Ședința publică de la 29.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta -. SA, în contradictoriu cu intimata AL INSURANCE CO, împotriva sentinței comerciale nr.14067/18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 15.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 22.06.2009 și apoi la 29.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială la data de 21.12.2007 sub nr- reclamanta -. SA a chemat în judecată pe pârâta AL INSURANCE CO cu sediul în Unite, pentru ca în temeiul dispozițiilor articolului 111 Cod procedură civilă să se constate prin hotărârea ce se va pronunța că a intervenit rezilierea contractului de reasigurare din data de 8.05.2007 încheiat între în calitate de reasigurator și AL INSURANCE CO în calitate de asigurat, pentru neplata la termen a primei de reasigurare.
Prin sentința comercială nr.14067/18.12.2008 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială respins acțiunea formulată de reclamanta ca inadmisibilă, față de necompetența instanțelor române.
Instanța de fond a apreciat că dată fiind natura contractului de reasigurare, aceea de contract de adeziune, părțile negociind doar prima și cota de reasigurare, era necesar ca intenția părților din a exclude aplicabilitatea clauzei de atribuire a jurisdicției din polița inițială de asigurare (care prin trimitere la forma standardizată 91, supune litigiile născute din asigurarea respectării jurisdicției instanțelor engleze) să fie prevăzută expres în cadrul poliței de reasigurare.
În lipsa unei astfel de clauze se poate concluziona că reclamanta a acceptat oferta pârâtei conținând contractul în forma 91 și, implicit și faptul ca litigiile născute din raportul juridic de reasigurare să fie supuse jurisdicției engleze.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta -. SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr- din 13.03.2009.
În motivarea apelului reclamanta a susținut că:
- instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile Legii nr. 105/1992, apreciind că litigiul nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de lege, întrucât articolul 148 din Legea nr.105/1992 are în vedere doar legea materială aplicabilă, nu și competența jurisdicțională, când în realitate, articolul 148 prevede că instanțele judecătorești române sunt competente dacă locul unde luat naștere sau trebuia executată, fie chiar în parte a obligației izvorâtă dintr-un contract, se află în România.
Cum articolul 15 alin. 2 din Legea nr.136/1995 prevede că locul plății este sediul asigurătorului, rezultă că instanța competentă este cea de la sediul reclamantei.
- A mai arătat reclamanta apelantă că în mod greșit instanța de fond și-a argumentat hotărârea, apreciind că suntem, în prezența unui contract de adeziune, în realitate contractul de reasigurare fiind un contract de sine stătător, părțile putând negocia toate clauzele contractului, mai puțin -urile, Institute Time, acestea fiind niște clauze tehnice specifice asigurărilor maritime.
- Singurul înscris, singura probă pe care instanța de fond a luat-o în considerare este formularul 91, instanța apreciind că această formă este supusă automat jurisdicției engleze. Or această formă nu există, afirmă apelanta reclamantă, 91 este un simplu formular, un model în alb, care poate fi emis de două societăți de reasigurare din Anglia, Institutul Asigurărilor Maritime din și, iar polița este particularizată de fiecare asigurat în funcție de diverse aspecte.
- Hotărârea atacată, mai susține reclamanta apelantă, este nemotivată și nu este întemeiată în drept.
Intimata pârâtă AL INSURANCE CO a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
A arătat intimata că reasiguratul (prin broker) și reasiguratul nu negociază și nu au negociat vreodată nici un alt element al poliței, cu excepția cotei cedate, deoarece reasiguratul nu poate modifica condițiile asigurării originare pe care o subscrie, condiții care reglementează și raporturile dintre reasigurat și reasigurător cu caracter obligatoriu.
Atât formulatul 91, cât și "Institute " prevăd expres în cuprinsul lor că sunt supuse legii și jurisdicției britanice, atâta timp cât părțile nu prevăd altfel.
Valabilitatea încheierii contractului în forma 91 nu poate fi apreciată decât de către instanțele britanice, potrivit dispozițiilor privitoare la jurisdicții cuprinse în formular, și nu de către instanțele române.
Au fost depuse înscrisuri în probatoriu de către apelantă și concluzii scrise.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile articolului 295 alin. 1 Cod procedură civilă, constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Între apelanta reclamantă - în calitate de reasigurator și intimata pârâtă ( prin intermediul mandatarului ) în calitate de reasigurat,s- încheiat la data de 8.05.2007, în urma corespondenței purtată pe email ( la distanță), un contract de reasigurate facultativă pentru două vase: "Norna N" pentru suma de 12.000.000 D și "", asigurat inițial pentru suma de 7.000.000 USD.
Contractul fost încheiat pe perioada 16.06.2007- 15.06.2008.
Contractul conține clauza "Premium -uaterly" care îi permite reasiguratului să achite prima de asigurare în interiorul unui interval de 3 luni de la data scadenței ( fila 24,25-28).
Potrivit ofertei intimatei, acceptată de către apelantă, cota apelantei de participare a fost stabilită la 17,5 % " sub termenii și condițiile prezente în polița care expiră".
Prin întâmpinare, pârâta intimată a invocat excepția de necompetență generală a instanței judecătorești din România și excepția lipsei calității pasive a pârâtei, instanța de fond analizând și pronunțându-se pe excepția dirimantă a necompetenței instanței.
În soluționarea acestei excepții, instanța a avut a dezlega aspecte legate de natura contractului de reasigurare, dacă acesta poate fi considerat un contract de adeziune și dacă forma 91 înserată în contractul de reasigurare presupune incidența legii și a jurisdicției engleze.
În ceea ce privește definiția dată contractului de reasigurare, acesta este considerat a fi un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, aleatoriu, generator de drepturi de creanță, cu existența de sine stătătoare de adeziune.
Contractele de reasigurare facultativă exprimă acordul de voință al părților cu privire la acoperirea unui singur risc, a unei părți de risc sau de riscuri specifice.
În practica instanțelor aceste contracte de reasigurare sunt cunoscute și sub denumirea de contracte de reasigurare "back to back" deoarece, odată acceptată, asigurarea originală se integrează contractului de reasigurare facultativă, iar asiguratorii nu pot invoca practici sau reguli în plus, dacă nu au înțeles să le includă în contract prin prevederi exprese derogatorii.
Din aceste motive, deși considerat ca fiind un contract de sine stătător, contractul de reasigurare este privit ca fiind în același timp și un contract de adeziune, întrucât lipsa unor clauze exprese, derogatorii de la cele înserate în contractul de asigurare inițial, atrage în mod automat aplicarea clauzelor din contractul de asigurare și în contractul de reasigurare.
Cea de-a doua problemă, care vizează includerea formularului (91), acest formulat cuprinde clauza conform, căreia asigurarea respectivă este supusă jurisdicției engleze, cu excepția situației în care se stipulează contrariul.
Din cuprinsul contractului de reasigurare faculativă ( F 25-227) reiese că părțile nu au prevăzut expres jurisdicția instanțelor din România sau din orice alt stat, mențiune absolut obligatorie în ipoteza în care părțile ar fi dorit o derogare de jurisdicție conferită de (91), așa cum, în mod întemeiat, a reținut instanța de fond.
Așa fiind, în cauză se aplică regula competenței exclusive a instanțelor engleze, regulă impusă de tipul de poliță de reasigurare pentru care au optat părțile.
Susținerile apelantei în sensul că din formularul 91 ar fi preluat doar clauzele exclusiv tehnice, nu sunt susținute de probe, din cuprinsul contractului de reasigurare rezultând contrariul.
În acest sens, în "Condițiile de reasigurare" ( 27) se menționează că " este de la sine înțeles șiconvenitcă Asiguratorii care subscriu la prezentatrebuie să se conformezesocietății ALcu privire lacondițiile, clauzele, termenii, modificările și înțelegerile-"
Nici afirmația apelantei reclamante în sensul că dacă ar fi dorit să opteze pentru jurisdicția engleză ar fi prevăzut o clauză expresă în acest sens nu este corectă întrucât, după cum am arătat, conform dreptului maritim englezesc regula în materia contratului de asigurare care include formularul (91) este aceea a competenței exclusive a jurisdicției engleze, iar excepția reprezintă competența altei jurisdicții care trebuie însă să fie stipulată în mod expres de către părțile contractante.
Cum părțile contractante au prevăzut expres încheierea poliței de asigurare în forma 91, nu pot fi incidente nici dispozițiile legale care stabilesc jurisdicția instanței române și nici dispozițiile articolului 103 lit. d cu privire la incidența legii române, în absența unor clauze exprese în acest sens, înserate în contractul de reasigurare.
Cât privește "nemotivarea" hotărârii atacate, Curtea constată că hotărârea îndeplinește condițiile impuse de dispozițiile articolului 261 pct. 5 Cod procedură civilă, instanța de fond argumentând în fapt și în drept soluția adoptată.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta -. SA cu sediul în B, sector 1,-, în contradictoriu cu intimata AL INSURANCE CO cu sediul ales în B la din-,. 103,. A,.5,. 15, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.14067/18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.4
.
Tribunalul București
Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu
