Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 344/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 596/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.344
Ședința publică de la 29.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta - -. SA, în contradictoriu cu intimata AL INSSURANCE CO, împotriva sentinței comerciale nr.1395/26.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 1.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 5.06.2009, apoi la 12.06.2009, apoi la 19.06.2009, apoi la 22.06.2009 și apoi la 29.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială la data de 20.12.2007 sub nr- reclamanta - -. SA a chemat în judecată pe pârâta AL INSURANCE CO cu sediul în Unite pentru ca în temeiul dispozițiilor articolului 111 Cod procedură civilă, instanța să constate intervenirea rezilierii contractului de reasigurare din data de 17.01.2007 încheiat între în calitate de reasigurator și AL INSURANCE CO în calitate de asigurat, pentru neplata la termen de către pârâtă a primei de asigurare.
Prin sentința comercială nr. 1395 din 26.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantă, considerând că jurisdicția de soluționare a contractelor de asigurare și reasigurare încheiate în condițiile prevăzute de clauzele 91, aparține în exclusivitate instanțelor engleze.
Împotriva acestei sentințe comerciale, reclamanta în termenul legal prevăzut de dispozițiile articolului 284 alineat 1 Cod procedură civilă a declarat apel pentru soluționarea căruia la Curtea de Apel București - Secția a a Comercială la data de 10.03.2009 a fost înregistrat dosarul nr-.
Apelanta - reclamantă consideră că sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece:
-Instanța de fond a motivat lapidar și neconvingător admiterea excepției necompetenței generale a instanțelor române în soluționarea litigiului.
-S-a rezumat doar la menționarea faptului că în lipsa unei clauze exprese de alegere a jurisdicției ar fi competente spre soluționarea cauzei instanțeleengleze, deoarece polița standard ar prevedea acest lucru.
-Singurul înscris pe care instanța de fond și-a argumentat soluția a fost formularul 91, în care nu se făcea vorbire despre alegerea jurisdicției engleze, astfel încât hotărârea instanței apare ca fiind complet nejustificată.
În consecință se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, ca urmare a respingerii excepției de necompetență generală a instanțelor române.
Intimata legal citată a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat argumentat în fapt și în drept respingerea apelului ca nefondat.
La termenul din 13.04.2009 instanța a încuviințat apelantei administrarea probei cu înscrisuri, în care sens aceasta a depus ulterior la dosar în copie xerox opinii ale unor experți englezi în dreptul asigurărilor maritime, fragmente din doctrina engleză referitoare la același aspect, practica Curții de Apel București în materie.
Curtea verificând legalitatea și temeinicia lucrărilor dosarului de fond potrivit dispozițiilor articolului 295 alineat 1 Cod procedură civilă constată că apelul este nefondat pentru următoarele motive:
Între apelanta - reclamantă în calitate de asigurator și intimată în calitate de asigurat, la data de 17.01.2007 s-a încheiat în urma corespondenței purtată pe e-mail (filele 51, 54, 74 și următoarele) la distanță, un contract de reasigurare facultativă pentru vaporul "" pentru suma de 5.000 BD pentru perioada 17.01.2007 - 17.01.2008, prima de reasigurare reprezentând 4,00% din suma reasigurată (așa cum susține însăși reclamanta în motivele cererii de chemare în judecată).
Prin întâmpinarea depusă de pârâtă în cadrul dosarului de fond (vezi fila 39), aceasta a invocat două excepții: 1. necompetența generală a instanțelor române în soluționarea cauzei, deoarece formularul 91 prevede în mod expres aplicabilitatea și jurisdicția legii engleze în astfel de tranzacții și 2.excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Așa cum era evident, excepția necompetenței generale a instanțelor române a fost soluționată cu precădere de către instanța de fond, care verificîndu-și propria competență (potrivit dispozițiilor articolului 157 din Legea nr.105/1992) de soluționare a procesului privind raporturile de drept internațional privat supuse atenției și constatând că atât ea cât și orice altă instanță română nu erau competente, a respins cererea de chemare în judecată în baza dispozițiilor articolului 157 din Legea nr.105/1992, ca nefiind de competența instanțelor române.
Problemele de drept supuse atenției instanței de control judiciar atât prin motivele de apel cât și prin întâmpinare pot fi rezumate la următoarele aspecte:
1.Poate fi considerat contractul de reasigurare drept un contract de adeziune a contractul de asigurare?
2.Forma 91 inserată în contractul de asigurare se referă la incidența legii și jurisdicției engleze.
1.Din definiția dată contractului de reasigurare atât de legea română cât și de alte legislații, acesta este considerat ca fiind un contract consensual, sinalagmativ, cu titlu oneros, aleatoriu, generator de drepturi de creanță, cu existența de sine stătătoare, de adeziune.
Contractele de reasigurare facultativă exprimă acordul de voință al părților cu privire la acoperirea unui singur risc, a unei părți de risc sau de riscuri specifice.
În practica instanțelor aceste contracte de reasigurare sunt cunoscute și sub denumirea contracte de reasigurare "back to back", deoarece,odată acceptată, asigurarea originală se integrează contractului de reasigurare facultativă, iar asiguratorii nu pot invoca practici sau reguli în plus, dacă nu au înțeles să le includă în contract prin prevederi expuse derogatorii.
Pentru aceste motive, deși considerat ca fiind un contract de sine stătător, contractul de reasigurare este privit ca fiind în același timp și un contract de adeziune întrucât lipsa unor clauze exprese, derogatorii de la cele inserate în contractul inițial de asigurare, atrage în mod automat aplicarea clauzelor din contractul de asigurare în cel de reasigurare.
2.Formularul 91 stipulează în mod expres faptul că asigurarea respectivă este supusă jurisdicției engleze, cu excepția situației în care se stipulează contrariul.
Din examinarea conținutului poliței de asigurare încheiată de părțile în litigiu, Curtea, constată faptul că, în cuprinsul contractului de reasigurare, părțile nu au prevăzut expres jurisdicția instanțelor din România, sau din orice alt stat, mențiune absolut obligatorie în ipoteza în care s-ar fi dorito derogare de jurisdicție conferită de formularul 91, astfel încât, așa cum corect a reținut instanța de fond, în cauză se aplică regula competenței exclusive a instanțelor angleze, regulă impusă de tipul de poliță de asigurare pentru care au optat părțile.
În acest context, Curtea va respinge ca neîntemeiate, susținerile apelantei reclamante potrivit cărora din dreptul maritim englezesc ar fi fost preluate în contractul de asigurare doar clauzele exclusiv tehnice nu și cele referitoare la jurisdicția engleză, deoarece însăși apelanta în susținerea cererii de reziliere a contractului face referire la existența unor clauze care țin de dreptul material englezesc.
Curtea nu va putea primi nici susținerile apelantei referitoare la faptul că dacă ar fi dorit să opteze pentru jurisdicția engleză atunci ar fi prevăzut o clauză expresă în acest sens, întrucât, așa cum s-a arătat deja conform dreptului maritim englezesc regula în materia contractelor de asigurare care includ formularul (91) este aceea a competenței exclusive a jurisdicției engleze iar excepția, o reprezintă competența altei jurisdicții care trebuie însă să fie stipulată în mod expres.
În această situație, Curtea apreciază că în cauză nu pot fi incidente dispozițiile articolului 103 litera "d" din Legea nr.105/1992 deoarece părțile au convenit în mod expres cu privire la legea și jurisdicția aplicabilă prin încheierea poliței de asigurare în forma 91, și prin neinserarea unor dispoziții contrare în polița de reasigurare, derogatorii de la clauzele convenite inițial.
2.Referitor la motivarea "lapidară" a sentinței atacate, Curtea constată că aceasta din urmă îndeplinește condițiile impuse de dispozițiile articolului 261 punctul 5 Cod procedură civilă, și chiar dacă au fost prezentate în mod succint, argumentele judecătorului sunt clare, concise, logice, și au calitatea de a convinge de justețea măsurii luate.
În consecință, față de toate aceste aspecte, Curtea în baza dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - -. SA, cu sediul în B,- sector 1, în contradictoriu cu intimata AL INSSURANCE CO, cu sediul ales în B, la, din-,.103,.A,.5,. 15, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.1395/26.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 29.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
2.07.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea
