Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 362/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 660/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 362
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
JUDECĂTOR 2: Popa Roxana
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta - -. SA împotriva sentinței comerciale nr.14065 din data de 18.12.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata AL INSURANCE CO.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 07.10.2009, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 14.10.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința comercială nr.14065/18.12.2008 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - asigurare - Reasigurare SA, în contradictoriu cu pârâta AL INSURANCE CO ca inadmisibilă.
În motivare se arată că prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat să se constate că a intervenit rezilierea contractului de reasigurare din 27.12.2006, încheiat între (reasigurător) și Al Insurance CO, în calitate de asigurat, din culpa exclusivă a asiguratului - acțiune personală în realizare.
În urma acceptării ofertei realizate de pârâtă, la data de 27.12.2006, s-a încheiat la distanță contractul de reasigurare având ca obiect 3 vase "", "" și "" pe o perioadă de 12 luni - pe perioada 1.01.2007 - 31.12.2008.
Pârâta a arătat prin întâmpinare că, între părți, s-a încheiat un contract de reasigurare la distanță, supus jurisdicției engleze și legii engleze, în timp ce reclamanta susține că ar fi supuse jurisdicției engleze doar clauzele tehnice cuprinse în contract, restul convenției fiind guvernată de legea română, legea națională, a asigurătorului, potrivit art.103 lit. din Legea 105/1992.
Potrivit art.4 din Regulamentul (CE) nr.44/2001, act normativ direct aplicabil pe teritoriul României, în temeiul art.249 din TCE, de la 1.01.2007 (data intrării în vigoare a Tratatului la aderare a țării noastre la UE), dacă pârâtul nu este domiciliat pe teritoriul unui stat membru competența este determinată, în fiecare stat membru, de legislația statului membru sub rezerva aplicării dispozițiilor art.22 și 23.
Aceste ultime ipoteze nu sunt aplicabile în raport de obiectul cauzei, motiv pentru care competența de soluționare de către instanța română a cauzei, se verifică în conformitate cu dispozițiile din Legea 105/1992, întrucât pârâta este o persoană juridică străină și, în consecință litigiul privește raporturi de drept internațional privat comerciale (art.1 alin.2 din lege).
În art.148 - 151 sunt stabilite limitativ cazurile în care instanța română este competentă jurisdicțional.
Cu excepția cazurilor de competență exclusivă, fie a instanței române (conform art.151), fie a unei instanțe străine, Legea nr.105/1992 permite părților să stabilească prin convenție, instanța competentă jurisdicțional să soluționeze litigiul dintre ele sau litigiile ce se vor naște din actul încheiat.
Din corespondența electronică a părților (din data de 22.12.2006 și 27.12.2006), rezultă că negocierile s-au purtat pentru încheierea unui contract de reasigurare facultativă în termenii și condițiile Poliței de Asigurare Corp și mașini 5797, reasigurarea fiind pentru o perioadă de 12 luni, începând cu data de 1.01.2007. Contractul avea ca obiect reasigurarea a 3 vase, asigurate inițial, astfel: 1.782.000 $ pentru nava "", 730.000 $ pentru "" și 625.000 $ pentru "".
Având în vedere natura contractului, respectiv un contract de adeziune, în care părțile contractante nu negociază decât prima și cota de reasigurare, era necesar ca intenția părților de a exclude aplicabilitatea clauzei de atribuire a jurisdicției din polița inițială de asigurare (care prin trimitere la forma standardizată 91, implicit supunea litigiile născute din asigurarea respectivă jurisdicției instanțelor engleze), să fie prevăzută în cadrul poliței de reasigurare.
În lipsa unei asemenea clauze, negocierile dintre broker (pentru reasigurat) și reasigurator au avut drept obiect cota cedată, nefiind modificat nici un alt element al poliței de asigurare, astfel încât se poate concluziona că reclamanta a acceptat oferta pârâtei conținând contractul în formă 91, implicit și faptul că litigiile născute din raportul juridic de reasigurare să fie supuse jurisdicției engleze.
Susținerile reclamantei referitoare la inexistența unui înscris din care să rezulte acordul mutual privind alegerea competenței străine nu pot fi reținute în condițiile în care contractul de asigurare a fost încheiat în forma 91, care implică incidența jurisdicției exclusive a instanței engleze, exceptând cazul în care se prevede în mod expres altfel prin convenția părților.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, respingerea excepției de necompetență generală a instanțelor române și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București - Secția a VI a Comercială.
În motivare, se invocă interpretarea eronată a dispozițiilor Legii nr.105/1992, fiind aplicabile dispozițiile art.148, în sensul competenței instanțelor române în raport de locul plății asiguratorului, la sediul apelantei reclamante (art.15 alin.2 din Legea nr.136/1995).
În mod greșit contractul de reasigurare a fost apreciat ca un contract de adeziune prin natura sa, considerație total eronată, acesta având o existență de sine stătătoare.
Toate clauzele au format obiectul negocierii între părți, mai puțin Institute Time () care sunt niște clauze tehnice specifice asigurărilor maritime.
Din nici un înscris de la dosar, nu rezultă alegerea jurisdicției prin contract, simpla referire la 91 în polița de asigurare inițială neimplicând automat legea engleză în polița de reasigurare.
Chiar dacă am considera că acest formular s-ar aplica în speță, el prevede o condiție ad validitatem și anume, existența ștampilei Departamentului de polițe care nu există, astfel încât contractul este nul.
91 reprezintă un simplu formular, un model în alb care poate fi emis de două societăți de reasigurare din Anglia, Institutul Asiguratorilor maritimi din și.
Hotărârea nu este motivată decât lapidar și insuficient, neexistând un raționament juridic și un temei de drept care să justifice soluția pronunțată.
Apelul a fost legal timbrat cu taxele judiciare de timbru prevăzute de lege.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Apelanta reclamantă a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând apelul în conformitate cu dispozițiile art.295 pr.civ, Curtea constată și reține următoarele:
Hotărârea apelată este motivată în fapt și în drept în conformitate cu dispozițiile art.261 pr.civ. reținându-se în mod corect că acțiunea introdusă pe rolul Tribunalul București nu atrăgea competența de soluționare a instanțelor române, cu consecința respingerii acesteia, în temeiul art.157 din Legea 105/1992.
Din corespondența comercială a părților, rezultă cu claritate că a acceptat oferta intimatei pârâte, în sensul încheierii unui contract de reasigurare Corp și Mașini 5797 în formularul prevăzut expres ca fiind 91.
Acesta nu este un formular în alb, cum susține apelanta reclamantă, fiind menționate toate datele de identificare a navelor asigurate, sumele asigurate, destinațiile comerciale acoperite de asigurare și condițiile de asigurare.
În formularul 91 se prevede expres în cuprinsul său că este supus legii și jurisdicției britanice, atâta timp cât părțile nu prevăd altfel.
Or, în speță, părțile contractante nu au optat expres pentru jurisdicția instanțelor române, pentru a fi aplicabilă raporturilor juridice derulate între acestea.
Nu se pot avea în vedere criticile formulate de apelanta reclamantă în sensul reținerii încălcării unor condiții necesare ad validitatem pentru a-și produce efectele juridice contractul încheiat într- asemenea formă, condiții care nu ar putea fi verificate decât de instanța competentă general și material să soluționeze cererea.
În ce privește probele administrate de apelantă se apreciază că opiniile exprimate de specialiști englezi în urma consultanței juridice solicitate de către această parte, nu pot avea ca efect înlăturarea condițiilor concrete în care a fost încheiat contractul, cu consecința lipsei de competența jurisdicțională a instanței române, pentru motivele expuse anterior, reținându-se în plus rezerva exprimată chiar de către expert, în sensul că opiniile de specialitate au fost exprimate fără prezentarea tuturor polițelor de asigurare și de reasigurare inițiale, dar în baza expunerilor privind situația de fapt și de drept efectuate de însăși apelanta.
În consecință, apelul va fi respins ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art.296 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - -. SA cu sediul în B,-, Sector 1 împotriva sentinței comerciale 14065 din data de 18.12.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata AL INSURANCE CO cu sediul ales la în B,-,.103,.A,.5,.15, sector 3.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER
- -
Red.DM.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Președinte -
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole, Popa Roxana
