Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Operator date - 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 4 /
Ședința publică de la data de 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Raluca Suciu
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
Grefier -
Pe rol judecarea declarat de reclamanții, SRL, împotriva Sentinței civile nr. 1103/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- având ca obiect - acțiune în constatare, în contradictoriu cu intimatul pârât.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul, prin av. A, care depune delegație avocațială, lipsind apelanții reclamanți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul prin avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Intimatul prin avocat solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele detaliate în concluziile scrise depuse la instanța de fond.
După închiderea dezbaterilor dar nu înainte de ridicarea ședinței de judecată se prezintă pentru reclamanții apelanți, avocat care depune împuternicirile avocațiale. Precizează că, apelanții nu mai au domiciliul la adresa indicată, neprimind nicio citație și cunoscând desfășurarea litigiului exclusiv de pe portalul instanțelor.
Curtea, față de precizările avocatului apelanților, constată că apelanții au fost citați la domiciliul indicat în cererea de apel, procedura de citare fiind legal îndeplinită față de prevederile art. 98.proc.civ.
La solicitarea instanței, apărătorul apelanților indică domiciliul ales al acestora la sediul Cabinet de avocat din A, -, -. B,. 16.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin Sentința civilă nr. 1103/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a respins cererea formulată de reclamanții, SRL, fiind obligați reclamanții să plătească pârâtului suma de 7.140 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Arada constatat că:
"reclamanții, și - SRL A au chemat în judecată pârâtul și au solicitat în principal, să se constate încetarea efectelor antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul la data de 25.06.2006 prin care s-au obligat să vândă imobilul situat în A,- înscris în CF nr.6381 cu nr.top 311/1, cu consecința restituirii către pârât a sumei de 50.000 euro și a dobânzilor legale și în subsidiar, să se constate îndeplinirea condiției rezolutorii și desființarea cu efect retroactiv a raportului juridic rezultat din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de 25.06.2006 cu consecința achitării către pârât a sumei de 100.000 euro și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea acțiunii au arătat că, în data de 25.06.2006 între părți s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul situat în A,- înscris în CF nr.6381 A, cu număr top 311/1; că, la semnare pârâtul a achitat suma de 60.000 euro urmând ca diferența să fie achitată până la data de 15.08.2006, la semnarea contractului autentic de vânzare-cumpărare; că, după semnarea antecontractului, în data de 30.06.2006 între părți s- încheiat o convenție prin care s-a modificat înțelegerea cuprinsă în antecontract, în sensul încetării efectelor acestuia, restituirea către pârât a sumei de 10.000 euro și a diferenței de 50.000 euro până la data de 30.09.2006.
Reclamanții au mai arătat că, contrar celor prevăzute în convenția încheiată în data de 30.06.2006 pârâtul i-a notificat prin intermediul BEJ să se prezinte la data de 15.08.2006 la BNP pentru încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare; că, în data de 21.09.2006 au primit o altă notificare pentru achitarea sumei de 50.000 euro până la data de 29.09.2006 ca efect al înțelegerii din data de 30.06.2006; că, pârâtul le-a transmis și o invitație la conciliere directă, conciliere la care au participat și și-au exprimat dorința de a plăti prețul.
Reclamanții au mai arătat că, au fost chemați în judecată de către pârât pentru o acțiunea în prestație tabulară în cauza obiect dosar nr- al Tribunalului Arad; că, au fost chemați în judecată și pentru a fi obligația la restituirea dublului avansului primit; că, instanța trebuie să aibă în vedere convenția din data de 30.06.2006 în principal sau în subsidiar să de a eficiență clauzei din antecontract prin care au convenit ca în situația în care se vor răzgândi să-i achite pârâtului dublul avansului primit, respectiv suma de 100.000 euro."
Tribunalul a constatat că, acțiunea astfel formulată este inadmisibilă, având în vedere că,
"Prin Sentința civilă nr.1706/12.06.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de către pârâtul și reclamanții, și - SRL A au fost obligația să încheie contractul autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul indicat, în caz de refuz hotărârea urmând să țină loc de contract de vânzare-cumpărare autentic.
Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia civilă nr.234/A/29.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- și irevocabilă prin Decizia nr.2580/25.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-.
Față de această stare de fapt, respectiv față de împrejurarea că, instanța a pronunțat o hotărâre irevocabilă prin care se constată validitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat în data de 25.06.2006, nu se poate repune în discuție validitatea acestei convenții și nici nu se poate discuta despre o condiție rezolutorie.
Prin urmare, acțiunea reclamanților, și - SRL A este inadmisibilă și în consecință, va fi respinsă."
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, totodată desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Au susținut apelanții că Tribunalul Arad nu a analizat situația de fapt, hotărârea nefiind motivată sub aspectul încetării efectelor antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 25.06.2006; instanța s-a pronunțat asupra condițiilor de validitate a convenției, și nu asupra condiției rezolutorii invocate.
În drept, apelanții au indicat dispozițiile art. 282-298.proc.civ.
Intimatul nu a formulat întâmpinare în apel, prin concluziile orale formulate solicitând respingerea apelului.
Examinând apelul declarat de reclamanții, SRL prin raportare la dispozițiile art. 295.proc.civ. Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
La data de 25 iunie 2006 între - SA, prin reprezentanți și, în calitate de promitent vânzător și, în calitate de promitent cumpărător s-a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul situat în A,-, jud. A; la data semnării convenției, promitentul cumpărător a achitat suma de 60.000 euro, cu titlu de avans, rămânând un rest de plată de 25.000 euro. Părțile au prevăzut că, în situația în care vânzătorul se va răzgândi va plăti cumpărătorului de două ori suma plătită drept avans.
La data de 30 iunie 2006, promitentul-cumpărător, recunoscând restituirea parțială a avansului, respectiv suma de 10.000 euro, s-a obligat să "renunțe la clauzele din antecontract" în ipoteza restituirii și a diferenței de 50.000 euro până la data de 29 septembrie 2006 - conform înscrisului olograf anexat cererii introductive de instanță și în considerarea căruia reclamanții-apelanți au invocat condiția rezolutorie ce ar grefa convenția inițială de vânzare-cumpărare.
, față de invocarea efectelor îndeplinirii unor condițiilor rezolutorii, se observă că dispozițiile art. 1004 și urm civ. ce reglementează obligațiile condiționale definesc "condiția", ca modalitate a actului juridic, ca fiind un eveniment viitor și nesigur (incert) de a cărui realizare depinde existența dreptului ce rezultă din actul juridic.
În speță, promitentul-cumpărător a declarat că "renunță la clauzele din antecontract", ceea ce înseamnă că, în ipoteza restituirii integrale a avansului, cumpărătorul a fost de acord cu încetarea efectelor promisiunii de vânzare-cumpărare.
Prin urmare, ceea ce s-ar putea admite în interpretarea acordului contractual este că părțile au agreat încetarea contractului prin acord, cel mai târziu la data de 29 septembrie 2006, în ipoteza restituirii integrale a avansului achitat și fără ca promitentul-cumpărător să mai poată pretinde despăgubiri pentru neexecutarea obligației asumate de promitenții-vânzători.
În această situație, desfacerea contractului intervine prin acordul părților, nicidecum prin îndeplinirea unei condiții în sensul art. 1004.civ. neexistând nici un element distinct de dorința debitorului, element a cărui existență este incertă la data contractării și ar fi presupus de dreptul debitorului de a ieși din contract.
De asemenea, agrearea încetării contractului prin denunțarea unilaterală de către promitentul-vânzător nu supune contractul unei condiții rezolutorii. unei clauze de dezicere, chiar reală fiind, nu are consecința stingerii retroactive a obligațiilor asumate, cum este în cazul îndeplinirii unei condiții rezolutorii, efectele manifestării de voință a celui ce se obligă în sensul denunțării contractului fiind pentru viitor.
Agrearea simultană a celor două modalități prin care promitentul-cumpărător ar fi permis denunțarea contractului de către promitentul-vânzător, prin simpla manifestare de voință a acestuia din urmă, nu semnifică agrearea unor condiții rezolutorii. În interpretarea propusă de reclamanții apelanți, aceste clauze ar avea regimul prohibitiv al condiției pur potestative, conform art. 1010.civ.
În realitate, ceea ce au invocat reclamanții reprezintă clauze de desființare a acordului contractual, însă nu în considerarea unui eveniment viitor și incert, ci în considerarea manifestării de voință a debitorului și preevaluând prejudiciul creditorului pentru neexecutarea obligației.
Într-adevăr, astfel cum au susținut apelanții, prima instanță nu a analizat modalitățile de încetare a convenție, prin denunțarea unilaterală a promitenților-vânzători, fie în condițiile modificării acordului inițial - promisiunea de vânzare-cumpărare de la data de 25 iunie 2006, prin acordul părților intervenit la data de 30 iunie 2006, după cum nu a stabilit nici caracterul confirmatoriu ori cel de clauză de dezicere al clauzei de arvună, neanalizând această clauză cuprinsă în promisiunea de vânzare-cumpărare.
Aceasta nu înseamnă însă că hotărârea nu este motivată, cum în mod eronat consideră apelanții, cât timp s-a justificat imposibilitatea analizei pretinse de reclamanți, prin prisma pronunțării hotărârii care ține loc de contract de vânzare-cumpărare.
Astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, atâta timp cât creditorul a obținut executarea silită a obligației - în speță, suplinirea consimțământului debitorului și pronunțarea hotărârii care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, nu se mai poate pune în discuție obligația însăși.
Se observă că, în dosarul soluționat prin sentința civilă nr.1706/2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, irevocabilă prin respingerea apelului și anularea recursului ca netimbrat, promitenții vânzători au invocat în apărare inexistența obligației de a contracta, motivată prin nevalabilitatea consimțământului persoanei juridice, fie întrucât nu a existat niciodată intenția de a vinde, fie întrucât nu s-au respectat prevederile Legii nr.31/1990 și ale Decretului nr.31/1954.
Totodată, a fost analizată "disponibilitatea" promitenților-vânzători de a restitui promitentului-cumpărător avansul, Tribunalul considerând că, "această disponibilitate, în condițiile în care nu este acceptată de reclamant, nu modifică antecontractul ci tinde să adauge unilateral la acesta și prin urmare nu poate fi luată în considerare de instanță la soluționarea cauzei. De altfel pârâții au avut anterior acceptul, limitat în timp, al reclamantului în acest sens însă nu și-au îndeplinit obligația de restituire a prețului." - 29, ds. Jud.
În prezenta cauză, reclamanții au formulat apărări noi, vizând însă aceeași exonerare a promitentului-vânzător de obligația asumată prin convenția de la 25 iunie 2006.
Potrivit art. 1201.civ. "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate".
Autoritatea de lucru judecat, ce împiedică un nou litigiu, se justifică prin rațiuni de politică judiciară, fiind inadmisibil ca, în ipoteza unui proces rău condus - fie printr-o administrare insuficientă a probatoriului, fie prin neinvocarea unor excepții, să fie permis părții în culpă a declanșa noi litigii, tinzând a anula efectele hotărârii judecătorești deja pronunțate.
Verificarea jurisdicțională odată finalizată, ea nu mai poate fi reluată pentru că ar fi afectată însăși autoritatea justiției, nefiind atins scopul judecății, de a pune capăt unei situații litigioase.
Prin urmare, incidența autorității de lucru judecat nu se limitează la verificarea formală a dispozitivului unei hotărâri judecătorești, ci presupune ca dezlegarea dată asupra unei probleme de drept să nu mai poată face obiectul unei verificări jurisdicționale proprii într-o a doua instanță.
Fără a reține excepția autorității de lucru judecat - dispozițiile art. 166.proc.civ. rap. 1201.civ. făcând posibilă respingerea unei acțiuni pe cale de excepție doar în ipoteza identității de cauză, iar ceea ce s-a invocat în primul litigiu este nulitatea contractului, în cel de-al doilea invocându-se rezoluțiunea - se observă că promitenții-vânzători au avut posibilitatea de a invoca toate apărările ce ar fi dus la invalidarea dreptului promitentului-cumpărător în primul litigiu.
A permite reclamanților să conteste lucrul judecat, invocând un fundament juridic pe care s-au abținut a-l invoca în timp util, nu este posibil, astfel cum în mod corect s-a reținut prin sentința apelată, soluția contrară neasigurând stabilitatea raporturilor juridice; formularea unei contestații de către debitor, contestație pe care acesta ar fi putut și ar fi trebuit să o supună analizei instanței în primul litigiu, în litigii ulterioare declanșate de debitor reprezintă un abuz de drept în sensul art. 723.proc.civ. debitorul urmărind nu recunoașterea unui drept, ci împiedicarea executării unei hotărâri judecătorești.
În speță, ceea ce se ignoră de către reclamanți este efectul constitutiv al hotărârii ce ține loc de contract autentic de vânzare-cumpărare; încheierea contractului de vânzare-cumpărare lipsește de obiect promisiunea de a încheia contractul, iar situația de fapt pretins neanalizată de prima instanță se rezumă la constatarea că dreptul de proprietate asupra imobilului se află în patrimoniul pârâtului, și nu în cel al vreunuia dintre promitenții-vânzători.
Obligația reclamanților privind transferul acestui drept de proprietate, asumată prin promisiunea de vânzare-cumpărare de la data de 25 iunie 2006, astfel cum a fost modificată prin acordul necontestat al părților intervenit la data de 30 iunie 2006, este lipsită de obiect și ca atare este lipsită de interes analiza modalităților de încetare a acestei obligații, altminteri decât executarea întocmai.
De altfel, dispozițiile art. 1297 pct. 2.civ. stipulează expres lipsirea de efecte a clauzei accesorii de arvună în cazul în care vânzarea se execută.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile art. 296. pr. civ. urmează a respinge apelul ca nefondat, luându-se act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanții, SRL, toți cu domiciliul ales la Cabinet de avocat, cu sediul în A, -, -. B,. 16, împotriva Sentinței Civile nr. 1103/02.06.2009 pronunțată de TRIBUNALUL ARAD în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât, cu domiciliul în A str. -,. 183A,. 11, jud. A, ca nefondat.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red. - 03.02.2010
Thred. - 6 ex - PRINTDATE @ "dd.MM.yyyy" * MERGEFORMAT 05.02.2010
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL arad
Judecător: carmen stancu
Președinte:Raluca SuciuJudecători:Raluca Suciu, Maria Ofelia Gavrilescu
