Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 5
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Suciu
GREFIER: -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta Societatea Națională de B, prin Sucursala Direcția T împotriva sentinței civile nr. 533 din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată
La apelul nominal se prezintă avocat, pentru reclamanta apelantă și avocat, pentru pârâta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra apelului de față.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxele de timbru atât în primă instanță cât și în apel, pentru motivele detaliate în scris.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele detaliate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 533 din 26 mai 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș a respins cererea formulată și precizată de reclamanta Societatea Națională de B, prin Sucursala T, în contradictoriu cu pârâta T, având ca obiect obligația de a face. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 549/PI din 18 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 1453/COM/2004, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 2.279.190.498 lei, reprezentând contravaloarea tâmplăriei de aluminiu montată urmare a lucrărilor derulate în temeiul contractului de antrepriză nr. 512/1997.
Acest aspect a făcut obiect de preocupare pentru instanța de apel, care prin decizia civilă nr. 107/25.04.2006 a confirmat că tâmplăria de aluminiu, deși montată provizoriu există obligația de plată, contravaloarea lucrării respective trebuie achitată în măsura în care a fost realizată.
Prin cererea ce face obiectul dosarului de față reclamanta a solicitat ca parata să fie obligată să îi predea aceleași bunuri (tâmplăria de aluminiu) a căror contravaloare a fost obligată să o plătească prin hotărârile judecătorești despre care s-a amintit, motivând că aceasta din urmă, profitând de faptul că tâmplăria a fost montată doar provizoriu, a demontat-o ulterior pronunțării sentinței și, respectiv a deciziei Curții de Apel.
S-a menționat că potrivit art. 1169 cod civil cel care face o propunere în fața judecății este chemat să o dovedească.
S-a apreciat că în speță, faptul ce ar fi trebuit dovedit de către reclamantă pentru a obține admiterea acțiunii formulate, este acela că ulterior celor constatate prin hotărârile judecătorești menționate și care au dus la obligarea sa de plată a contravalorii produselor montate, pârâta a ridicat aceste bunuri, astfel încât reclamanta se vede lipsită de contraprestația la care a fost îndrituită prin titlu, așa cum afirmă.
Or, această dovadă nu a fost adusă de către reclamantă, astfel încât acțiunea apare a fi nefondată în contextul în care s-a dovedit doar, cu autoritate de lucru judecat că bunurile au fost montate și livrate astfel acesteia, dar nu și contrariul afirmat în sensul că au fost ridicate de către pârâtă.
Deși pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, iar soluția pronunțată ar îndreptăți-o la acest lucru, cererea nu poate fi admisă întrucât nu s-a făcut dovada avansării acestora, așa cum pretinde art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal apel reclamanta Societatea Națională de B, prin Sucursala Direcția T, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate cu consecința admiterii acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta apelantă arată că prin hotărârea apelată, prima instanță a respins acțiunea prin care a solicitat obligarea la predarea tâmplăriei de aluminiu achitată de ea, motivat de faptul că plata acesteia a fost dispusă printr-o hotărâre irevocabilă (decizia civilă nr. 107/25.04.2006), iar în prezentul proces nu ar fi dovedit că tâmplăria din aluminiu a fost demontată de pârâtă ulterior, apreciind raționamentul instanței ca fiind total greșit.
Astfel, apelanta susține că prin decizia civilă nr. 107/25.04.2006 instanța a obligat-o la plata contravalorii tâmplăriei de aluminiu realizată de pârâtă, motivat de faptul că "chiar dacă tâmplăria de aluminiu a fost numai montată provizoriu, cum de altfel este recunoscut chiar de către reclamantă ( ) prin concluziile scrise menționate, contravaloarea lucrării respective trebuie achitată", iar refuzul său de a achita de bună voie tâmplăria de aluminiu a fost motivat de faptul că aceasta nu avea un agrement tehnic, lucru peste care instanța de fond a trecut.
S-a apreciat de către apelantă faptul că instanța i-a respins cererea întrucât a considerat că dacă a fost obligată la plata contravalorii unei lucrări printr-o hotărâre irevocabilă, rezultă implicit că lucrarea a și fost executată și predată, ne mai având dreptul să solicite executarea și predarea acesteia, decât dacă a dovedit că tâmplăria de aluminiu a fost demontată ulterior de pârâtă.
Acest raționament este apreciat de apelantă ca fiind total greșit din următoarele motive:
- Realizarea și montarea tâmplăriei de aluminiu a făcut parte dintr-o lucrare de construcții montaj (antrepriză de construcții) mult mai amplă și anume supraetajarea unei clădiri a apelantei, lucrare ce a făcut obiectul contractului de antrepriză nr.512/29.11.1997. Având în vedere că antreprenorul are obligația de a efectua lucrările cu propriile materiale și pe riscul său (art.3.1 din contract, coroborat cu art. 1479 cod civil), orice lucrare se consideră executată și îl descarcă pe acesta de obligația de aor ealiza doar după predarea ei către beneficiar, lucru care în cazul de față nu s-a realizat niciodată și astfel că tâmplăria de aluminiu nu s-a aflat în niciun moment în paza noastră.
S-a susținut că nefiind în paza apelantei, proprietatea și paza materialelor și a lucrării fiind a antreprenorului până în momentul predării acestora, nu ea trebuie să dovedească că această tâmplărie a fost mai apoi demontată de pârâtă, ci pârâta are obligația de a proba că i-a predat lucrarea, constând în realizarea și montarea tâmplăriei de aluminiu sau cel puțin că i-a predat tâmplăria chiar nemontată, ori montată provizoriu, însă acest lucru nu s-a întâmplat. De asemenea, s-a apreciat că apelanta nu poate demonstra un fapt negativ, respectiv că nu i-a fost predată tâmplăria, iar atâta timp cât este vorba de o lucrare de antrepriză în construcții și societatea apelantă reclamă faptul că nu i-a fost predată lucrarea plătită, antreprenorul este obligat să facă dovada contrară. În acest sens, art. 6.9, alin.(3) din contract prevede următoarele "comisia de recepție va constata realizarea lucrărilor în conformitate cu documentația de execuție, cu reglementările în vigoare și cu prevederile din contract. În funcție de constatările făcute, persoana juridică achizitoare va aproba sau va respinge recepția. poate fi făcută și pentru părți de construcție distincte fizic și funcțional. "
În speța de față antreprenorul a achiziționat tâmplăria de aluminiu în vederea punerii lucrării în operă, însă fabricarea ei s-a realizat de producător fără agrementul tehnic. S-a arătat că instanța a obligat apelanta la plata acesteia cu toate că a fost "numai montată provizoriu". Societatea apelantă susține că instanța, prin decizia civilă nr. 107/25.04.2006, a dispus plata contravalorii tâmplăriei de aluminiu cu toate că nu avea un agrement tehnic, reținând totodată că aceasta a fost montată doar provizoriu, fapt ce nu echivalează însă cu predarea lucrării către beneficiar și implicit cu descărcarea antreprenorului de obligația de predare, iar cât timp a plătit prețul trebuie să beneficieze și de lucrare chiar și fără ca aceasta să posede agrementul tehnic peste care instanța a trecut cu vederea.
În drept, apelanta a invocat art. 282 și urm. Cod procedură civilă, art. 1479 Cod civil, contractul de antrepriză nr. 512/29.11.1997, în special art.3.1, art. 6.9, alin.(3), art. 11.2, alin (4).
Pârâta intimată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
Pârâta intimată a menționat că susținerile reclamantei în sensul că marfa nu a fost livrată pentru că a fost doar provizoriu montată, încearcă să eludeze prevederile hotărârilor pronunțate în dosarul nr. 1453/COM/2004.
Pârâta intimată a precizat faptul că în situația în care reclamanta nu a semnat procesul verbal de recepție, acest fapt nu echivalează cum s-a susținut de către aceasta cu nelivrarea mărfii.
Examinând apelul declarat de reclamanta Societatea Națională de B, prin Sucursala Direcția T, prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, cât și din oficiu, se reține că apelul reclamantei este neîntemeiat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta Societatea Națională de B, prin Sucursala Direcția T prin care aceasta a solicitat obligarea pârâtei la predarea tâmplăriei de aluminiu în suprafață de 496,69 mp, cu motivarea că plata acesteia de către de B, prin Sucursala Direcția Taf ost dispusă printr-o hotărâre irevocabilă, iar în cauză reclamanta nu a dovedit cele afirmate, respectiv aspectul că pârâta a demontat ulterior tâmplăria de aluminiu.
Prin apelul formulat, reclamanta apelantă încearcă să repună în discuție cele dispuse prin decizia civilă nr. 107 din 25 aprilie 2006, cu motivarea că întrucât s-a dispus plata contravalorii tâmplăriei de aluminiu cu toate că aceasta nu avea un agrement tehnic fiind montată provizoriu, lucrarea nu a fost predată.
Însă așa cum a reținut și prima instanță, în cauză s-a dovedit cu autoritate de lucru judecat că bunurile au fost montate și livrate reclamantei, iar nu și contrariul afirmat în sensul că tâmplăria a fost ridicată de către pârâtă.
Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă apelul declarat de reclamanta Societatea Națională de B, prin Sucursala Direcția T împotriva sentinței civile nr. 533 din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga reclamanta apelantă Societatea Națională de B, prin Sucursala Direcția T să-i plătească pârâtei intimate T suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta Societatea Națională de B, prin Sucursala Direcția T, cu sediul în T,-, jud. T împotriva sentinței civile nr. 533 din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată T, cu sediul procedural ales în T,-, corp.. 1, jud.
Obligă reclamanta apelantă Societatea Națională de B, prin Sucursala Direcția T să-i plătească pârâtei intimate T suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /29.01.2010
Dact. /01.02.2010 - 4 ex.
Emis 2 com.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Raluca Suciu
