Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 436/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 436
Ședința publică de la 10 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Liliana Crîngașu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă LEASING, împotriva sentinței comerciale nr.2358/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă FUNDAȚIA JUNIOR FOCUS.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-pârâtă prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.50942/2009 - fila 25 și intimata-reclamantă prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.68438/2009 - fila 26.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelanta prin avocat depune înscrisuri în susținerea motivelor de apel.
Se comunică înscrisurile, apărătorului intimatei, care nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apelanta prin avocat solicită admiterea apelului, anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Arbitraj de pe lângă.
In subsidiar, solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate și respingerea cererii de chemare în judecată. Susține că în cauză este vorba de un litigiu de natură patrimonială, fiind exclusă competența instanței arbitrale. Acțiunea în rezoluțiune/reziliere a contractului se referă la o prestațiune personală și are caracter patrimonial pentru că este de natură să restabilească echilibrul patrimonial la părților contractante. In ce privește delimitarea dintre litigiile patrimoniale și cele nepatrimoniale este elocventă.32/9.06.2008 pronunțată de ICCJ, în scopul determinării litigiilor. Mai susține că, instanța de fond nu a avut competența să examineze validitatea protocolului în raport de clauza compromisorie, potrivit căreia competența a fost stabilită în favoarea Curții de Arbitraj. Solicită plata cheltuielilor de judecată și amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală. Pe fond, acțiunea este nepatrimonială
(neevaluabilă în bani) și se aplică dispozițiile art. 340.pr.civ. fiind competentă să soluționeze litigiul instanța de judecată și nu curtea de arbitraj. Susținerile apelantei pârâte în sensul aplicării clauzei compromisorii din contractul de vânzare cumpărare și reținerea competenței tribunalului arbitral sunt fără temei. De asemenea în ce privește Decizia 32/9.06.2008 a ICCJ, consideră că ea nu își are aplicabilitate în cauză. Mai susține că, reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin protocol, care nu a fost contestat de nici una din părțile contractante. Cheltuieli de judecată le va solicita pe calea unei acțiuni separate.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de apel d e față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.2359/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- a fost admisă astfel cum a fost completată și modificată acțiunea formulată de reclamanta Fundația Junior Focus B în contradictoriu cu pârâta SC Romena Leasing SA B și în consecință s-a constatat rezolvite de drept contractele de leasing financiar imobiliar nr.12460//25.05.2007 și nr.12622//29.06.2007 încheiate de părți. De asemenea, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 8,30 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că, în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru activarea pactului comisoriu de grad IV inserat în protocolul semnat la 20.12.2007, condiții în care contractele de vânzare-cumpărare și cele de leasing financiar imobiliar apar ca fiind desființate de drept și că sancțiunea care intervine este rezilierea.
Împotriva sentinței precitate a formulat apel pârâta care solicită admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Municipiului S-a mai solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de intimata reclamantă Fundația Junior Focus, ca fiind netemeinică și nelegală.
Apelanta arată că apelul vizează și încheierea de ședință pronunțată în data de 01.10.2008 prin care s-a respins excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești. Se solicită și plata cheltuielilor de judecată.
Apelanta invocă nulitatea hotărârii întrucât litigiul a fost soluționat de către o instanță necompetentă.
În concret, apelanta arată că, la art.17, Condiții generale din cuprinsul celor două contracte de leasing financiar imobiliar nr.12460/ din 25.05.2007 și nr.12622/ din 29.06.2007 au fost prevăzute clauze compromisorii prin care este înlăturată competența instanțelor judecătorești, părțile convenind ca orice neînțelegere ivită să fie soluționată de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Municipiului În temeiul acestor clauze și față de prevederile art.3433Cod procedură civilă apelanta susține că, competența aparținea instanței arbitrale precitate.
Instanța de fond a reținut greșit cauza spre soluționare motivat de faptul că nu ar fi vorba de o cerere cu caracter patrimonial întrucât constatarea rezoluțiunii/rezilierii unor contracte de leasing fără accesoriul constând în repunerea părților în situația anterioară nu schimbă caracterul patrimonial al acestor cereri.
Apelanta face trimitere și la Decizia nr.32/09.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la caracterul evaluabil/neevaluabil în bani al litigiilor civile și comerciale cu un astfel de obiect precum în speță, motiv dezvoltat în concluzia admiterii apelului în temeiul art.297 (2) Cod procedură civilă.
Hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală pentru motivele inserate la pct.II alin.1, 2, 3, 4 și 5 care vor fi expuse în continuare.
În concret, apelanta susține că, instanța de fond a analizat greșit Protocolul din 20.12.1997 întrucât nu a invocat nulitatea acestuia pentru că nu a fost semnat de toate părțile ci pentru că acesta nu există de vreme ce nu s-a format acordul de voință la momentul încheierii acestuia și deci nu ar fi putut produce efecte juridice, să stabilească drepturi și obligații pentru părți. De altfel prima instanță nici nu ar fi avut competența să examineze validitatea Protocolului în raport de clauza compromisorie.
Pentru că acest act de fapt nu există, instanța de fond a invocat greșit principiul relativității efectelor actului juridic civil.
Așadar scopul Protocolului nu a putut fi realizat, apelanta expunând contractele încheiate între părțile operațiunii de leasing, concluzionând că Protocolul este lipsit de efecte juridice nefiind realizat acordul de voință al tuturor părților. În consecință apelanta solicită a fi înlăturate susținerile intimatei cu privire la intervenirea rezoluțiunii/rezilierii de drept a contractelor de leasing financiar imobiliar și incidența pactului comisoriu de gradul IV cuprins în Protocol.
Instanța de fond greșit a apreciat că Protocolul este un act adițional la contractele de leasing.
Se susține că părțile nu au transpus clauzele Protocolului în acte adiționale în sensul art.16.1 din condițiile generale ale contractului și că între părți nu s-a încheiat nici un act adițional, protocolul neavând valoare de act adițional.
Prima instanță nu s-a pronunțat asupra netemeiniciei cererii de constatare a rezilierii/rezoluțiunii contractelor de leasing în raport de împrejurarea că debitorul obligației nu are posibilitatea de a invoca efectele pactului comisoriu.
Hotărârea instanței de fond este netemeinică și în privința constatării îndeplinirii de către intimata reclamantă a obligațiilor asumate prin Protocol întrucât, probele nu fac această dovadă, eventualele demersuri fiind întocmite pro cauza. Așadar intimata nu și-a executat obligațiile asumate.
Hotărârea este netemeinică și nelegală cu privire la natura juridică a sancțiunii aplicabile (rezoluțiunea) întrucât în speță sancțiunea era rezilierea. Altfel Protocolul la art.3.2 face referire expresă la rezilierea contractelor de leasing.
Ca probe s-au propus înscrisuri, interogatoriu și apărări din cadrul judecării fondului la prima instanță.
În drept se invocă art.282 și următoarele Cod procedură civilă.
Cererea a fost timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și cu 0,15 lei timbru judiciar.
Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului. Se face un scurt istoric cu privire la încheierea contractelor de leasing, a actelor adiționale și a Protocolului. Tot astfel se arată că s-a încheiat contractul de reprezentare pentru vânzare imobiliară nr.031/29.01.2008, că s-a activat pactul comisoriu la scadență și contractele de leasing s-au desființat de drept. Totuși apelanta a continuat să emită facturi în temeiul acestor contracte.
Intimata apreciază că litigiul dedus judecății este unul nepatrimonial, competența exclusivă de soluționare aparținând instanțelor judecătorești, apărare dezvoltată cu trimitere la art.1020-1021 Cod civil, art.340 Cod procedură civilă și la doctrină. În privința Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.32/2008 intimata arată că în speță nu se aplică în raport de prevederile art.329 alin.2 și 3 Cod procedură civilă, că nu vizează și dispozițiile art.340 Cod procedură civilă, că obiectul cererii sale nu se încadrează în obiectul deciziei precitate.
Protocolul este valabil fiind recunoscut și de locatarii și. Tot astfel acest protocol a fost executat de către toate părțile semnatare și este un act adițional.
În raport de conținutul protocolului și intimata are calitatea de creditor și este în drept să solicite constatarea rezoluțiunii contractelor de leasing. Altfel și-a îndeplinit propriile obligații asumate așa cum relevă probele administrate în cauză.
În fine față de art.3.2 teza a II-a, sancțiunea este rezoluțiunea și nu rezilierea.
S-au anexat înscrisuri în copie.
În cauză s-a solicitat și Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri, probă administrată în cauză.
Examinând motivele de apel în raport de probele administrate în cauză, Curtea reține că apelul apare fondat pentru considerentele de mai jos.
În contractele de leasing financiar imobiliar nr.12460/ din 25.05.2007 și nr.12622/ din 29.06.2007 la art.17 din Condițiile generale la aceste contracte părțile în litigiu care sunt și semnatarele celor două contracte alături de fidejusor, au prevăzut o clauză compromisorie în privința alegerii instanței competente rezultând că "orice neînțelegere născută în legătură cu încheierea, executarea și interpretarea prezentului contract va fi rezolvată pe cale amiabilă; dacă nu este posibilă rezolvarea pe cale amiabilă, litigiul se va prezenta spre soluționare Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Municipiului B" (vezi filele 16-21 și 28-33 din dosarul de fond).
Din conținutul clauzei compromisorii rezultă că, părțile au deferit judecății arbitrajului toate litigiile ce s-ar naște în legătură cu încheierea, executarea și interpretarea contractelor precitate.
Altfel contractele dintre părți cuprind drepturi cu caracter patrimonial.
Prin urmare litigiile izvorâte din aceste contracte pot avea ca obiect cereri cu caracter patrimonial în consens și cu prevederile art.340 Cod procedură civilă și clauza 17 din cele două contracte, fiind deci litigii patrimoniale.
În speță, obiectul cererii introductive de instanță așa cum a fost completat și modificat este constatarea în principal a rezoluțiunii de drept și în subsidiar a rezilierii de drept a contractelor de leasing nr.12460//25.05.2007 și nr.12622//29.06.2007 astfel cum au fost modificate de actele adiționale încheiate la data de 07.12.2007 prin activarea pactului comisoriu de grad IV cuprins în art.3.2 din Protocolul încheiat la data de 20.12.2007. Față de cele arătate, Curtea nu poate primi susținerea intimatei că instanța ar fi trebuit să constate existența sau inexistența unui fapt juridic respectiv, constatarea rezoluțiunii contractelor de plin drept și că în aceste condiții litigiul este nepatrimonial și competența aparține instanțelor judecătorești.
Și aceasta și pentru că, la data cererii introductive de instanță în practica instanțelor existau două opinii în privința acestor genuri de acțiuni în constatare și anume că au caracter patrimonial și că nu au caracter patrimonial.
Decizia nr.32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a făcut decât să unifice practica neunitară în privința acestei probleme de drept. Ori, opinia reținută în decizia precitată este cea că într-adevăr aceste acțiuni au caracter patrimonial.
Dincolo de Decizia nr.32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea oricum împărtășea opinia că litigiile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale indiferent dacă s-a formulat sau nu capătul accesoriu privind restabilirea situației anterioare, au caracter evaluabil fiind de natură patrimonială.
Așadar, indiferent de momentul aplicării Deciziei nr.32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea avea opinia reținută ulterior și în această decizie.
Pentru aceste considerentele de fapt și de drept, Curtea va admite apelul și în baza art.297 (2) Cod procedură civilă va anula sentința apelată și va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Municipiului
Având în vedere că apelul a fost soluționat pe aspecte de formă în varianta principală din cererea de apel, Curtea nu va mai analiza celelalte critici privind fondul întrucât ar fi de prisos, acest lucru fiind rezervat instanței competente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta SC Romena Leasing SA cu sediul ales la Societatea Civilă de Avocați " & Asociații" în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.2359/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata undația Junior Focus cu sediul ales la Cabinetele de Avocat " " în B,-, sector 4, și în consecință:
Anulează sentința apelată.
Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Municipiului
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2009.
Președinte, Judecător,
Jud. Dr. - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.dr. - 16.11.2009
Tehnored. - 19.11.2009
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Liliana Crîngașu
