Spete pretentii comerciale. Decizia 437/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 437
Ședința publică de la 10 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Liliana Crîngașu
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de apelanta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și apelantul-pârât, împotriva sentinței comerciale nr.13715bis/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 alin.2 pr.civ. precum și faptul că apelantul-pârât nu a făcut dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar, în cuantumul corespunzător, deși a fost citat cu această mențiune, pentru acest termen.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția insuficientei timbrări a apelului formulat de apelantul-pârât și pe fondul apelului formulat de apelanta reclamantă AVAS.
CURTEA
Asupra cererii de apel d e față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.13715 bis din 11.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- a fost admisă excepția prescripției în ceea ce privește penalitățile indicate la capătul 2 de cerere pentru neîndeplinirea obligației investiționale pentru anul 2004. De asemenea, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și pârâtul Chama a fost obligat să achite suma totală de 21.900 euro penalități contractuale și s-au respins ca prescrise pretențiile în valoarea de 12.300 EURO penalități contractuale aferente anului 2004 și ca neîntemeiate celelalte pretenții.
Pentru a pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta nu a probat încălcarea de către cumpărător a obligațiilor prevăzute la art.9.4, 9.5, 9.12, 9.14 din contract, că sumele cu titlu de investiții au fost eșalonate anual, începând cu anul 2004 și că termenul de prescripție de 3 ani curge distinct pentru fiecare anuală potrivit art.3 (1) și 12 din Decretul nr.167/1958.
Altfel pentru anii 2005 și 2006 pârâtul nu a probat cuantumul sumelor achitate și că după 22.05.2006 nu se poate reține culpa pârâtului, fiind deschisă procedura falimentului împotriva societății debitoare și ca urmare pretențiile anului 2006 au fost respinse.
Împotriva sentinței precitate au formulat apel ambele părți criticând-o pentru motivele ce se vor arăta mai jos.
1. Reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate și admiterea în tot a acțiunii sale.
După o scurtă prezentare a situației de fapt, apelanta susține că potrivit clauzei art.9.10 obligația cumpărătorului este unică și analiza realizării/nerealizării investiției se face la sfârșitul perioadei investiționale.
În același sens ar fi și dispozițiile art.26 din OUG nr.25/2002, text redat cu concluzia că penalitatea aferentă anului 2004 în cuantum de 12.300 EURO ar fi început să curgă în anul 2009.
Se mai susține că momentul final ar fi trebuit să fie cel al radierii, respectiv, 23.02.2007.
Apelanta concluzionează că instanța de fond a admis în mod greșit excepția prescripției în privința penalităților aferente capătului 2 de cerere pentru neîndeplinirea obligației investiționale pentru anul 2004 și a redus în mod nejustificat cuantumul penalităților pentru nerealizarea obligației prevăzute la clauza 9.13.7 aferentă anului 2005.
Întrucât procedura de insolvență a societății privatizate s-a finalizat în anul 2007, apelanta consideră că pârâtul trebuia obligat și la plata penalităților în cuantum de 29.700 EURO calculate pentru nerealizarea obligației investiționale aferente anului 2006.
Apelanta consideră că pârâtul trebuia obligat și la penalitățile datorate pentru neîndeplinirea de către pârât a clauzelor 9.4, 9.5, 9.14 din contractul de vânzare-cumpărare nr.1304/19.02.2004. În acest sens, se redau prevederile art.4 și 8 din OG nr.25/2002 cu concluzia că pârâtul trebuia să probeze îndeplinirea obligațiilor respective.
În drept se invocă prevederile art.282-298 Cod procedură civilă precum și celelalte dispoziții la care s-a făcut referire.
Conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă apelanta a solicitat soluționarea și în lipsă.
Apelanta a depus note scrise privind sumele la care trebuie obligat pârâtul.
Cu privire la apelul reclamantei, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acestuia ca netemeinic, întrucât apelanta face aprecieri eronate cu privire la OG nr.25/2002 și a modului de administrare a probelor de către părți.
2. Apelantul pârât critică faptul că a fost obligat la plata sumei de 21.900 EURO penalități pentru nerealizarea obligației investiționale aferente anului 2005 potrivit clauzelor 9.10. și 9.13 din contract întrucât, până la data deschiderii procedurii împotriva SC SRL și-a îndeplinit obligațiile iar, după acest moment nu se poate reține culpa sa.
Se solicită admiterea apelului și pe fond respingerea în tot a acțiunii.
Apelantul a depus suma de 1.500 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Deși prin cererea depusă pentru termenul de la 23.06.2009 apelantul susține că a anexat timbru judiciar conform mențiunii din citație Curtea a constatat lipsa acestuia prin încheierea de ședință de la 23.06.2009 și a dispus citarea apelantului cu mențiunea de a depune suma de 5 lei cu titlu de timbru judiciar. Această dispoziție a fost menținută și pentru termenul de azi, sens în care apelantul a fost citat.
Apelantul până la sfârșitul ședinței de judecată nu a depus timbrul judiciar în sensul dispus.
Examinând în ansamblu motivele de apel în raport de probele administrate în cauză Curtea reține situația de mai jos.
1. Izvorul relațiilor contractuale dintre părți este relevat de contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.004 din 19.02.2004 și de anexele la acest contract printre care și anexa 10 privind programul de investiții din surse proprii sau atrase.
Or, din anexa precitată rezultă că investiția în valoare de164.607 EURO se va realiza ca și perioadă de timp, pe ani începând cu anul 2008. Pentru fiecare an s-a prevăzut o sumă alocată pentru investiție.
În același mod s-a stabilit scadența anuală și pentru investiția în valoare de 15.000 EURO destinată mediului.
Altfel, la art.9.10.4 lit.c din contractul precitat părțile au stabilit că pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute la pct.9.10 de către cumpărător, acesta va plăti vânzătorului o penalitate de 30% din suma rămasă neinvestită la fiecare termen scadent.
În raport de anexa 10 precitată scadența a fost stabilită anual pentru perioada 2004 - 2008 și ca urmare, penalitățile nu se aplică la finalul perioadei investiționale și cu atât mai puțin având în vedere data radierii societății privatizate.
Susținerile apelantei în privința stabilirii scadenței la finalul perioadei investiționale respectiv, la data radierii societății privatizate nu are suport în clauzele contractuale.
Altfel potrivit art.969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante precum în speța de față contractul precitat.
Ca urmare, chiar art.9.10 din contract invocat de apelantă prevede că realizarea investiției se va efectua "conform anexei 10 " adică, cu scadență anuală.
Referirea apelantei la unele texte de lege din OG nr.25/2002 este fără relevanță întrucât aceste prevederi legale nu sunt incidente în speță, prevalând legea părților.
Pentru aceste considerente criticile apelantei privind excepția prescripției în privința penalităților aferente anului 2004 apar nefondate.
Deși instanța de fond s-a referit doar în considerente la faptul că dreptul la acțiune al apelantei pentru penalitățile calculate pentru neîndeplinirea prevederilor clauzei 9.13.7 este prescris, rezultă acest fapt în dispozitiv prin aceea că acțiunea a fost admisă în parte neincluzând și ratele aferente anului 2004.
Și în privința clauzelor art.9.4, 9.5, 9.12 și 9.14 operează legea părților, nefiind incidente în speță dispozițiile OG nr.25/2002.
Or, în raport de conținutul clauzelor precitate, instanța de fond a reținut corect că reclamanta nu a probat încălcarea acestor obligații de a nu face de către cumpărător. Mai exact, reclamanta nu a răsturnat probele administrate în cauză și care nu fac dovada nerespectării acestor clauze de către pârât.
Cu aceste considerente Curtea confirmă soluția instanței de fond și în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul reclamantei ca nefondat.
2. Având în vedere că pârâtul nu a completat timbrajul cu suma de 5 lei timbru judiciar deși a fost legal citat cu mențiunea timbrării cu 5 lei timbru judiciar, în raport de prevederile OG nr.32/1995 Curtea va anula apelul pârâtului ca insuficient timbrat (vezi filele 35, 36, 48, 49 din dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta-apelantă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.13715 Bis din 11.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul cu domiciliul ales la CABINET AVOCATURĂ, în C, str. -, -3,.1,.15, județul
Anulează apelul formulat de pârâtul-apelant, împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, ca insuficient timbrat.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2009.
Președinte, Judecător,
Jud. Dr. - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.dr. - 12.11.2009
Tehnored. - 18.11.2009
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Liliana Crîngașu
