Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 5
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 2: Vasilică Pintea
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea apelului formulat de apelantul-pârât MUNICIPIUL P N, împotriva sentinței civile nr.749/COM din 27 august 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, avânt ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimata-reclamantă - . - avocat, cu delegație de substituire a avocatului, lipsă fiind apelantul-pârât.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral supra cauzei, după care:
Se înmânează reprezentantului intimatei copia răspunsului la întâmpinare
Avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, cu privire la incidența în cauză a deciziei 913/23.06.2009 a Curții Constituționale, referitoarea la constituționalitatea dispozițiilor art.107 alin.1 din Legea nr.1/2005, solicită a fi avute în vedere concluziile scrise depuse de societatea reclamantă la dosar, precizând doar că decizia nu era incidentă în cauză la momentul introducerii acțiunii și nici la data pronunțării hotărârii.
Cu privire la fondul cauzei, solicită a fi vute concluziile din întâmpinarea depusă la dosar, în sensul respingerii apelului ca nefondat. Solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÎND
Asupra apelului comercial d e față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Susținerile părților
Reclamanta - . -prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr-, a solicitat în contradictoriu cu Municipiul P să se constate dreptul său de folosință asupra terenului pe durata existenței construcțiilor: complex M2 din - - cel nr. 2 dat în exploatare în anul 1965/1966 și complex -iitorul, str. 22 dat în exploatare în anii 1960/1961.
În motivarea cererii formulate reclamanta a arătat că s-a înființat în anul 1992 prin preluarea patrimoniului Cooperativei Meșteșugărești . conform procesului verbal protocol 336/29-01-1992, balanței analitice a contului 100 mijloace fixe grupa I clădiri; reclamanta a precizat că a ars arhiva în anul 1968 și se află în imposibilitatea de a arăta deciziile de atribuire pentru terenurile aferente construcțiilor; a menționat că deține declarația pentru stabilirea impozitului pe anul 1971 și pe anul 2007; deține copia contractului de proiectare nr. 16 și a procesului verbal de recepție preliminară pentru o amenajare a unui spațiu de producție din complex M2.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 111 civ. și art. 107 din Legea 1/2005, iar în dovedirea cererii formulate, reclamanta a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
Pârâtul Municipiul Pprin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată deoarece reclamanta nu face dovada că antecesoarea sa i-a transmis în folosință pe durată nedeterminată și fără plată terenurile din litigiu, și a apreciat că nu sunt incidente dis part 107 din L1/2005.
Hotărârea primei instanțe
Instanța a admis acțiunea și a constatat dreptul de folosință al reclamantei asupra terenului aferent construcțiilor:
- complex -iitorul (18) din strada 22 nr. 18 cu o suprafață construită de 127,37 mp compus din 2 spații comerciale: librărie cu număr cadastral provizoriu 171/48, suprafață construită la sol 91,44 mp și croitorie cu număr cadastral provizoriu 171/52, suprafață construită la sol 35,93 mp;
- complex M2 situat în P N, - - cel M nr. 2, parter și etaj, total suprafață construită 976,32 mp ( 364,57 + 611,75 ).
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit art. 107 din Legea 1/2005 aplicabilă în cauză, terenurile transmise în folosință pe durată nedeterminată și fără plată în vederea realizării de construcții pentru activitatea organizațiilor cooperației de consum și meșteșugărești, precum și a asociațiilor cooperatiste, existente până la data intrării în vigoare a prezentei legi, care nu sunt revendicate și pe care au fost realizate construcții conform legii, își mențin acest regim juridic pe toată durata existenței construcțiilor respective sau până la trecerea lor, cu plată, în proprietatea societății cooperative, că în speță, potrivit copiei după registrul mijloacelor fixe al Cooperativei . aceasta figurează cu complexul M2 și Complexul -iitorul, la capitolul mijloace fixe, din anul 1966, că reclamanta - care preluat patrimoniul Cooperativei . se află în posesia continuă și netulburată a spațiilor identificate de către expert, din anul 1992 - proces verbal de predare și că acțiunea este admisibilă în temeiulart. 111pr. civ, deoarece reclamanta nu poate uza de calea acțiunii în realizare atâta timp cât se află în posesia imobilului și nu este tulburată în această posesie.
Împotriva acestei hotărâri a promovat apel pârâtulMunicipiul P.
Susținerile părților:
Apelantul, prin motivele de apel susține că prin cererea de chemare în judecată reclamanta recunoaște că nu există actele de dare în folosință iar Decizia UCECOM 267/1972 se referă la instrucțiunile financiar contabile privind comasarea, divizarea și dizolvarea cooperativei în care se precizează un cont specific de evidențiere a bunurilor avute în folosință, cont care, în ceea ce o privește pe reclamantă, nu evidențiază ca fiind date în folosință bunurile în litigiu. Că prin admiterea acțiunii se recunoaște un drept de folosință fără a fi dovedit în nici un fel.
Prin completarea motivelor de apel din 7.01.2010 apelantul invocă incidența Deciziei 913/23.06.2009 a Curții Constituționale prin care s-a declarat neconstituțional art.107 alin.1 din Legea nr.1/2005.
Intimatulprin întâmpinare solicită respingerea apelului ca nefondat, susținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 107 din Legea 1/2005, că prin expertiza efectuată sunt susținute afirmațiile reclamantei, că în baza Decretului nr.244/1955 terenurile proprietatea statului aflate în administrarea comitetelor executive ale sfaturilor populare pot fi transmise fără plată și fără termen în folosința unităților cooperatiste, iar faptul că nu se află în posesia actului emis în baza decretului menționat, se datorează faptului că în 1968 arhiva sa a fost distrusă într-un incendiu. Cu privire la decizia Curții Constituționale din 23.06.2009, aceasta nu poate fi avută în vedere, deoarece își produce efectele pentru viitor.
Hotărârea Curții
În fapt, în data de 2.10 1949 s-a Înființa Meșteșugărească . PN( fila 8) și potrivit susținerilor reclamantei aceasta ar fi edificat în perioada 1961-1966 imobilele situate în - 22 și - - cel M (fila75).
meșteșugărească a fost în ființă până la 23.10.1991 când aceasta și-a schimbat regimul juridic dintr-o entitate supusă reglementărilor specifice cooperației într-o societate comercială cu regimul juridic consacrat prin Legea nr.31/1990.
Așa cum rezultă din actele constitutive (filele 5-9) la 7.04.1992 se înființează societatea comercială reclamantă care a preluat patrimoniul cooperativei conform protocolului din 29.01.1992 și a balanței din 30.11.1991 din care rezultă că cele două construcții au făcut parte din patrimoniul cooperativei "." fiind preluate de Societatea Comercială "."-. În același Protocol nu este evidențiat dreptul de folosință pe care l-ar fi dobândit în baza legislației speciale aplicabile acesteia.
În drept
Regimul juridic al cooperației a fost reglementat prin acte normative speciale, respectiv Legea nr.14/1968 Decretul - Lege 66/1990 și Legea nr.1/2005.
Potrivit art.21 din Legea nr.14/1968, text preluat ulterior și de art.23 lit. c din Decretul - Lege 66/1990, în considerarea organizării de tip cooperatist, statul a sprijinit organizațiile cooperatiste în realizarea obiectivelor lor prin atribuirea de terenuri în folosință din fondul funciar de stat (Legea 18/1968).
Potrivit art.107 alin.1 din Legea nr.1/2005 în capitolul "Sprijinul acordat de stat cooperației" se prevede că terenurile transmise în folosință pe durată nedeterminată și fără plată în vederea realizării de construcții pentru activitatea organizațiilor cooperației își mențin acest regim.
Față de aceste dispoziții legale acțiunea reclamantei este nefondată pentru următoarele considerente:
1. Sub un prim aspect atribuirea terenurilor în folosință din fondul funciar de stat constituie o măsură de sprijin acordat exclusiv cooperației. Prin schimbarea regimului juridic al unității cooperatiste în societate comercială, aceasta din urmă nu este îndreptățită să beneficieze în continuare de măsurile de sprijinire pe care statul le acorda în considerarea organizării cooperatiste. Așadar, prin transformarea cooperativei meșteșugărești în societate comercială, toate facilitățile acordate unității cooperatiste în considerarea organizării sale încetează. A interpreta în sensul propus de reclamantă ar constitui o deturnare a intenției legiuitorului de a sprijini cooperația și o extindere a acesteia, dincolo de spiritul legii, la alte entități care au un alt regim juridic.
2. Așa cum rezultă din cererea formulată de reclamantă aceasta își întemeiază cererea pe dispozițiile art.107 din Legea nr.1/2005.
Or, așa cum rezultă din chiar denumirea legii, aceasta privește organizarea și funcționarea cooperației.
Reclamanta este o societate comercială constituită încă din 1992 conform Legii nr.31/1990 și are regimul juridic consacrat prin această lege. În aceste condiții nu poate invoca în favoarea sa dispozițiile unui act normativ care conține prevederi speciale aplicabile exclusiv categoriilor de persoane expres prevăzute prin textul său.
Chiar dacă ar fi avut un drept de folosință asupra terenurilor precizate, acesta nu ar putea fi valorificat în condițiile Legii nr.1/2005, act normativ inaplicabil reclamantei, deoarece aceasta nu este o unitate cooperatistă în sensul prevăzut prin această lege. Prin transformarea cooperativei meșteșugărești în societate comercială - transformarea fiind de altfel interzisă prin art.19 din Legea nr.1/2005 - aceasta a ieșit din sfera de aplicare a Legii 1/2005.
3. În al treilea rând, în timpul soluționării prezentei cauze, prin decizia nr.913/2009 Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate a art.107 alin.1 din Legea nr.1/2005 text de lege invocat de reclamantă ca temei juridic al dreptului său de folosință. Așa cum rezultă din conținutul deciziei, s-a reținut că este neconstituțional textul de lege în măsura în care folosința terenului se face cu titlu gratuit.
Dacă decizia este fără echivoc sub aspectul caracterului gratuit al dreptului de folosință, trebuie stabilit dacă aceasta poate fi incidentă în cauză.
Decizia nr.913/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial la 22.07.2009, instanța de fond fiind sesizată la 31.03.2008, iar hotărârea instanței de fond a fost pronunțată la 27.08.2009.
Potrivit art.31 alin.1 din Legea 47/1992 decizia pronunțată este definitivă și obligatorie iar de la data publicării dispozițiile declarate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept timp de 45 de zile de la data publicării deciziei iar dacă în acest termen dispozițiile nu sunt puse în acord cu Constituția, acestea își încetează efectele.
Așadar, la data pronunțării hotărârii apelate instanța de fond avea obligația de a analiza incidența Deciziei 913/2009 în prezenta cauză și, având în vedere conținutul acesteia, să constate că dispozițiile art.107 alin.1 din Legea 1/2005 nu pot fi reținute în măsura în care folosința terenurilor se face gratuit.
Susținerea intimaților că decizia nu este incidentă în cauză deoarece la promovarea acțiunii dispozițiile art.107 din Legea nr.1/2005 erau în vigoare nu poate fi primită.
Este adevărat că potrivit art.147(4) din Constituție deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor. Funcționarea Curții Constituționale este reglementată prin Legea 47/1992.
Referitor la excepțiile de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești prin art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, se precizează că excepția poate fi invocată în orice fază a litigiului iar potrivit alin.3 nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Interpretând dispozițiile legale menționate sistematic și în sensul în care acestea produc efecte rezultă că decizia Curții Constituționale este incidentă de la data publicării ei atât situațiilor juridice care fac obiectul litigiilor aflate pe rolul instanțelor și care nu au intrat în autoritatea lucrului judecat cât și acelora apărute după publicarea deciziei în Monitorul Oficial. Așadar, prin sintagma,deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor" trebuie să se înțeleagă că acestea sunt incidente de la data publicării în Monitorul Oficial tuturor situațiilor juridice care nu au fost stabilite cu caracter definitiv până la acea dată, iar în cazul particular al litigiilor aflate pe rolul instanțelor, având în vedere că excepția poate fi invocată în orice stare a pricinii, este incidentă în toate cazurile în care hotărârea nu a intrat în puterea lucrului judecat.
A interpreta dispozițiile constituționale în sensul invocat de intimat ar avea drept consecință lăsarea fără efect a însăși excepției puse la dispoziția persoanelor vătămate prin legi sau dispoziții din legi contrare Constituției.
Astfel, pentru a putea invoca o excepție, trebuie ca acțiunea să fi fost deja promovată ceea ce, în interpretarea intimatului, neconstituționalitatea unei legi nu poate produce efecte nici față de cel care a invocat excepția și cu atât mai mult când excepția ar fi invocată în apel sau recurs, deși legea permite invocarea excepției în orice stare a pricinii.
De asemenea, după constatarea ca neconstituțional a unu text de lege, nici o altă parte care ar avea un litigiu similar nu ar putea solicita sesizarea Curții Constituționale, dispozițiile art.29 alin.3 din lege fiind fără echivoc în acest sens. Dacă prin absurd am admite că decizia ar putea fi aplicată numai celui în raport cu care s-a pronunțat decizia, nici o altă parte nu ar mai putea invoca excepția, aceasta devenind inadmisibilă, și astfel un mijloc de apărare pus de lege la dispoziția părții ar rămâne golit de orice substanță, ceea ce pune în discuție însuși principiul constituțional al justiției unice și egale pentru toți.
În acest context, interpretând în sensul propus de intimat, în fapt nici una din părțile unui litigiu nu ar putea înlătura un text de lege neconstituțional care îl prejudiciază, dispozițiile constituționale privind excepția de neconstituționalitate ar rămâne fără consecințe pentru cei care au dreptul de aoi nvoca, or este de principiu că legea trebuie interpretată în sensul în care produce efecte.
În consecință, față de considerentele care preced, instanța, având în vedere dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, va admite apelul, va schimba sentința apelată în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul-pârât MUNICIPIUL P N, cu sediul în P N,-, județul N, împotriva sentinței civile nr.749/COM din 27 august 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimata-reclamantă - . - P N, str.- - cel M nr.2, județul
Schimbă în totalitate sentința apelată și respinge acțiunea ca nefondată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
Red.
Red.
Tehnored.
Ex.5
18.02.2010
Președinte:Claudia PopescuJudecători:Claudia Popescu, Vasilică Pintea
