Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 4
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 2: Vasilică Pintea
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea apelului formulat de apelantul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.621/COM din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, avânt ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima, cât și la a doua strigare s-a constatat lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral supra cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar s-a depus întâmpinare de către pârâtul Municipiul P N, iar apelantul a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei SC SRL. Totodată, constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, motiv pentru care, după verificarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr.21/103 din 7.01.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâtele SC SRL și SC SA pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va da în cauză, să se dispună desființarea spațiilor de parcare situate pe str.- -.A din P N și amenajarea spațiilor verzi.
A arătat reclamantul că pârâtele nu au respectat Ordinul nr.536/1997.
La data de 27.01.2009 reclamantul a precizat că în situația în care SC SA dorește să mențină parcările amplasate în apropierea geamului apartamentului său, se impune obligarea acestei societăți la izolarea fonică a pereților, că parcarea amenajată nu respectă distanța de 10 prevăzută de Ordinul nr.536/1997 față de ferestrele camerelor de locuit.
La data de 2.03.2009 reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Municipiului P N - prin primar.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
A arătat pârâta că este operator de parcare, că are în obiectul de activitate întreținerea și exploatarea locurilor de parcare.
Și pârâta SC SRL a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. A motivat pârâta că lucrările efectuate de societate în zona blocului D5,. A de pe strada - - din P N nu au fost lucrări noi de edificare a unui spațiu de parcare ci au fost lucrări de întreținere a parcărilor existente, că această parcare a fost înființată odată cu construcția blocurilor din zonă, înainte de 1989, că pentru efectuarea lucrărilor nu a fost necesară emiterea autorizației de construire.
Pârâtul Municipiul PNa formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii.
A arătat pârâtul că reclamantul nu justifică interes pentru capătul de cerere privind reamenajarea spațiilor verzi din perimetrul blocurilor D1, și D6.
Cu privire la pretenția reclamantului de desființare a spațiilor de parcare amenajate în fața apartamentului său situat în Blocul D5, pârâtul a arătat că la acest bloc nu au fost efectuate lucrări noi ci doar lucrări de întreținere, că aceste lucrări nu au necesitat obținerea autorizației de construire.
Prin sentința 621/COM/16.06.2009 s-a respins acțiunea formulată împotriva pârâtelor SC SA și SC SA ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și acțiunea formulată împotriva pârâtei Municipiul P N, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtele SC SA și SC SRL nu au calitate procesuală pasivă. Astfel, pretenția concretă dedusă judecății de către reclamant respectiv de desființare a spațiilor de parcare proprietatea Municipiului P N, nu se poate realiza decât față de proprietarul acestora.
Cum pârâtele nu au această calitate și cum calitatea lor de operator de parcare și de executant de lucrări este de natură să excludă orice identitate între pârâte și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, instanța a admis excepțiile invocate de cele două pârâte.
Pe fondul acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul P N, instanța a constatat următoarele:
Reclamantul este proprietarul unui apartament situat la parterul blocului D5 pe strada - - din P N, în apropierea acestui bloc (la o distanță foarte mică) fiind amenajată o parcare de reședință.
În conformitate cu dispozițiile HG nr.955/2004( art.24) parcările de reședință sunt spații destinate staționării autovehiculelor, situate la mai puțin de 30 de frontul imobilelor utilizate de locatari.
Potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 lit.c din Ordinul nr.536/1997, la stabilirea amplasamentelor clădirilor de locuit, se vor preciza și amplasamentele spațiilor amenajate pentru gararea și parcarea autovehiculelor populației din zona respectivă, situate la distanțe de minimum 10 de ferestrele camerelor de locuit.
Deși în HG nr.955/2004 nu se prevede limita minimă a parcărilor de reședință (limita maximă fiind de 30 ) instanța constată că dispozițiile acestuia act normativ trebuie coroborate cu dispozițiile Ordinului nr.536/1997, astfel încât, limita minimă a unei parcări de reședință este de 10 de frontul imobilelor utilizate de locatari.
Instanța a constatat însă că, din redactarea dispozițiilor art.3 din Ordinul nr.536/1997, rezultă că respectarea distanțelor minime pentru amenajarea parcărilor se impune în situația edificării unor clădiri, respectiv în cazul construcției unor clădiri noi de locuit.
În consecință, dispoziția imperativă din actul normativ anterior enunțat cu privire la distanțele de amenajare a parcărilor constituie o condiție pentru emiterea noilor autorizați de construire a clădirilor destinate locuințelor, nefiind de natură să limiteze parcările amenajate la clădirile executate anterior emiterii actului normativ, cum este și cazul blocului în care locuiește reclamantul și a celorlalte blocuri ( D1, D6, și ) la care a făcut referire în precizările de la fila 41 dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, care arată că în mod greșit instanța a reținut că cele două pârâte nu au calitate procesuală, nu a stabilit corect faptele că anterior limita bordurii era la 2 de geamul său iar în prezent este de 0,5, că potrivit Ordinului 536/1997 distanța trebuie să fie de minim 10 și nu de 0,5.
Se arată că zgomotul mașinilor îi creează o stare de oboseală și stări de agitație în timpul somnului, că tolerarea situației de edilii orașului îi afectează sănătatea ceea ce reprezintă interesul său de a promova acțiunea.
Susține că pârâta SC SA a mutat abuziv bordura în beneficiul SC SA și acestea au calitate procesuală.
Solicită administrarea probei cu expertiză topo și pe fond desființarea parcării.
Prin întâmpinare SC SA arată că nu are calitate procesuală în cauză, că a avut doar calitatea de executant al lucrărilor în baza contractului de concesiune 2719/29.01.2002, că lucrările nu au fost lucrări noi ci au fost lucrări de întreținere a parcării care a fost înființată odată ci blocul în 1989, că în construcție s-au respectat limitele existente.
Pârâta Municipiul P arată că la spațiile în litigiu s-au realizat lucrări de întreținere a parcărilor existente, că în 1991-1992 existau parcările în discuție.
Instanța, verificând sentința apelată sub aspectul motivelor de apel formulate apreciază apelul ca fiind nefundat, instanța de fond reținând o situație de fapt conform probelor administrate și a făcut o corectă aplicare a legii.
Referitor la motivele de apel invocate instanța reține că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat desființarea locului de parcare și amenajarea spațiului și a căii de acces.
Potrivit art.24 din HG 955/2004 amenajarea locurilor de parcare se realizează conform hotărârii autorităților administrației publice locale. De asemenea, amenajarea zonelor verzi este în responsabilitatea acelorași autorități publice locale.
Cele două societăți pârâte nu au atribuții în ceea ce privește înființarea sau desființarea spațiilor de parcare sau spațiilor verzi, pârâta SC SRL efectuând doar lucrările de renovare a parcărilor din Municipiul PNi ar pârâta SC SA exploatând și întreținând parcările existente.
Cum nici una din pârâtele menționate nu au abilitarea legală de a înființa sau desființa parcări ori spații verzi, în mod corect a apreciat instanța de fond - față de obiectul acțiunii - că acestea nu au calitate procesuală pasivă, autoritatea publică locală având responsabilitate în acest domeniu.
Referitor la fondul cauzei, așa cum a reținut și instanța de fond, nu pot fi invocate dispozițiile Ordinului 536/1997 pentru situații create anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
Cu toate acestea, reclamantul locuiește în vecinătatea imediată a unui spațiu amenajat de pentru parcarea autovehiculelor, activitate care poate afecta calitatea vieții acestuia.
Această atingere adusă reclamantului nu poate fi prezumată doar din faptul că distanța dintre locul de parcare și pereții locuinței sale este inferioară celei prevăzute de acte normative, împrejurare necontestată de, acte normative ce nu erau în vigoare la data amenajării spațiului de parcare.
Reclamantului, potrivit art.1169 cod civil îi revenea obligația de a face dovada că existența și utilizarea parcării este de natură a-i vătăma drepturile sau interesele sale, dovadă care însă, nu a fost realizată. Este adevărat că reclamantul a solicitat proba cu expertiza topografică în apel însă, o astfel de expertiză nu era pertinentă cauzei, în speță, așa cum s-a arătat, distanța dintre spațiul de parcare și locuința reclamantului nu este contestată.
În consecință, față de considerentele ce preced, instanța va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant domiciliat în P N, str.- nr.23,.A,.1, județul N, împotriva sentinței civile nr.621/COM din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte SC SA cu sediul în P N,-, județul N, SC SRL cu sediul în P N,-, județul N și MUNICIPIUL P N - prin primar, cu sediul în P N,-, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
Red.
Red.
Tehnored.
Ex.6
18.02.2010
Președinte:Claudia PopescuJudecători:Claudia Popescu, Vasilică Pintea
