Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 50/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.50/C/2009-
Ședința publică din 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
- - - JUDECĂTOR 3: Dobai Florica
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea apelului comercial d eclarat de reclamanțiiși,ambii cu domiciliul ales în O, Parcul, nr.7,.11b/C, jud.B, în contradictoriu cu intimații pârâți, din O,-, jud.B șiOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR,cu sediul în O,-, jud.B, împotriva sentinței nr.596/COM din 20 noiembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru apelanții reclamanți și - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.21 din 20 ianuarie 2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinetul de avocat și pentru intimata pârâtă - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 12-1 din 19 februarie 2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinetul de avocat, lipsă fiind intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că apelul este legal timbrat cu suma de 19,5 lei, achitată prin chitanțele nr.- din 21 ianuarie 2009 și nr.- din 21 ianuarie 2009, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că, cauza se află la al treilea termen de judecată în apel, după care:
Reprezentantul apelanților reclamanți depune la dosar cererea înaintată de către apelanți către Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR - nr.1 din 11.03.2008, cu privire la efectuarea mențiunilor, cerere pe care a refuzat să o înregistreze din cauza cererii intimatei, conform încheierii judecătorului delegat la. nr.1348 din 22 februarie 2008, pe care o depune la dosar în xerocopie, împuternicirea avocațială nr.21 din 10 martie 2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinetul de avocat și copia actului adițional - de retragere din societate a apelanților, încheiat la data de 14.05.2007. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul intimatei pârâte arată de asemenea că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă părților cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelanților reclamanți solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamanților, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. Astfel, arată că, conform actului adițional "atestat" în ceea ce privește identitatea părților, conținutul actului și data certă de către avocat și înregistrat sub nr. 011 din 14.05.2007, reclamanții au consimțit la efectuarea modificărilor cu privire la societatea, iar prin procesul-verbal din 14.05.2007 au și predat noii asociate unice și administratoare, respectiv intimatei pârâte, în prezența aceleiași avocate, toate actele societății, chitanțiere și ștampilă, urmând ca de operațiunile ulterioare la. și Monitorul Oficial să se ocupe cei care au redactat actele și au preluat societatea. După efectuarea actului menționat, arată că, reclamanții au plecat din țară, iar când s-au întors au aflat cu stupefacție că operațiile în continuare nu au mai fost efectuate la Registrul Comerțului, deși reclamanții au predat totul, toate documentele și ștampila, în prezent fiind într-o situație total neplăcută, fiind nevoiți a înainta prezenta acțiune, deoarece, deși au încercat a face aceste operații direct la. B, li s-a refuzat. Învederează că, este vorba despre o acțiune în realizare și nu o acțiune în constatare, așa cum a considerat instanța de fond.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată, conform facturii nr.009 din 19.02.2009 și chitanței nr.010 din 19.02.2009, pe care le depune la dosar în xerocopie. Arată că, susținerile apelanților, cum că intimata ar fi primit toate actele firmei și ștampila acesteia, se sprijină pe actele semnate în fața avocatului redactor al actului de cesiune. Acestea au avut însă un caracter pur formal în ceea ce o privește pe intimată, întrucât în realitate toate actele firmei împreună cu ștampila, precum și toate exemplarele actului adițional au fost predate de către apelanți direct lui, singurul care a negociat cu aceștia preluarea societății, aspecte despre care apelanții au avut cunoștință. Aceasta este singura concluzie logică ce se desprinde din chiar răspunsurile la interogatoriu ale părților, și care a fost reținută în mod corect de către instanța de fond. În aceste condiții, intimata nu avea nici o posibilitate concretă de a efectua înregistrarea mențiunilor cuprinse în actul adițional la. întrucât în acest scop ar fi avut nevoie atât de exemplarele originale ale acestuia, cât și de actele firmei și de ștampilă, care nu au fost niciodată în posesia sa, fiind preluate de către cumnatul său. Mai arată că, nici una din prevederile Legii nr.31/190 privind societățile comerciale sau ale Legii nr.26/190 privind registrul comerțului, nu prevede că obligația de a înregistra modificările intervenite în structura unei societăți comerciale revine exclusiv cesionarului în cazul cesiuni părților sociale. Dimpotrivă, potrivit art.22 alin.2 din Legea nr.26/190, privind Registrul Comerțului, orice persoană interesată poate cere înregistrarea mențiunilor.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.596/COM din 20 noiembrie 2008, TRIBUNALUL BIHORa respins acțiunea comercială formulată de reclamanții și, ambii cu domiciliul în O, Parcul, nr.7,.2.-C, jud.B, în contradictoriu cu pârâții - cu domiciliul în O,-, jud.B, și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O,-, jud.B, având ca obiect acțiune în constatare.
A obligat reclamanții la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei -.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit Actului adițional certificat și purtând dată certă acordată de către Cabinetul Individual de Avocatură " ", înregistrat sub nr. 011 din 14.05.2007, depus la dosarul cauzei în original ( 5, 6), reclamanții au consimțit la cesionrea tuturor părților sociale ale societății, adică întregul capital social în valoare de 200 lei, de către reclamanți în favoarea pârâtei nr. 1, care a preluat atât activul, cât și pasivul acestei societăți, în acest mod, capitalul social al societății a rămas neschimbat, adică de 200 lei, divizat în 20 părți sociale a câte 10 lei fiecare, aparținând în totalitate asociatei unice, -; revocarea din funcția de administratori a reclamanților și numirea în funcția de administrator a doamnei -; schimbarea sediului societății în O,-, - 30,. 2, jud. B, înscris în CF 69671 O, celelalte prevederi ale statutului rămânând neschimbate, iar prin Procesul-verbal de predare-primire din data de 14.05.2007, depus la dosar în copie certificată (fila 7), au fost predate noului asociat unic și administrator, în prezența aceleiași avocate, toate actele și registrele societății, chitanțierele și ștampila.
În conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 26/1990 actualizată, privind registrul comerțului, "În registrul comerțului se vor înregistra mențiuni referitoare la: a) donația, vânzarea, locațiunea sau garanția reală mobiliară constituită asupra fondului de comerț, precum și orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerțului sau care face să înceteze firma ori fondul de comerț; b) numele și prenumele, cetățenia, codul numeric personal, pentru cetățenii români, seria și numărul pașaportului, pentru cetățenii străini, data și locul nașterii împuternicitului sau a reprezentantului fiscal, dacă este cazul; - semnătura împuternicitului/reprezentantului fiscal va fi dată în forma prevăzuta la art. 18 alin. (2) si (3) (cu procură specială și autentică); - h) orice modificare privitoare la act".
S-a reținut că, în cauză, aceste înscrisuri originale, nu au fost depuse în totalitate în copie certificată și nu au fost prezentate în original spre vedere instanței
Potrivit recunoașterii ambilor reclamanți în răspunsul la interogatoriu (pct. 7, respectiv 8), aceștia nu au primit nici o sumă de bani ca preț al cesiunii (fila 38, privind reclamantul, respectiv fila 42 privind reclamantul ), și nu au purtat nici o discuție prealabilă cu pârâta -, nici personal și nici telefonic, cu privire la aspectele legate de cesiune (pct. 5, respectiv 6 din interogatoriile reclamanților), și nu i-au pus la dispoziție cesionarei actele contabile ale societății pentru a fi verificate de aceasta (pct. 7 din interogatoriul reclamantului ).
Reclamanții au relevat că au înmânat efectiv actele originale ale societății și celelalte documente la care se face referire în procesul-verbal de predare-primire, pârâta -, la cabinetul avocațial, că nu au întâlnit-o niciodată pe aceasta până la momentul semnării actelor de cesiune, iar discuțiile preliminarii privind cesiunea părților sociale s-au purtat cu numitul, care de altfel a însoțit-o pe pârâtă, neavând însă nici o calitate.
Din cuprinsul materialului probator administrat în cauză rezultă că valabilitatea actului de cesiune, și prin urmare transmiterea dreptului asupra părților sociale ale societății, cât timp nu s-a dovedit achitarea prețului cesiunii către reclamanți, este cel puțin dubitabilă, sub aspectul realizării obiectului, ca și condiție esențială de valabilitate a actului juridic, prevăzut de art. 948 Cod civil, motiv pentru care nu poate forma obiect de constatare în condițiile acțiunii în constatarea existenței unui drept întemeiate pe dispozițiile art. 111 Cod civil, fiind inadmisibilă consfințirea de către instanță a unei asemenea operațiuni juridice, asupra căreia planează incertitudinea și echivocul din punct de vedere juridic.
De altfel, prevederile art. 199 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, ce constituie fundamentul juridic al acțiunii reclamanților, fac trimitere la art. 160 din același act normativ, care se referă la auditarea situațiilor financiare ale societăților comerciale supuse obligației legale de auditare.
În raport cu considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța a respins acțiunea comercială formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții - și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, având ca obiect acțiune în constatare.
Reținând culpa procesuală a reclamanților, în conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat reclamanții la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei -, cu titlul de onorariu avocațial justificat cu chitanța anexată la dosarul cauzei.
Împotriva aceste hotărâri, în termenul legal au formulat apel apelanții și, solicitând schimbarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatei - la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului apelanții au arătat că, sentința atacată este nelegală și netemeinică. Art.21 din Legea nr.26/190 prevede într-adevăr înregistrarea la. a operațiunilor efectuate, inclusiv cea de cesionare, ori este tocmai ceea ce au solicitat prin ultimul petit al acțiunii și aceasta întrucât pârâta nu a procedat astfel cum s-a obligat prin actul adițional.
Că nu a primit nici o sumă de bani ca preț al cesiunii, consideră că este doar problema lor personală, și că doar ei o pot invoca, nu pârâta, care nu a invocat-o și nici instanța din oficiu și fără măcar să o pună în discuția părților.
Asta însă, nu înseamnă că cesiunea este "dubitabilă" și că ar fi incidente prevederile art.948 Cod civil, câtă vreme operațiunile au fost efectuate de către avocat pârâtei, pârâta fiind de față și chiar însoțită de o rudă, a semnat, deplin conștientă de ceea de face, fiind majoră.
Nu a invocat nimeni și nu este incident art.948 Cod civil, deoarece părțile au avut capacitatea de a contracta, consimțământul nu a fost viciat, operațiunea a avut obiect determinat și cauza licită.
De altfel, arată apelanții că, pârâta recunoaște cele arătate de ei în acțiune, respectiv că a semnat actul adițional, a semnat și procesul verbal din 14.05.2007 prin care a preluat toate actele, ștampila și chitanțiere, însă, a încercat doar să arunce toată responsabilitatea asupra cumnatului său, cel care a însoțit-o la avocat.
Concluzionează că, atâta vreme cât pârâta nu este minoră, are discernământ și nu există nici un motiv de nulitate absolută a actelor încheiate, nu are decât să se lămurească cu cel care i-a trădat încrederea și pe care l-a lăsat să lucreze pe societatea ei și în numele lei, mai ales că împotriva lui se fac cercetări penale.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Intimata pârâtă - a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând în apărare că susținerile apelanților, cum că ar fi primit toate actele firmei și ștampila acesteia, se sprijină pe actele semnate în fața avocatului redactor al actului de cesiune. Acestea au avut însă un caracter pur formal în ceea ce o privește, întrucât în realitate toate actele firmei împreună cu ștampila, precum și toate exemplarele actului adițional au fost predate de către apelanți direct lui, singurul care a negociat cu aceștia preluarea societății, aspecte despre care apelanții au avut cunoștință.
În aceste condiții, arată intimata că, nu avea nici o posibilitate concretă de a efectua înregistrarea mențiunilor cuprinse în actul adițional la. întrucât în acest scop ar fi avut nevoie atât de exemplarele originale ale acestuia, cât și de actele firmei și de ștampilă, care nu au fost niciodată în posesia sa, fiind preluate de către cumnatul său.
Mai arată că, nici una din prevederile Legii nr.31/190 privind societățile comerciale sau ale Legii nr.26/190 privind registrul comerțului, nu prevede că obligația de a înregistra modificările intervenite în structura unei societăți comerciale revine exclusiv cesionarului în cazul cesiuni părților sociale. Dimpotrivă, potrivit art.22 alin.2 din Legea nr.26/190, privind Registrul Comerțului, orice persoană interesată poate cere înregistrarea mențiunilor.
În aceste condiții, luând în considerare și cele expuse mai sus, arată că le revenea mai degrabă reclamanților obligația să clarifice raporturile juridice la care au participat prin încheierea actului adițional privind cesiunea părților sociale și, fiind direct interesați, să procedeze ei înșiși la depunerea cererii de înregistrare mențiuni la Oficiul Registrului Comerțului.
Examinând sentința apelată, raportat la motivele de apel invocate, instanța reține că apelul este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 296 Cod procedură civilă și păstrată în totalitate sentința apelată, pentru următoarele considerente:
Prin actul adițional încheiat la data de 14.05.2007, reclamanții și -, în calitate de asociați în cadrul, au cesionat părțile lor sociale pe care le dețineau în cadrul societății, retrăgându-se din aceasta, în favoarea pârâtei -, care a devenit astfel asociat unic și administrator al societății. Prin același act adițional s-a prevăzut și schimbarea sediului societății la o altă adresă din
Actul adițional nu a fost depus spre înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, reclamanții susținând că aceste demersuri urmau a fi efectuate de pârâtă.
Potrivit art. 21 lit. a) din Legea 26/1990, în registrul comerțului se vor înregistra mențiuni referitoare la donația, vânzarea, locațiunea sau garanția reală mobiliară constituită asupra fondului de comerț, precum și orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerțului sau care face să înceteze firma sau fondul de comerț. În continuare, art. 22 alin. 1 și 2 prevăd că obligația de a solicita înregistrarea mențiunilor prevăzute la art. 21 revine comerciantului, în cel mult 15 zile de la data actelor și faptelor supuse obligației de înregistrare, înregistrarea mențiunilor putându-se face, însă, și la cererea persoanelor interesate, în termen de cel mult 30 zile de la data când au cunoscut actul sau faptul supus înregistrării.
Prin urmare, raportat la aceste prevederi legale, oricare din persoanele care au încheiat actul adițional avea posibilitatea de a se adresa registrului comerțului pentru efectuarea înregistrării.
În speță, în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea 26/1990 ș art. 204 alin. 4 din Legea 31/1990, înregistrarea modificării actului constitutiv în registrul comerțului trebuia făcută în baza unei încheieri a judecătorului-delegat. Nu prezintă relevanță împrejurarea că în registrul comerțului s-a menționat adresa din data de 20.02.2008 prin care pârâta - a solicitat a nu se înregistra actul adițional nr. 11/14.05.2007, întrucât această mențiune nu conduce de drept la respingerea cererii de înregistrare a actului adițional. Judecătorul-delegat avea libertatea de a analiza și de stabili dacă se putea dispune înregistrarea, iar părțile implicate aveau deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii date. Instanța de apel nu poate specula asupra soluției care s-ar fi dat de către judecătorul-delegat.
Or reclamanta, deși a susținut că a solicitat înregistrarea actului adițional la registrul comerțului, nu a făcut această dovadă, căci înscrisul depus în dosarul de apel, prin care reclamanta a s-ar fi adresat Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR nu poartă dovada înregistrării sale în evidențele acestei instituții, neputând fi luată în considerare.
Față de aceste aspecte, apreciind că reclamantul nu se poate adresa direct instanței de judecată pentru valorificarea dreptului său, în condițiile în care legea prevede că înregistrările în registrul comerțului se fac pe baza încheierii judecătorului-delegat, iar împotriva încheierii se poate formula recurs, se impune respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca legală și temeinică, cu substituirea motivării, potrivit prezentelor considerente.
Față de culpa procesuală a apelanților, în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, aceștia vor fi obligați să plătească intimatei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial, justificat prin chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ac nefondat apelul comercial d eclarat deși,ambii cu domiciliul ales în O, Parcul, nr.7,.11b/C, jud.B, în contradictoriu cu intimații pârâți, din O,-, jud.B șiOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR,cu sediul în O,-, jud.B, împotriva sentinței nr.596 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o menține în totalitate.
Obligă partea apelantă să plătească părții intimate suma de 1.000 (RON) lei, cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITI VĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 5 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- jud. fond. -
- tehnoredact. - 6 ex.
- 20.05.2009
- 4 com. - 21.05.2009 cu:
-
- ,
- ,
- OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Filimon Marcela, Dobai Florica
