Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 585/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.585
Ședința Publică de la 8.12.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Georgeta Țilimpea
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind, soluționarea cererii de apel, formulată de apelanta SC ROMANIA SA, împotriva sentinței comerciale nr.1407 din 31.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele SC & și SC SA prin administrator judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelanta, reprezentată de avocat dna., lipsă fiind intimatele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier care învederează Curții că apelanta a depus la dosar, prin Serviciul Registratură: Buletinul Procedurilor de Insolvență nr.3755/2008 în care a fost publicată măsura schimbării administratorului judiciar al intimatei SC SA, potrivit dispozițiilor date prin încheierea de ședință de la termenul anterior.
Apelanta solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și completarea probatoriului cu efectuarea unei expertize tehnice construcții, în vederea stabilirii prejudiciului cauzat prin lipsirea de folosință a imobilului. În acest sens, apelanta precizează obiectivul expertizei respectiv, stabilirea valorii medii a chiriei pe mp, pentru imobilul proprietatea sa, estimativ prin raportare la cuantumul chiriilor în zonă. Întrucât imobilul este situat în I, solicită efectuarea acestei expertize prin comisie rogatorie.
Curtea deliberând, încuviințează pentru apelantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Respinge cererea privind efectuarea unei expertize contabile, având în vedere obiectivele indicate, constatând că nu este utilă soluționării cauzei, în raport de probatoriul deja administrat.
Apelanta arată că nu mai are alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în apel.
Apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea, în parte, a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii în pretenții și obligarea pârâtei la repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin lipsirea de folosință a imobilului proprietatea sa, având în vedere motivele invocate și atașate în scris, la dosar; solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
CURTEA:
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 1407/31.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI- a Comercială a fost respins primul capăt din acțiunea principală ca inadmisibil și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în pretenții formulată de reclamanta ROMÂNIA Au fost respinse ca inadmisibile capetele 1 și 4 b din cererea reconvențională, a fost respins ca lipsit de interes capătul 4 și au fost respinse ca neîntemeiate capetele 2 și 3 din cererea reconvențională formulată de pârâta & A fost disjunsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție prin administrator judiciar și repunerea pe rol a acesteia pentru discutarea suspendării conform art. 36 din Legea nr. 85.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că, prin acțiunea înregistrată la data de 05.12.2005 și precizată la termenul de judecată din data de 29.03.2007, reclamanta România a chemat în judecată pe pârâta & Distribution solicitând: 1) să se constate inopozabilitatea contractului de închiriere nr. 1338/08.12.2003 încheiat de pârâtă cu; 2) evacuarea pârâtei din imobilul situat în I,-; 3) obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat prin lipsirea de folosința imobilului în cuantum de 3689,2 /lună, începând cu data de 13.07.2005 și până la 01.09.2006, în total 49.804,2, reprezentând 167.342,11 lei la cursul de schimb de la data de 28.03.2007, cu cheltuieli de judecată. Cererea a fost motivată prin aceea că reclamanta a adjudecat la licitație publică imobilul "depozit frigorifer și teren aferent" situat la adresa indicată mai sus, ca urmare a executării silite a debitoarei pentru recuperarea datoriilor față de bugetul de stat, dar nu a putut intra în folosința spațiului, din cauza unor societăți care invocau contracte de închiriere semnate cu fostul proprietar, care nu i-au fost aduse la cunoștință. A susținut că a cunoscut doar despre încheierea unui contract de închiriere la data de 26.07.2001, în vederea înregistrării unui punct de lucru, dar durata lui a expirat la 26.07.2001, iar contractul de închiriere nr. 1338/08.12.2003 nu a fost încheiat în formă autentică și nici nu poartă dată certă pentru a-i fi opozabil noului proprietar potrivit art. 1441.civ. După data întabulării, dreptul de proprietate al reclamantei a devenit opozabil pârâtei, dar aceasta a refuzat să părăsească spațiul, continuând să plătească chiria către fostul proprietar, pentru stabilirea despăgubirilor avându-se în vedere chiria practicată în zonă.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtă la data de 02.02.2006, pârâta a arătat că deține folosința spațiului în baza contractului nr. 1338/08.12.2003, încheiat cu proprietarul imobilului de la acea dată, act opozabil noului proprietar.
Pe cale de cerere reconvențională, pârâta a solicitat: 1) constatarea opozabilității contractului de închiriere nr. 1338/08.12.2003; 2) obligarea reclamantei la emiterea facturilor pentru sumele cuvenite cu titlu de chirie începând cu luna octombrie 2005 inclusiv, în cuantum de 2.801,3 / lună, fără; 3) obligarea reclamantei să asigure folosința imobilului închiriat, inclusiv a spațiului de deservire; 4) a) constatarea nulității absolute parțiale a contractului de închiriere nr. 1832/13.10.2005 în privința spațiului cu destinație de birouri ce-i fusese anterior închiriat de către, pentru cauză ilicită și imorală; b) în subsidiar, constatarea inopozabilității acestui contract în privința spațiului cu destinație de birouri; cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a, precizată la termenele din 10.05.2007 și 29.11.2007, solicitând obligarea acesteia, în principal, la plata sumei de 7.003, ca urmare a admiterii cererii reconvenționale, iar, în subsidiar, în eventualitatea admiterii acțiunii principale, obligarea acesteia la plata sumei de 100.989,16 lei, plătită cu titlu de chirie în contul chematei în garanție pentru perioada iulie 2005- august 2006 și la acoperirea prejudiciului suferit în valoare de 167.342,11 lei.
Reclamanta a formulat și ea cerere de chemare în garanție a, dar la termenul din data de 29.03.2007, reclamanta a renunțat la judecata cererii de chemare în garanție, potrivit art. 246.pr.civ.
S-a mai menționat că prin încheierea din data de 30.03.2006, tribunalul a suspendat judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare formulate de chemata în garanție în dosarul nr. 12010/2005 al Judecătoriei Iași, în baza art. 244 pct. 1.pr.civ. dar cauza a fost repusă pe rol la data de 25.01.2007.
Deoarece prin încheierea din data de 18.10.2007, a fost admisă excepția inadmisibilității primului capăt de cerere din acțiunea principală și din cererea reconvențională, precum și a capătului 4 subsidiar al cererii reconvenționale, față de dispozițiile art. 111.pr.civ. instanța a respins aceste capete de cerere ca inadmisibile.
La ultimul termen de judecată, reclamanta a invocat excepția lipsei de interes al pârâtei în formularea capătului 4 ) din cererea reconvențională față de expirarea duratei contractului nr. 1832/13.10.2005.
Din analiza probelor dosarului, tribunalul a reținut că, potrivit procesului verbal de adjudecare nr. 11440 și nr. 11441/13.06.2005, reclamanta a adjudecat la licitație publică imobilul "depozit frigorific și teren aferent" situat în I,-, în procedura de executare silită pornită împotriva debitoarei Această situație a fost adusă la cunoștință pârâtei, care a refuzat părăsirea spațiului, invocând contractul de închiriere nr. 1338/08.12.2003 încheiat cu, precum și încheierea unui act adițional, apreciind că acest contract este opozabil noului proprietar. În ciuda acestor afirmații, pârâta a continuat să achite chiria locatorului inițial, care se afla în litigiu cu reclamanta.
S-a apreciat că, în speță, contractul invocat de pârâtă nu îmbracă forma autentică și nici nu poartă dată certă, nefiind respectate cerințele art. 1182.civ.
S-a mai reținut că pârâta a continuat să folosească spațiul comercial cu acordul fostului proprietar al imobilului, care s-a opus adjudecării și cererii de evacuare îndreptate împotriva sa. Prin sentința civilă nr. 902/25.01.2006 pronunțată de Judecătoria Iași, chemata în garanție a obținut chiar anularea procesului verbal de licitație nr. 10888/31.05.2005 și întoarcerea executării silite, prin restituirea terenului adjudecat de reclamantă la licitație, hotărârea fiind modificată prin decizia civilă nr. 1432/16.10.2006 pronunțată de Tribunalul Iași în sensul respingerii contestației la executare. S-a arătat că reclamanta a fost lipsită de folosința spațiului adjudecat și că fapta pârâtei de a folosi în continuare spațiul nu a fost de natură a împiedica accesul reclamantei la imobil și folosința spațiului, acestea fiind consecința raporturilor litigioase purtate cu fostul proprietar în urma adjudecării.
S-a mai considerat că reclamanta nu a făcut nici dovada prejudiciului suferit prin lipsirea de folosință a spațiului. Modalitatea de evaluare a prejudiciului, prin raportare la chiria plătită chematei în garanție în baza contractului de închiriere nr. 1832/13.10. 2005, pentru un spațiu aflat într-o clădire alăturată, nu ține cont de destinația diferită a celor două imobile și de faptul că suma plătită de reclamantă cu titlu de chirie este rezultatul exclusiv al negocierii dintre părțile contractului potrivit principiului libertății contractuale. Reclamanta nu a făcut dovada că această chirie corespunde celei medii practicate în zonă în perioada indicată.
Tribunalul a apreciat astfel că nu este întemeiată acțiunea principală privind plata sumei de 3689,2 solicitată cu titlu de contravaloare lipsă de folosință.
În ceea ce privește cererea reconvențională, au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere 2 și 3 privind obligarea reclamantei de a emite facturi pentru sumele cuvenite cu titlu de chirie și să asigure folosința imobilului închiriat, inclusiv a spațiului de deservire, întrucât contractul invocat de pârâtă a încetat prin înstrăinarea imobilului supus locațiunii, în baza art. 1441.civ. pentru perioada ulterioară părăsirii spațiului de către pârâtă, o asemenea cerere fiind lipsită de obiect.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului de închiriere nr. 1832/13.10.2005 în privința spațiului cu destinație de birouri ce-i fusese anterior închiriat de către, s-a constatat că este lipsit de interes. Aceasta deoarece pârâta a părăsit imobilul și nu mai justifică un interes actual și legitim, folosința nemaifiindu-i tulburată prin pretinsa dublă închiriere a aceluiași imobil.
S-a dispus și cu privire la disjungerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă.
Împotriva sentinței comerciale nr. 1407/31.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI- a Comercială a declarat apel în termen legal apelanta România
Aceasta a criticat sentința apelată ca netemeinică și nelegală, susținând că, în mod eronat, prima instanță a respins cererea sa de obligare a intimatei la plata despăgubirii cauzate prin lipsirea de folosința spațiului proprietatea ei, considerând că nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a cerințelor prevăzute de art. 998-999.civ. În acest sens a arătat că prejudiciul este dovedit prin simpla lipsire de folosință de către intimată, iar acesta este cert, atât din punctul de vedere al existenței cât și din cel al posibilității de evaluare. Modalitatea cea mai precisă de evaluare a acestui prejudiciu este raportarea la chiria care i se solicită apelantei pentru un spațiu cu aceeași destinație, aflat în clădirea învecinată din cadrul aceluiași complex industrial din-. În ceea ce privește fapta ilicită, a arătat că este proprietara spațiului comercial în cauză, spațiu care a fost ocupat de către intimată fără titlu care să îi fie opozabil, că aceasta cunoștea că este proprietara spațiului, fiind încunoștințată direct de apelantă și prin efectuarea formalităților legale de publicitate la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară. de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este evidentă și reiese din aceea că dacă intimata nu ar fi ocupat fără drept spațiul proprietatea sa, nu ar fi fost lipsită de folosința acestuia și ar fi putut beneficia de atributele dreptului de proprietate în plenitudinea lor. Vinovăția constă în aceea că, deși intimata a cunoscut că apelanta este proprietara spațiului, a continuat să-l folosească și să plătească chirie pentru el către fostul proprietar.
În concluzie, a solicitat admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii în pretenții și a obligării intimatei-pârâte la repararea prejudiciului cauzat prin lipsirea de folosința imobilului, în cuantum de 3689,2 Euro pentru fiecare lună în care a fost lipsită de folosință, începând cu 13.07.2005 și până la data de 01.09.2006 (data la care pârâta a eliberat spațiul), în total 49.804,2 Euro, reprezentând 167.342,11 lei, precum și la obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
Analizând apelul prin prisma motivului de apel expus și a dispozițiilor art. 295 alin. 1.pr.civ. se constată că nu este fondat.
În mod întemeiat a considerat prima instanță că nu sunt îndeplinite condițiile art. 998-999.civ. pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a intimatei-pârâte & Distribution
Astfel, la data la care apelanta-reclamantă a devenit proprietara imobilului în cauză, prin adjudecare la licitație publică, era în vigoare contractul de închiriere nr. 1338/08.12.2003, contract având ca obiect închirierea de către, fostul proprietar, în calitate de locator, către intimata & Distribution, în calitate de locatar, a imobilului adjudecat.
Se constată că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 498 alin. 2.pr.civ. potrivit cărora "închirierile sau arendările anterioare înscrierii somației, sunt opozabile, în condițiile legii, atât creditorilor urmăritori cât și adjudecatarului".
De asemenea, art. 519 alin.1 pr.civ. dispune că "locațiunea și celelalte acte juridice privitoare la imobil rămân în ființă sau, după caz, încetează potrivit legii".
De asemenea, potrivit art. 1441.civ. "dacă locatorul vinde lucrul închiriat sau arendat, cumpărătorul este dator să respecte locațiunea făcută înainte de vânzare, întrucât a fost făcută prin un act autentic sau prin un act privat, dar cu dată certă, afară numai când desființarea ei din cauza vânzării s-ar fi prevăzut în însuși contractul de locațiune".
Astfel, contractul de închiriere nr. 1338/08.12.2003 reprezintă o continuare a contractului de închiriere încheiat anterior, la data de 26.07.2001 între aceleași părți, respectiv între, în calitate de locator și & Distribution, în calitate de locatar, și cu privire la același imobil.
Dispozițiile art. 1182.civ. se referă la data certă a înscrisului sub semnătură privată și dispun că: "data scripturii private nu face credință în contra persoanelor a treia interesate, decât din ziua în care s-a înfățișat la o dregătorie publică, din ziua în care s-a înscris într-un registru public, din ziua morții aceluia sau a unui din acei care l-au subscris, sau din ziua în care va fi fost trecut fie și în prescurtare în acte făcute de ofițeri publici, precum procese verbale pentru punerea peceții sau pentru facerea de inventare".
În cauză, se constată că s-a îndeplinit cerința prevăzută de art. 1182.civ. deoarece contractul de închiriere a fost înscris la Oficiul Registrului de pe lângă Tribunalul București. Așa cum reiese din relațiile emise de la data de 11.11.2005, contractul de închiriere nr. 26.07.2001 și actul adițional la acesta a fost înregistrat în registrul comerțului prin rezoluția din data de 24.09.2001, cu mențiunea că la adresa din- se află un punct de lucru al & Distribution
Ca urmare, contractul de închiriere a spațiului arătat a dobândit dată certă, potrivit art. 1182.civ. prin înscrierea lui într-un registru public, respectiv în registrul comerțului.
În aceste condiții, se apreciază că sunt aplicabile prevederile art. 1441.civ. iar contractul de închiriere încheiat de fostul proprietar, este opozabil noului proprietar al spațiului în cauză, România
De altfel, așa cum rezultă din procesul verbal de predare-primire nr. 1316, la data de 01.09.2006, contractul de închiriere a încetat, spațiul fiind predat de către intimata & Distribution către Până la această dată, a emis facturi de plată a chiriei, iar intimata a achitat chiria către aceasta, în acest sens fiind depuse la dosar facturile și ordinele de plată a chiriei.
Din cele arătate, se deduce că, întrucât contractul de închiriere este opozabil noului proprietar, apelanta România, nu se poate reține săvârșirea de către intimata & Distribution a faptei ilicite constând în folosirea fără drept a spațiului respectiv.
Ca urmare, nu sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998-999.civ. a intimatei-pârâte & Distribution, nefiind dovedită săvârșirea faptei ilicite de către aceasta.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 296.pr.civ. va fi respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă România
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta SC ROMANIA SA, împotriva sentinței comerciale nr.1407 din 31.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele SC & și SC SA prin administrator judiciar.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- --- - -
GREFIER,
- -
Red. / 5 ex./07.01.2009
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Georgeta Țilimpea
