Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 6/
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Olimpia Maria Stânga
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta împotriva Sentinței civile nr. 1383/C din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-a prezentat apelanta prin avocat, fiind lipsă, intimații pârâți Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Sibiu și.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mandatarul apelantei reclamante depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 10/2010, chitanță în sumă de 9,65 lei reprezentând dovada achitării taxei judiciar de timbru și timbru judiciar în valoare de 1,50 lei.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Depune la dosar o prezentare a comunei T, extrasă de pe site-ul acesteia, și o declarație a pârâtei cu privire la un alt imobil, în ce privește fondul cauzei. Arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Mandatarul apelantei reclamante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, în baza art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă desființarea sentinței apelate și trimiterea spre rejudecare raportat la neintrarea în cercetarea fondului.
Învederează instanței că tribunalul nu a pus în discuția părților excepția inadmisibilității, fiind astfel încălcat principiul egalității părților în fața instanței de judecată și dreptul la apărare.
În subsidiar, arată că prima instanță a soluționat greșit excepția inadmisibilității, înscrierea în cartea funciară neavând caracter constitutiv ci doar de opozabilitate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra apelului de față, se constată că prin sentința nr. 1383/C/15 octombrie 2009 a fost respinsă acțiunea comercială formulată de reclamanta împotriva pârâtelor Uniunea Județeană a Cooperației de Consum și.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul Tribunalului Sibiua reținut că, prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat instanței, ca pe calea acțiunii în constatare, să se stabilească legătura dintre imobilul înscris în CF nr. 3111 nr. top 518 dobândit de Coopereativa din (T ) conform încheierii CF.nr. 1822/1925, situat administrativ în T, - Caselor nr. 556 - bun constituind parte al patrimoniului social și persoana juridică-societate cooperativă de consum.
Se reține că, pentru a se constata că în patrimoniul (definit ca un ansamblu de bunuri, drepturi și obligații aparținând unei persoane juridice) reclamantei este inclus și bunul ce formează obiectul acestui drept patrimonial, este necesar a fi făcută dovada că acest bun a fost inclus în activul patrimonial preluat prin fuziune de reclamantă în temeiul deciziei nr. 90/30.08.1993 a Sibiu, conform încheierii judecătorului delegat nr. 745/06.02.1996.
Documentele privind evidențierea în contabilitate a patrimoniului a bunurilor folosite în prezent de reclamantă nu pot ca, prin metoda tehnicii contabile, să facă dovada prin ele însele a operațiunii juridice corespunzătoare, respectiv de constatare a preluării, prin fuziuni succesive, a acestui bun imobil în patrimoniul reclamantei. De altfel, contabilitatea, utilizată în scopuri economice, nu poate face să circule valorile cu exactitate fără să se asigure că ele corespund unor drepturi, respectând tehnicile prin care dreptul le transmite.
În lipsa acestei dovezi nu s-a putut stabili pe calea unei acțiuni în constatare, întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod proc.civ. continuitatea patrimonială a reclamantei cu privire la acest bun imobil, care era inclus în universalitatea juridică a patrimoniului Cooperativei.
Se constată că, pentru a fi înlăturate definitiv neînțelegerile cu privire la existența sau inexistența unui drept, legiuitorul a dat preferință realizării dreptului, în sensul că acțiunea în constatare, fiind subsidiară, poate fi folosită și este admisibilă, numai când părțile nu au la îndemână alt mijloc de protecție judiciară a dreptului lor.
În cauză s-a reținut că reclamanta își justifică interesul actual și legitim în promovarea prezentei acțiuni în constatare prin necesitatea rectificări CF 10000 T provenită din conversia de pe hârtie CF 3111, nr. top 568, situat administrativ în T,-, jud. Sibiu.
Având în vedere scopul acțiunii vizând întabularea dreptului de proprietate pe numele reclamantei, în calitate de succesor în drepturi, care înseamnă nu atât constatarea dreptului cât realizarea lui, tribunalul, pentru considerentele reținute, a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel.
În motivele de apel se arată că respingerea acțiunii ca inadmisibilă reprezintă o dublă greșeală, atât de ordin procedural cât și de ordin substanțial.
Referitor la motivele de ordin procedural, se arată că nu au fost îndeplinite obligațiile prevăzute de art. 129 alin. 5 din Codul d e procedură civilă cât și principiul egalității părților în fața instanței și dreptul la apărare prin nepunerea în discuția părților a excepției inadmisibilității, pe care apoi și-a întemeiat respingerea acțiunii.
În ce privește excepția de ordin substanțial, arată că instanța a soluționat greșit excepția inadmisibilității invocate din oficiu deoarece înscrierile în cartea funciară nu mai au caracter constitutiv de drepturi, producând doar efect de opozabilitate față de părți.
Analizând apelul de față, prin prisma motivelor de apel și din oficiu, curtea constată că apelul este neîntemeiat.
Curtea reține că art. 111 din Codul d e procedură civilă, care reprezintă temeiul cererii reclamantei, se referă la constatarea existenței sau inexistenței unui drept. O particularitate importantă a tuturor acțiunilor în constatare rezidă în caracterul lor preventiv, prin care se preîntâmpină constatarea unui raport juridic, dar cea mai importantă trăsătură a acțiunilor în constatare, care este expres prevăzură de lege, este caracterul lor subsidiar.
Potrivit art. 111 alin. (2) din Codul d e procedură civilă, cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
În aplicarea acestui principiu, al subsidiarității, s-a pronunțat și jurisprudența, în sensul că partea care are interes în constatarea existenței sau inexistenței unui drept poate formula o cerere în acest sens, cerere care devine inadmisibilă dacă poate fi intentată o cerere în realizarea dreptului pretins, ca în cazul unei acțiuni de modificare a înscrierii în cartea funciară, așa cum s-a pronunțat Curtea Supremă de Justiție - Secția Comercială, prin decizia nr. 495/30 ianuarie 2002.
Critica potrivit căreia nu a fost pusă în discuția părților excepția inadmisibilității cererii nu poate fi primită pentru că instanța s-a pronunțat exact față de temeiul de drept invocat de reclamant, respectiv art. 111 Cod procedură civilă, care, în conținutul său, cuprinde această "excepție", judecătorul pronunțând o hotărâre prin analiza cerințelor ce trebuiau îndeplinite pentru admisibilitatea acțiunii în temeiul art. 111 Cod procedură civilă.
Susținerile potrivit cărora partea a fost împiedicată a avea un proces echitabil sunt excesive cadrului procesual, instanța pronunțând o hotărâre în temeiul textului de lege invocat chiar de reclamant.
În ce privește cel de-al doilea motiv de apel, însăși reclamantul, prin acțiunea sa introductivă, a indicat existența posibilității formulării unei cereri în realizarea dreptului și anume "modificarea cărții funciare, în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF - T -" sau aceea a "emiterii unor pretenții în legătură cu activul imobiliar", în condițiile reorganizării.
Pe de altă parte, Societate cooperativă, înființată în condițiile Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, beneficiază în temeiul acestei legi de modalități specifice de reglementare a situației patrimoniale prin fuziuni, absorții, etc.
Față de cele de mai sus, curtea constată că apelul este neîntemeiat, hotărârea atacată este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul și va păstra în tot hotărârea atacată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul înaintat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1383/C/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Th.
Ex.5/02.03.2010.
Jud fond
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Olimpia Maria Stânga
