Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 82/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 82/A/2009
Ședința publică de la 23 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta - - S împotriva sentinței nr.315/C/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat: avocat pentru apelantă și avocat pentru intimata - SRL, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mandatarul apelantei depune la dosar timbre judiciare în valoare de 5 lei.
Mandatara intimatei - SRL depune la dosar întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu mandatarul apelantei.
Mandatarii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul apelantei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris și schimbarea în tot sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată în scris, susținând oral motivele arătate în scris. Cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Față de dispozițiile art.287 Cod pr.civilă, invocat în întâmpinare de intimata - SRL, susține că nu trebuie confundat termenul de judecată cu termenul din prima zi de înfățișare, astfel că apelul este motivat în termen.
Curtea de apel constată că primul termen de judecată a fost la 19.06.2009 astfel că motivele de apel au fost depuse în conformitate cu prevederile art.287 alin.1 pct.3 și alin.2 Cod pr.civilă.
Mandatara intimatei - SRL, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate, pentru motivele arătate în întâmpinare, pe care le expune oral. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr.315/C/2009 pronunțată de Tribunalul Sibius -a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâții, - și - SRL. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei - SRL suma de 700 lei și 900 lei pârâților, și -, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a devenit proprietara imobilului situat în S, M nr.16, înscris în CF 12615 S, nr.top 327/1 ca urmare a privatizării în baza Legii 15/1990 și Legii 58/1991, cu intabularea în CF la 28 ianuarie 1993 cu nr. 1010 cf. iar apoi la 5 noiembrie 1993, cf. 11943 se intabulează și dreptul de proprietate asupra terenului.
Pârâții, -, succesori ai proprietarului tabular al imobilului de mai sus, naționalizat prin Decretul nr. 92/1950 li se recunoaște dreptul de proprietate al antecesorilor și se restabilește situația de CF prin sentința civilă 1862/1998 rămasă definitivă și irevocabilă la data de 3.12.2004.
Prin decizia 3782/31 octombrie 2002 Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul în anulare împotriva deciziei nr. 756/2001 a Curții de Apel Alba Iulia, s- casat decizia nr. 1221/ 26.09.2000 a Tribunalului Sibiu și sentința comercială nr. 1862/1998 a Judecătoriei Sibiu și s- trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
In rejudecare, dosarul nr. 994/R/2003, Judecătoria Sibiu prin sentința civilă nr. 2351/16.04.2003 a constatat că imobilul înscris în CF 12615 S, nr. top 327/1 a fost trecut la Stat fără titlu și s-a constatat nulitatea încheierii de intabulare nr. 1370/1964 cf.
In apel, dosar nr. 5763/2003 prin sentința civilă nr. 16 din 15.01.2004 a Tribunalului Sibiu se admite apelul pârâților, - și se constată nulitatea parțială a încheierii de intabulare în CF nr. 1010/1993 și 11943/1993 cf. în ce privește cota de 4/5 și se dispune restabilirea situației anterioare de CF.
Recursul soluționat de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 6660/2004 prin decizia civilă nr. 1361/ 3.12.2004 a modificat decizia nr. 16/ 15.01.2004 a Tribunalului Sibiu în sensul constatării nulității integrale a încheierilor de intabulare în CF nr. 1010 / 28.01.1993 și 11943/ 5.11.1993 păstrând toate celelalte dispoziții ale deciziei atacate, înțelegând prin aceasta "restabilirea situației anterioare de CF".
In această situație pârâții, - și-au intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu prin încheierea din 30 mai 2001, nr. 5931/2001 cf.
Urmare a contestației în anulare admisă de Curtea de Apel Alba Iulia, dosar nr. 9091/2004, prin decizia civilă nr. 413 din 11 mai 2005 s-a anulat decizia 1361/ 2004 Curții de Apel Alba Iulias -a rejudecat recursul declarat de pârâții, -, care a fost respins. S-a admis recursul reclamantei - -, s-a modificat decizia 16/2004 a Tribunalului Sibiu în sensul că s-a respins apelul și s-a păstrat în întregime sentința civilă nr. 2351/16.04.2003 privind constatarea trecerii la stat a imobilului din S M nr.16 înscris în CF 12615 S, nr. top. 327/1 fără titlu și nulitatea încheierii de intabulare nr. 1370/1964.
In considerentele deciziei s-a reținut că subdobânditorul (- -) cu titlu oneros a fost de bună credință la dobândirea imobilului și deși s-a apreciat că titlul de proprietate al statului a fost abuziv, prin excepție de la principiul "resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis" nu se mai impune și resolvitur jus accipientis, menținându-se actul subsecvent.
La data de 14.04.2006 prin încheierea nr. 7767 cf. reclamanta și-a intabulat în CF definitiv dreptul de proprietate.
In cursul proceselor, când pârâții, - aveau o hotărâre judecătorească irevocabilă privind dreptul lor de proprietate asupra imobilului au încheiat cu - SRL un contract de închiriere sub nr. 1372/2001, înregistrat la. S nr. -/ 2 aug. 2001, având ca obiect spațiul în litigiu pentru perioada 1.07.2001 - 1.07.2005, contract notat și la CF.
Acest contract de închiriere a făcut obiectul dosarului nr. 7645/2005 al Judecătoriei Sibiu care prin sentința civilă nr. 1545 din 3.04.2005, rămasă irevocabilă s-a constatat valabilitatea acestuia.
In baza acestui contract de închiriere, pentru care în cauza dosarului nr. 7645/2005 aceleași părți au cerut să se ia act că recunosc valabilitatea contractului de închiriere, pârâții, - au obținut contravaloarea chiriei pentru perioada 2003 - 2005, ordonanța nr. 600/28 febr. 2007, dosar nr-, rămasă irevocabilă prin sentința civilă nr. 1634/C/27 iunie 2007, dosar nr- a Tribunalului Sibiu.
Având în vedere starea de fapt raportată la petitele cererii reclamantei, problemele de drept care au fost dezlegate privesc:
- dreptul de a culege fructele;
- admisibilitatea acțiunii în constatare;
- raportul juridic născut între părțile în litigiu.
1. Potrivit art.483 civil, fructele se cuvin proprietarului.
Având în vedere că recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantului s-a făcut pe principiul "ocrotirii bunei credințe a subdobânditorului, cu titlu oneros", respectând principiul echității între părțile litigante și față de pârâții
, - se va aplica aceeași măsură considerând că pentru perioada 2001 - 2005 (perioadă în care dreptul de proprietate era consfințit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă), fructele civile li se cuvin și aceasta pentru că accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil sunt garantate și asigurate sub toate aspectele de Constituție.
In al doilea rând, valabilitatea contractului de închiriere a fost consfințită printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, astfel că, o soluție definitivă și irevocabilă a oricărui litigiu nu mai poate fi rediscutată.
2. In ce privește admisibilitatea acțiunii în constatare:
Acțiunea în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111.pr.civ. are caracter subsidiar și tinde la consolidarea dreptului proprietarului aflat în posesia bunului, fie pentru că a fost contestat, fie pentru a-l face opozabil terților.
In cauză pentru perioada 2001 - 2002 dreptul de a culege fructe nici nu a fost contestat și nici nu mai poate fi valorificat întrucât pe calea acțiunii în realizare ar interveni prescripția. De astfel, în cadrul ordonanței privind emiterea somației de plată pentru perioada decembrie 2002 - noiembrie 2003 s-a constatat prescris dreptul creditorului de a cere contravaloarea chiriei.
Pentru perioada decembrie 2002 - iunie 2005, instanța a apreciat dând preferabilitate titlului deținut (hotărâri judecătorești irevocabile) dar și legitimității dreptului de a cere restituirea imobilului preluat abuziv de stat, fără titlu valabil, recunoscut ca atare prin aceleași hotărâri judecătorești, revine pârâților persoane fizice:, -.
3. Cu privire la petitul 3 al cererii reclamantului privind obligarea - SRL la plata contravalorii folosului de tras aferent spațiului comercial pe care acesta îl deține cu titlu de închiriere pentru perioada 2002 - 2005, instanța reține:
Reclamanta recunoaște că pârâta - SRL deține spațiul în discuție în baza unui titlu locativ.
Valabilitatea contractului de închiriere a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă.
- SRL deține bunul în baza unui titlu valabil și cum titlul locatorului a existat în perioada de închiriere, contractul expirat la 1.07.2005 și-a produs efectele între locator și locatar.
Pentru aceste considerente, de fapt și de drept înlăturând apărările reclamantei cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții, - și - SRL se va respinge în întregime ca nefondată legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - - S care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate, admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că reclamanta este proprietara imobilului situat în S, M, nr.6. Reclamanta a redobândit dreptul de proprietate asupra imobilului ca urmare a desființării titlului pârâților, și - prin decizia nr.3782/31.10.2002 a ÎCCJ. Ca o consecință a desființării titlului pârâților nu își mai poate produce efectele contractul de închiriere încheiat între aceștia și pârâta - SRL la 1.07.2001. Chiar dacă în cartea funciară dreptul de proprietate al reclamantei a fost intabulat provizoriu doar în februarie 1005 și definitiv doar în aprilie 2006 efectele deciziei ÎCCJ menționate s-au produs încă de la data pronunțării. Pârâții, și - au încheiat cu reclamanta tranzacția din 25.01.2006 recunoscând că reclamantei i se cuvine chirie pe perioada decembrie 2002 - iunie 2005 și această tranzacție întrerupe termenul de prescripție. În mod greșit s-a reținut incidența autorității de lucru judecat reglementată de art.1201 cod civil și art.166 Cod pr.civilă, câtă vreme acțiunea s-a întemeiat pe prevederile OG 5/2001 în dosarul privind plata chiriei.
În drept s-au invocat prevederile art.1201 Cod civil și art.166 Cod pr.civilă.
Apelul a fost legal timbrat cu 2623, 5 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Pârâtul a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului reclamantei.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că dreptul pârâților, și - de a culege fructele este consacrat prin ordonanța 600/C/2007 a Tribunalului Sibiu rămasă irevocabilă la 27.06.2007. De asemenea, prin sentința civilă nr.1545/2006 pronunțată de Tribunalul Sibius -a confirmat valabilitatea contractului de închiriere încheiat la 1.07.2001, această sentință rămânând definitivă și irevocabilă. Prin aceeași sentință s-a respins cererea de a se lua act de tranzacția încheiată între pârâții persoane fizice și reclamantă. Pârâți au fost proprietari tabulari până la 14.06.2006.
Pârâta - SRL a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că dreptul la acțiune al reclamantei este prescris și că, pentru perioada pretinselor fructe, între reclamantă și pârâta - SRL nu au existat raporturi juridice. Pârâta - SRL a consemnat chiria într-un cont datorită neînțelegerilor dintre părți. Suma a fost achitată pârâților, și - ca urmare a executării silite a ordonanței nr.600/C/2007. Pârâta nu poate fi obligată să achite același debit către doi creditori. Plata s-a făcut proprietarului stabilit conform art.483, 485 și 486 Cod civil.
Verificând apelul reclamantei - - S față de motivele invocate, în conformitate cu prevederile art.295 Cod pr.civilă, curtea de apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.
Critica reclamantei vizând lipsa de efecte în perioada decembrie 2002 - iunie 2005 contractului de închiriere încheiat de pârâții, și - cu pârâta - SRL la 1.07.2001 este nefondată. Contractul a fost contestat de reclamantă în instanță. Așa cum corect a reținut prima instanță, prin sentința civilă nr.1545/4.04.2005 a Judecătoriei Sibiu rămasă irevocabilă ( filele 13,14 dosar nr- al Tribunalului Sibiu ) s-a constatat valabilitatea contractului și, pe cale de consecință, s-a respins acțiunea reclamantei în constatarea nulității acestuia. Reclamanta nu a apelat sentința.
În aceste condiții pârâții, și - au cules fructele în temeiul unui contract valabil confirmat printr-o sentință. Mai mult decât atât plata chiriei a fost dispusă prin ordonanța nr.600/2007 a Tribunalului Sibiu, rămasă irevocabilă prin sentința nr.1634/27.06.2007 a aceleiași instanțe.
Motivele de apel vizând reținerea de către prima instanță ca temei al soluționării fondului cererii reclamantei a autorității de lucru judecat sunt irelevante, neavând legătură cu cauza. Constatăm că prima instanță nu și-a întemeiat soluția pe disp.art.1021 Cod civil și art.166 Cod pr.civilă. Este evident că, dintr-o eroare greu de înțeles, reclamanta a formulat aceste motive raportându-se la considerentele sentinței civile nr.1453/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- ( fila 86 din dosarul respectiv). Această sentință a fost însă desființată prin decizia nr.45/A/4.04.2008 a Curții de Apel Alba Iulia tocmai pentru greșita admitere a excepției autorității de lucru judecat și a prescripției dreptului la acțiune al reclamantei.
Prima instanță a reținut corect că dreptul pârâtei de a culege fructele pentru perioada 1.07.2001 -. 30.11.2002 nu a fost contestat. De altfel reclamanta nu justifică un interes în a se constata un drept al pârâților.
În mod întemeiat prima instanță a respins și acțiunea privind obligarea pârâtei - SRL la plata folosului de tras aferent spațiului comercial. Pentru a fi admisibilă o acțiune pentru plata folosului de tras era necesar ca pârâta - SRL să cauzeze reclamantei un prejudiciu prin lipsirea reclamantei de folosința imobilului fără a avea vreun drept. În speță nu este îndeplinită această din urmă cerință, pârâta - SRL folosind imobilul în perioada noiembrie 2002 - 30 iunie 2005 în baza unui contract de închiriere valabil. Chiar din formularea acestui capăt de cerere reiese că reclamanta recunoaște titlul pârâtei - SRL arătând că solicită " contravaloarea folosului de tras aferent spațiului comercial pe care aceasta (pâr.) îl deține cu titlu de închiriere"
Curtea de apel constată că toate criticile reclamantei sunt nefondate astfel că, în temeiul art. 296 Cod pr.civilă urmează să respingă apelul drept nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta - - S împotriva sentinței nr.315/C/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23.10.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.8 ex./30.11.2009
Jud.fond.
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
