Anulare hotarare aga Spete. Decizia 83/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 83/A/2009
Ședința publică de la 23 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta Societatea de Investiții Financiare - SA împotriva sentinței civile nr.16/COM/CC/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că părțile au solicitat și judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Constată că prin sentința nr.16/COM/CC/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a respins cererea formulată de reclamanta banat SA prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută și anularea Hotărârilor nr.1 și 2 ale AGA SC SA adoptate la 3.12.2008.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a înlăturat criticile reclamantei cu privire la condițiile în care s-a desfășurat adunarea generală în care s-au adoptat cele două hotărâri atacate, reținând că secretariatul ședinței a fost alcătuit în conformitate cu dispozițiile art.129 alin.2 din Legea nr.31/1990 față de împrejurarea că numitul G, unul dintre secretari, este angajat al societății pârâte iar potrivit art.129 alin.4 și 5 din Legea nr.31/1990 președintele adunării are dreptul să desemneze, dintre angajații societății, unul sau mai mulți secretari.
De asemenea, s-a reținut, în ce privește interesul societății cu privire la vânzarea imobilelor ce au făcut obiectul celor două hotărâri, aprobate cu un procent de 80,77 %, că acestea au în vedere doar spațiul excedentar sediului societății, că societatea nu a rămas fără sediu în urma acestei vânzări, precum și împrejurarea că prețul obținut este un preț bun în condițiile prețurilor pieții.
Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta, solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului sunt reiterate, în esență, criticile invocate la instanța de fond, respectiv faptul că adunarea generală din 3.12. 2008 s-a desfășurat cu încălcarea prevederilor art.129 alin.2 din Legea nr.31/1990, întrucât numitul G, ca secretar al adunării, nu este acționar al societății, dispozițiile art.129 alin.4 și 5 reținute de prima instanță nefiind aplicabile în cauză și, de asemenea, faptul că prin vânzarea aprobată de adunarea generală societatea a rămas fără un sediu social.
Prin întâmpinare, societatea pârâtă solicită respingerea apelului ca neîntemeiat față de împrejurarea că, pe de o parte, alcătuirea secretariatului adunării s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art.129 alin.2 din Legea nr.31/1990, fiind aprobată în unanimitate, deci inclusiv cu votul reclamantei, iar în ce privește vânzarea în sine a construcțiilor aparținând societății nu se poate spune că s-a făcut în dauna societății de vreme ce prin această vânzare s-au redus cheltuielile cu spațiile excedentare care nu mai corespund cerințelor actuale de funcționare, din prețul obținut urmând a se cumpăra un nou sediu raportat la noile condiții, eliberarea spațiilor vândute urmând a se face numai după cumpărarea și amenajarea noului sediu.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
Cât privește respectarea în cauză a dispozițiilor art.129 din Legea nr.31/1990 republicată privitor la constituirea secretariatului ședinței adunării generale din data de 3.12.2008 când s-au adoptat hotărârile atacate prin prezenta acțiune, se constată că secretariatul ședinței a fost ales în unanimitate de către acționarii prezenți, deci inclusiv, de către reclamantă. Cum dispozițiile referitoare la alegerea secretariatului adunării generale a acționarilor pe temeiul mai sus menționat nu sunt de ordine publică, nefiind de natură a conduce la încălcarea vreunui drept fundamental al reclamantei în calitate de acționar al societății pârâte, urmează că unele eventuale neregularități privitoare la constituirea sa, inclusiv de genul celor invocate de reclamantă, respectiv că dl. G nu este acționar ci doar angajat al societății pârâte, pot fi acoperite de către participanții la adunarea generală prin votul exprimat.
Fiind votată în unanimitate de către cei prezenți, deci inclusiv de către reclamantă, compunerea secretariatului adunării a fost acoperită de viciile invocate de reclamantă mai ales că, așa cum se observă, nici nu este în măsură a face dovada prejudiciului suferit ca urmare a neregularităților semnalate.
În legătură cu temerea reclamantei față de pierderea sediului societății prin vânzarea spațiilor în care în prezent își are sediul societatea, se constată că o asemenea temere nu este justificată.
Într-adevăr, așa cum se observă din procesul - verbal al adunării generale (fila 7 din dosar fond) odată cu vânzarea spațiilor în discuție ( a unor spații excedentare activității curente a societății, în care, este adevărat, își are sediul și societatea pârâtă ) adunarea generală a hotărât cumpărarea unui alt spațiu în care să fie mutat ( relocat) sediul societății. Faptul că sediul societății se află situat la adresa construcțiilor înstrăinate, nu poate constitui, prin el însuși, o interdicție a vânzării acestora, așa cum reține apelanta.
Sub un alt aspect, așa cum se observă, alături de nerespectarea dispozițiilor legale menționate, cu privire la constituirea secretariatului ședinței și cu privire la pierderea sediului societății, reclamanta apelantă invocă un anumit interes social legat de o eventuală degradare a activității societății prin vânzarea spațiilor aprobate de adunarea generală.
Se constată cu privire la acest aspect, că eventuale alte chestiuni decât neregularitățile avute în vedere de dispozițiile art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990 republicată, reprezintă chestiuni de oportunitate a măsurilor întreprinse de o societate comercială în vederea desfășurării propriei activități, în condițiile și împrejurările economice concrete, care scapă de sub controlul de legalitate instituit de textul de lege menționat și asupra cărora voința societății, legal exprimată, este suverană a aprecia. Cum în speță, necesitatea vânzării spațiilor deținute de societate a fost legal efectuată, instanța nu are a se preocupa asupra oportunității vânzării acestora, în sensul dacă a fost sau nu necesară față de situația economică a societății și nici cu privire la prețul vânzării, în cauză nefiind invocată nelegalitatea acesteia.
În aceste condiții în care, nu au putut fi reținute neregularitățile invocate de reclamantă cu privire la condițiile formale ale desfășurării lucrărilor adunării generale din 3.12.2008 și nici cu privire la faptul că vânzarea spațiilor avute în vedere ar fi condus la pierderea sediului societății pârâte precum și împrejurarea că eventuale alte chestiuni legate de oportunitatea luării măsurii vânzării spațiilor exced controlului de legalitate instituit prin textul art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990 republicată, urmează ca soluția primei instanțe prin care s-a respins cererea reclamantei de anulare a hotărârilor adoptate cu această ocazie să fie menținută prin respingerea apelului de față.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta Societatea de Investiții Financiare - SA împotriva sentinței civile nr.16/COM/CC/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23.10.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.4 ex./10.11.2009
Jud.fondG.
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
