Actiune în daune contractuale. Decizia 30/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6143/2006)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 30
Ședința publică de la 12 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale privind pe apelanta " " B în contradictoriu cu intimata " GRUP " B, având ca obiect acțiune în daune contractuale, apel formulat împotriva sentinței civile nr. 2070 din 06.11.2006 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru apelantă și cons. jur. pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că apelanta a depus, prin serviciul Registratură, precizări.
Cons. jur pentru intimată depune xerocopia Deciziei nr. 128 din 02.04.2008 a Curții de Apel Iași și precizează că i-a fost comunicat duplicatul precizărilor depuse pentru acest termen de judecată de către apelantă, prin serviciul Registratură.
de instanță, ambii apărători ai părților precizează că nu mai au alte cereri de formulat și probe de solicitat.
Instanța acordă cuvântul cu privire la apel.
Av. pentru apelantă precizează că înscrisurile depuse în dosarul Tribunalului Vaslui dovedesc că există trei facturi care au ca obiect translarea proprietății unui spațiu comercial. Arată că de la data întocmirii primei facturi, anul 2004, societatea apelantă a intrat în posesia spațiului, l-a amenajat, iar la date emiterii celei de a doua facturi și-a deschis acolo un punct de lucru. Precizează că contestă numai natura convenției. Precizează că prima instanță a considerat că este vorba de o convenție antecontract de vânzare-cumpărare precedată de un contract de închiriere. Societatea apelantă a considerat că a fost vorba de un contract de vânzare-cumpărare care a transferat și dreptul de proprietate. Consideră că în dosarul Tribunalului Vaslui nu au fost depuse toate înscrisurile încheiate între părți. Precizează că acordul de voință a fost întrunit dar s-a amânat întocmirea actului confirmativ autentic datorita situației neclare a intabulării spațiului. Învederează instanței că în data de 1 aprilie 2004, cumpărătoarea a solicitat din nou perfectarea actului autentic dar, nefiind clarificată situație intabulării, s-a încheiat un contract de închiriere.
Interpelat de către instanță, apărătorul ales al apelantei precizează că au fost depuse mai multe acțiuni dar au fost respinse ca inadmisibile, una dintre ele având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de închiriere, fiind de asemenea respinsă. Precizează că contractul de închiriere este fictiv, fiind vorba de o simulație, însă societatea apelantă nu a făcut nici un demers în sensul constatării acesteia. Solicită ca instanța să constate că actul care produce efecte între părți este convenția de vânzare-cumpărare, fiind evident că contractul de închiriere nu produce efecte. Consideră că soluția tribunalului este netemeinică deoarece a fost respinsă cererea de evacuare, deși s-a apreciat că pârâta posedă legal convențional spațiul și a fost obligată la plata de sume de sume pentru lipsă de folosință. Consideră că pârâta trebuia obligată la plata chiriei numai pentru perioada cuprinsă între data încheierii contractului de închiriere și data perfectării contractului de vânzare-cumpărare. Precizează că reclamanta nu era plătitoare de TVA, iar conform codului fiscal, contractelor de închiriere nu li se aplică TVA, deci aceasta nu trebuia plătită. În consecință, solicită admiterea apelului. Cu cheltuieli de judecată.
Cons. jur. pentru intimată consideră că soluția pronunțată de Curtea de Apel cu privire la nulitatea contractului de închiriere este temeinică. Precizează că probatoriul administrat este concludent privind relațiile dintre părți. Învederează instanței că alte trei instanțe au considerat că este valabil contractul de închiriere ( Judecătoria Bârlad, Tribunalul Vaslui și Curtea de Apel Iași. ) Consideră că sumele precizate în dosarul Tribunalului Vaslui sunt datorate. Solicită respingerea apelului și menținerea sentinței tribunalului.
Av. pentru apelantă solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.1852/2006 (26 martie 2006) la Judecătoria Bîrlad, reclamanta - " " SA Bârlad a chemat în judecată pe pârâta - " " SRL Bârlad și a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de -,9 lei reprezentând:
- 61387 lei - contravaloare chirie spațiu calculată până la data de 31.12.2005;
- 90734 lei - contravaloare penalități de întârziere la debitul datorat;
- 51999,9 lei - contravaloare penalități datorate pentru fiecare zi de ocupare abuzivă a spațiului, conform art. VII din contractul de închiriere nr.10/2004.
Reclamanta a mai solicitat și evacuarea pârâtei din spațiul situat în Bârlad, str. G-ral. -, nr.36, --5.
În motivarea cererii, reclamanta precizează că în baza contractului de închiriere nr.10/2004 și a actului adițional nr.1, a închiriat pârâtei un spațiu în suprafață de 80,62. pentru perioada 1.04.2004 - 31.12.2005 pentru suma de 645 EURO (fără TVA) pe lună.
Susține reclamanta că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale și că a urmat și procedura prevăzută de art.720 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.1154/25.04.2006 Judecătoria Bârlada declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, valoarea obiectului pricinii fiind peste 1 mld. lei (art.2 pct.1 lit. a Cod procedură civilă).
Tribunalul Vasluia fost investit cu soluționarea cauzei formându-se dosarul nr-.
- " " SRL Bârlad a depus întâmpinare prin care susține că spațiul a fost cumpărat de către aceasta, reclamanta-vânzătoare emițând factura nr.-/15.06.2004.
Se mai susține că actul de închiriere a fost simulat deoarece la acel moment pârâta a achiziționat pachetul majoritar de acțiuni scoase la vânzare în cadrul procesului de privatizare.
Urmare a conduitei reclamantei, pârâta susține că a solicitat acesteia să se prezinte la notariat pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, fără vreun rezultat.
Susține pârâta că obligațiile solicitate de către reclamantă (chirie, penalități) s-au născut dintr-un contract nul.
Prin sentința civilă nr.2070/6.11.2006 Tribunalul Vasluia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - " " SA Bârlad în contradictoriu cu pârâta - " " SRL Bârlad.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 61.387 RON reprezentând chirie, suma de 53.625 RON cu titlu de penalități și suma de 51.999,9 RON cu titlu de despăgubiri.
A respins capătul de cerere privitor la evacuare.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.592,45 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
În executarea relațiilor comerciale reclamanta - SA Bârlad în calitate de proprietar a închiriat pârâtei - SRL Bârlad în calitate de chiriaș, un spațiu comercial d e 80,62. situat în Bârlad,-, -.1-5.
Durata închirierii a fost, potrivit clauzei de la cap. III din contractul nr.10/1.04.2004, de o lună, prețul convenit de ppărți fiind de 645 EURO/lună fără TVA.
Prin actul adițional nr.1 din 1.05.2004 durata închirierii a fost prelungită până la data de 31 decembrie 2005, celelalte clauze rămânând neschimbate.
Reclamanta susține că pârâta nu a achitat chiria așa cum s-a obligat, motiv pentru care a calculat penalități de întârziere de 90.734 RON, iar de la 1 ianuarie 2006 până la data intentării cererii a mai calculat penalități conform clauzei speciale de la cap. VII din contract, în valoare de 51.999,9 RON.
Pârâta la rândul său pretinde că este proprietara spațiului pe care l-a achiziționat cu factura fiscală nr.- din 15.06.2004 în valoare de 1.000.000.000 ROL.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că părțile au convenit să închirieze spațiul comercial și ulterior să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare.
În acest sens s-a încheiat contractul de închiriere nr.10 din 1.04.2004 pe termen de o lună, prelungit ulterior până la 31.12.2005.
Promisiunea de vânzare-cumpărare s-a materializat în factura fiscală nr.- în valoare de 1 miliard lei, în factură neprecizându-se din ce este compus imobilul vândut - construcție plus teren, suprafața vândută.
Vânzarea spațiului nu s-a perfectat însă și nici contractul nr.10 nu a fost desființat.
În cazul în care contractul ar fi fost reziliat înainte de expirarea termenului de închiriere, manifestarea de voință a părților ar fi fost consfințită într-un înscris.
Pârâta susține că a achitat prețul de 1 miliard lei la data emiterii facturii dar cu OP nr.13 depus de aceasta la fila 15 achitat această sumă societății la data de 4.02.2004, înainte de încheierea contractului de închiriere.
Prețul de vânzare a spațiilor comerciale practicat de reclamantă este mai mare decât cel cu care pârâta susține că l-ar fi cumpărat.
Astfel, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2528/16.06.2005 reclamanta a vândut un spațiu comercial d e 28,51. cu prețul de 1,5 miliarde lei fără TVA și față de suprafața spațiului închiriat, de 80,89. prețul de 1 miliard lei este mai mic decât cel practicat în acea perioadă.
Potrivit dispozițiilor art.1429 pct.2 Cod civil, locatorul are obligația să plătească prețul la termenele statornicite.
Cum pârâta nu a plătit chiria așa după cum s-a obligat, tribunalul apreciază că pretențiile acesteia privitoare la preț sunt întemeiate, și urmează să fie admise.
Conform clauzei penale la contract pârâta datorează și penalități de întârziere de 0,4% pentru fiecare zi de întârziere în plata prețului.
S-au calculat penalități în valoare de 90.734 RON.
Potrivit dispozițiilor art.4 al.3 din Legea nr.469/2001 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, totalul penalităților de întârziere stipulate contractual nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul.
Cum prin contract nu s-au prevăzut clauze în acest sens, valoarea penalităților nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Pentru perioada 2004 - mai 2005 valoarea penalităților este de 42.079 RON, neputând depăși valoarea chiriei, iar pentru perioada iunie 2005 - decembrie 2005 valoarea penalităților este de 11.546 RON așa cum a fost calculată de reclamantă.
În ce privește evacuarea, instanța reține că după expirarea contractului de închiriere pârâta ocupă spațiul în baza promisiunii de vânzare-cumpărare, capătul de cerere privind evacuarea urmând să fie respins.
Pentru ocuparea spațiului comercial peste durata închirierii pârâta datorează despăgubiri de 75.000 lei/ pentru fiecare zi, numite penalități de părți la cap. VII clauze speciale din contract.
Față de această situație instanța urmează să admită în parte acțiunea.
Pârâta - " " SRL a declarat apel și a criticat sentința primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1. Instanța de fond nu și-a manifestat rolul activ pentru a stabili corect situația de fapt în vederea corectei aplicări a legii (art.129 alin.5 Cod procedură civilă).
În dezvoltarea acestui motiv de apel pârâta susține că la data de 22.04.2003 - "" SA a cumpărat 99,5% din acțiunile reclamantei pentru suma de 1,992 mld. lei. La data de 4.02.2004 între - "" SA (în calitate de reprezentantă a reclamantei) și pârâta - " " SRL s-a încheiat o convenție de vânzare-cumpărare a unui spațiu cu suprafață de 80. din totalul celor 1136. pârâta având calitatea de cumpărătoare. Spațiul s-a predat la momentul încheierii convenției, iar prețul s-a plătit cu nr.13/4.02.2004 și s-a încheiat factura seria - - nr.-/4.02.2004.
Susține pârâta că, din cauza unei greșite interpretări, - "" SA a emis eronat factura atestându-se pe sine vânzătoare și nu în calitate de reprezentantă a reclamantei - " " SA, cum ar fi fost corect, însă, ulterior, eroarea a fost îndreptată prin emiterea unei alte facturi seria - - nr.-/1.04.2004.
Odată cu solicitarea facturii, pârâta susține că a repus în discuție și încheierea unui act notarial, fapt nerealizabil în lipsa îndeplinirii formalităților de intabulare. S-a convenit de către ambele părți încheierea unui contract de închiriere, titlu în baza căruia pârâta putea să-și legitimeze posesia asupra spațiului la.
Susține pârâta că acesta este motivul pentru care s-a încheiat contractul de închiriere nr.10/2004 (chiria fiind stabilită în mod aleatoriu) iar prelungirea acestuia s-a datorat exclusiv vânzătoarei. Aceasta a constatat că nu era plătitoare de TVA și că în mod greșit a încasat TVA (reclamanta a devenit plătitor de TVA la data de 1.06.2004). Astfel, la data de 15.06.2004 se emite o altă factură seria - - nr.- în care apare ca vânzătoare - " " SA Bârlad, același spațiu și același preț ca cel din factura încheiată la 1.04.2004.
Mai susține pârâta că, la data de 30.06.2004, printr-o convenție de compensare a datoriilor reciproce (convenția nr.2012/30.06.3004) se recunoaște achitarea de către aceasta a sumei de 1 mld. lei cu titlu de preț spațiu, astfel că această sumă, încasată inițial de asociatul majoritar al - " " SA și anume - "" SA, ajunge în patrimoniul vânzătoarei - - " " SA Bârlad.
Mai precizează pârâta că, deși reclamanta a fost invitată la BNP pentru perfectarea actelor în formă autentică, aceasta a procedat la promovarea prezentei acțiuni.
Raportat acestei situații de fapt, pârâta susține că între părți s-a încheiat încă de la început o convenție de vânzare-cumpărare. Facturile din 4.02.2004 și 1.04.2004 reprezintă obiectul convenției - 80. iar lipsa localizării spațiului nu lipsește factura de valoare probatorie; plata prețului - nr.13/4.02.2004; seriozitatea prețului la momentul încheierii convenției.
Mai susține pârâta că respectivul contract de închiriere nu are cauză, ceea ce constituie un motiv de nulitate absolută (art.966 Cod civil).
2. Instanța de fond a stabilit în mod greșit existența și întinderea concretă a răspunderii contractuale a pârâtei, făcând o greșită aplicare a legii.
Astfel, în contractul de închiriere, în calitate de locator apare - " " SRL, iar nu, astfel că ar fi trebuit pusă în discuție calitatea procesuală activă a reclamantei.
Se mai susține în dezvoltarea acestui motiv de apel că, în lipsa unui proces-verbal de predare-primire, eventuala obligație de plată a chiriei și penalităților nu a devenit exigibilă, iar pentru neemiterea facturilor fiscale pârâta invocă excepția neexecutării contractului.
O altă critică vizează calculul TVA la suma solicitată. Se apreciază că nu se datorează TVA din moment ce la data încheierii contractului nr.10/2004 reclamanta nu era plătitoare de TVA.
Pârâta a formulat critici și cu privire la despăgubirile acordate pentru ocuparea abuzivă a spațiului, deși evacuarea a fost respinsă tocmai ca urmare a existenței unei promisiuni de vânzare-cumpărare.
În consecință, pârâta a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și respingerea acțiunii reclamantei.
Prin cererea de apel pârâta a solicitat suspendarea prezentei cauze în temeiul art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă motivat de faptul că a promovat o acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr.10/2004 (dosar nr-).
Pârâta, în dovedirea apelului, a depus în copie toate înscrisurile despre care a făcut vorbire în motivele de apel.
Reclamanta-intimată - " " SA Bârlad a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului.
Se susține că, după încheierea contractului de închiriere, spațiul comercial închiriat a făcut obiectul unei promisiuni de vânzare-cumpărare, acesta urmând a se perfecta la data de 31.12.2005.
în achiziționarea acestui spațiu, pârâta a fost de acord să achite cu titlu de avans suma de 1 mld. lei (din totalul de 5 mld. lei), iar diferența de 4 mld. lei în termen de o lună, la expirarea contractului de închiriere 1.05.2004.
Mai susține reclamanta că pârâta nu a putut achita diferența, părțile convenind ca pârâta să achite până la data de 31.12.2005 atât chiria lunară, cât și diferența de preț, acesta fiind și motivul pentru care nu s-au emis facturi fiscale lunare.
Precizează reclamanta că nu are relevanță în cauză lipsa procesului-verbal de predare-primire a spațiului din moment ce părțile au prelungit (prin act adițional) durata contractului; că plata chiriei a fost calculată fără TVA; că vânzarea-cumpărarea spațiului este condiționată de forma autentică.
Cauza a fost suspendată în calea de atac a apelului, în temeiul art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, pentru soluționarea dosarului nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale, instanța de control judiciar constată următoarele:
Reclamanta - " " SA Bârlad, în calitate de locator, a închiriat pârâtei (în calitate de locatar) - " " SRL Bârlad un imobil situat în Bârlad, str. G-ral. -, nr.36, --5, imobil în suprafață de 80,62. Termenul închirierii a fost de o lună, iar prețul chiriei de 645 EURO/lună fără TVA.
Contractul de închiriere nr.10 a intrat în vigoare la data de 1.04.2004.
Apelanta - " " SRL a susținut că este nul contractul de închiriere nr.10/2004 pentru lipsa cauzei, însă prin sentința civilă nr.183/23.01.2007 pronunțată de Judecătoria Bârlad (irevocabilă prin respingerea recursului - decizia 128/2.04.2008 a Curții de Apel Iași ) s-a respins acțiunea formulată de - " " SRL Bârlad în contradictoriu cu - " " SA Bârlad având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr.10/2004 pentru lipsa cauzei.
Față de această situație, toate criticile apelantei referitoare la nelegalitatea și nevaliditatea contractului de închiriere nr.10/2004 nu au relevanță.
Cum contractul de închiriere nr.10/2004 nu a fost desființat (nici prin voința părților și nici pe cale judecătorească), rezultă că pe durata valabilității acestuia apelanta datorează chirie.
În legătură cu cele două facturi și anume cea din 1.04.2004 și cea din 15.06.2004, facturi pe baza cărora apelanta își întemeiază calitatea de proprietar al imobilului situat în Bârlad, str. G-ral. -, nr.36, --5, curtea constată că în mod corect a apreciat tribunalul că acestea exprimă voința părților privind o promisiune de vânzare-cumpărare.
Facturile în cauză (însoțite inclusiv de nr.13/4.02.2004) nu pot constitui titlu de proprietate deoarece transmiterea dreptului de proprietate nu s-a făcut în formă autentică, condiție de formă cerută de art.2 alin.1 din Legea nr.54/1998 privind circulația juridică a terenurilor (lege în vigoare la acel moment). Pentru perfectarea actelor în formă autentică, chiar apelanta a notificat-o pe intimată să se prezinte la BNP din Bârlad.
În lipsa unui act autentic, chiar plata impozitului aferent spațiului nu poate conferi apelantei calitatea de proprietar.
Rezultă, așadar, că părțile au încheiat un contract de închiriere în baza căruia apelanta (locatar) datorează intimatei (locator) chirie, iar facturile încheiate reprezintă o promisiune de vânzare-cumpărare a unui spațiu comercial și terenul aferent.
Nefondat este și motivul de apel referitor la neexigibilitatea contravalorii chiriei și penalităților în lipsa unui proces-verbal de predare-primire a spațiului.
Mai mult, apelanta invocă excepția de neexecutare a contractului considerând că reclamanta nu poate solicita plata contravalorii chiriei și penalităților atât timp cât nu s-a încheiat procesul-verbal de predare a imobilului închiriat.
Potrivit art. III pct.2 din contractul de închiriere - "Inexistența procesului-verbal de predare-primire a spațiului pentru o nouă perioadă de închiriere atrage încetarea contractului și obligația chiriașului de a elibera în maxim 48 ore spațiul".
Curtea constată că ambele părți au declarat că nu s-a încheiat un proces-verbal de predare-primire a spațiului închiriat și că locatara - " " SRL Bârlad a intrat în posesia spațiului încă de la încheierea contractului nr.10/2004.
Faptul că apelanta stăpânește și în prezent spațiul închiriat, că s-a încheiat un act adițional la contractul de închiriere, că nu a fost somată să elibereze spațiul constituie împrejurări care dovedesc faptul că intimata - " " SA și-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar apelanta nu-i poate opune excepția de neexecutare a contractului.
Din acest punct de vedere în mod corect tribunalul a obligat-o pe apelantă la plata contravalorii chiriei și despăgubirilor conform clauzelor contractuale (art. IV, art. VII liniuța a 3-a și a 4-a).
Astfel, după data de 31.12.2005 (data expirării contractului de închiriere) apelanta ocupă spațiul în baza promisiunii de vânzare-cumpărare, iar contravaloarea folosinței acestuia este de 75.000 lei/ pentru fiecare zi.
Raportat tuturor acestor considerente, curtea constată că sentința tribunalului este legală și temeinică, astfel că, în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul declarat de - " " SRL.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de Bârlad, județul V împotriva sentinței civile nr.2070/6.11.2006 a Tribunalului Vaslui, pe care o păstrează.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
20.2008.-
2 ex.-
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Cipriana Poiană
