Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 28/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 28
Ședința publică de la 12 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale privind pe apelanta - PRIN LICHIDATORI V ȘI LD EXPERT GRUP H în contradictoriu cu intimat - - B, chemat în garanție, chemat în garanție, având ca obiect alte cereri, apel formulat împotriva sentinței civile nr. 477 din 16.04.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui - Secția Civilă
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
CURTEA DE APEL
Asupra apelului comercial d e față.
Prin sentința civilă nr.477/16.04.2007 pronunțată de Tribunalul Vasluis -a dispus:
Admite excepția de prescripție a dreptului la acțiune.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta - - H cu sediul în H, str.-.- nr.99, jud.V, prin lichidatorii judiciari - SRL H și - L & C Grup SRL H, împotriva pârâtei - - cu sediul în B,-,.23,.C,.4,.20, jud.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de reclamanta - - H prin lichidatorii judiciari în contradictor cu chemata în garanție domiciliată în B,-,.13,.C,.46, jud.
Anulează ca netimbrată cererea de chemare în garanție formulată de împotriva chematului în garanție domiciliat în B,-, județul
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Reclamanta - - H prin lichidatorii judiciari - SRL H și - L & C Grup SRL Hai nvestit instanța cu soluționarea unei cereri prin care a solicitat obligarea pârâtei - - B la plata sumei de 881.221, 07 lei.
Se susține că această sumă reprezintă contravaloare marfă, contravaloare prestări servicii, sume împrumutate și nerestituite.
Reclamanta nu a depus acte justificative privind creanța de 881.221, 07 lei precizând că nu i-au fost puse la dispoziție deși a făcut toate demersurile pentru a intra în posesia lor.
Din raportul de expertiză contabilă-anexa 1 depus de reclamantă, raport efectuat în dosarul nr-, rezultă că la data de 31.12.2002 - - B figura cu un sold debitor de 881.225 lei, aceeași sumă solicitată prin prezenta cerere.
Din oficiu instanța a invocat excepția de prescripție a dreptului la acțiune, reclamanta lăsând soluționarea excepției la aprecierea instanței.
Potrivit dispozițiilor art.3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, termenul de prescripție este de 3 ani.
Apreciind că scadența de plată a debitului de 881.225, 01 lei era 31.12.2002, față de data intentării cererii de chemare în judecată, 6 dec.2006, dreptul la acțiune al reclamantei era împlinit.
În consecință, instanța va admite excepția și va respinge ca prescrisă acțiunea civilă formulată de reclamanta - -
Temeiul legal al cererii de chemare în garanție nu l-a constituit art.138 din Legea nr.85/2006, astfel că tribunalul este competent să soluționeze cererea de chemare în garanție.
În ce privește cererea de chemare în garanție a administratorului societății, instanța urmează să o respingă întrucât potrivit disp.art.155 al.1 din Legea nr.31/1990, acțiunea în răspundere contra administratorilor aparține adunării generale.
Având în vedere că societatea reclamantă este înscrisă la procedura de insolvență, lichidatorul judiciar, în baza art.138 din Legea nr.85/2006, poate solicita ca o parte a pasivului societății ajunsă în stare de insolvență să fie suportată de persoana care a cauzat starea de insolvență.
Așa fiind, instanța va respinge atât cererea principală, cât și cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă și va anula ca netimbrată cererea de chemare în garanție formulată de.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel - H, reprezentată prin V și LD EXPERT GRUP H, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului se susține că dreptul la acțiune este prescris, având în vedere că scadența de plată a debitului era de 31.12.2002, iar în ce privește cererea de chemare în garanție a administratorului statutar al societății se consideră că acțiunea în răspundere se poate formula în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Ori, după cum arată apelanta și prin cererea de repunere pe rol a dosarului, consideră creanța prescrisă față de debitoarea - B, însă creanța nu este prescrisă față de chemata în garanție () care era administrator al - - H, la data prescrierii sumei, conform actului adițional depus la dosarul cauzei și nu a făcut demersurile legale pentru recuperarea sumei.
Consideră cererea de chemare în garanție formulată de lichidator ca fiind făcută în termen, în condițiile în care dispozițiile art. 13, lit. a din Decretul nr.167/1958, privind prescripția extinctivă prevăd că, "cursul prescripției se suspendă cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forță majoră să facă acte de întrerupere."
Se susține că lichidatorul judiciar a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa de a promova o acțiune în justiție care să întrerupă cursul prescripției extinctive.
Pe de altă parte, se susține faptul că cererea de chemare în garanție formulată împotriva chematei în garanție are caracterul unei acțiuni în daune, formulată de lichidatorul judiciar pentru fapta culpabilă a acesteia de a lăsa debitele societății să se prescrie, fraudând în acest fel drepturile creditorilor societății. Se apreciază că termenul de prescripție în interiorul căruia această acțiune putea fi promovată a început să curgă la data numirii administratorului judiciar, respectiv data de 15.02.2006, atunci când acesta putea lua la cunoștință despre debitele societății sau despre persoanele care au făcut ca aceste debite să se prescrie.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, apreciază instanța de fond că în cauză ar fi aplicabilă Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv art. 138.
Apelanta nu este de acord cu instanța de fond nici în această privință, întrucât nu există nici o obligație în acest sens de a se aplica asupra debitorilor falitei prevederile Legii nr. 85/2006.
Conform art. 60 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Conform acestei prevederi legale nu există nici un impediment legal prin care reclamanta să nu poată chema în garanție orice persoană împotriva căreia s-ar putea îndrepta în cazul în care i s-ar respinge acțiunea promovată împotriva debitorilor săi, respectiv în speța de față împotriva administratorilor statutari care nu și-au îndeplinit obligațiile de a recupera creanțele în termenul legal.
Legea specială nr. 85/2006, respectiv art. 138 din lege se referă la o parte a pasivului debitoarei care nu are nici o legătură cu cererea de chemare în garanție într-un dosar de drept comun. O parte a pasivului este acea parte din masa credală care nu a putut fi acoperită cu sumele rezultate din valorificarea bunurilor debitoarei, dar nimic nu-l împiedică pe lichidatorul judiciar de a aduce la masa credală orice sumă care are obligația de a recupera de la debitorii debitorului aflat în insolvență, suma pe care are obligația să o aducă în averea debitoarei prin efectuarea demersurilor legale respectiv cereri de chemare în judecată, cereri de chemare în garanție, executare, etc.
Față de aceste motive se solicită admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtei - B la plata sumei de 881.225,07 RON, reprezentând contravaloare debit, iar în cazul căderii în pretenții față de pârâta - B sau imposibilității recuperării creanței de la aceasta datorită prescripției, insolvabilității sau dizolvării acesteia să fie obligată chemata în garanție, respectiv (), asociat unic și administrator a debitoarei H la plata aceleiași sume.
Legal citată intimata " " - B, prin reprezentant legal a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia nr. 83/10.09.2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘIs -a dispus:
Anulează ca netimbrat apelul formulat de Ș H, reprezentată de V și LD EXPERT GRUP H, împotriva sentinței civile nr. 477/16.04.2007 a Tribunalului Vaslui, pe care o păstrează.
Pentru a se pronunța această decizie instanța de apel a reținut că:
Analizând apelul sub aspectul îndeplinirii dispozițiilor imperative cu privire la achitarea taxelor judiciare la depunerea apelului sau cel târziu până la prima zi de înfățișare inclusiv, cuprinse în Legea nr. 146/1997 republicată - art. 20, instanța constată că apelul nu a fost timbrat așa cum a dispus, apelanta fiind legal citată cu mențiunea achitării taxelor de timbru, indicându-i-se și cuantumul.
În aceste condiții, instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării apelului, ce are ca efect anularea apelului, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 republicată.
În concluzie, instanța de apel va anula, ca netimbrat, apelul formulat de reclamanta H, prin lichidatorii judiciari, împotriva sentinței civile nr. 477/16.04.2007 a Tribunalului Iași și va păstra sentința.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs V și LD EXPERT GRUP H în calitate de lichidatori ai debitoarei - - H, considerând-o nelegală, prin faptul că apelul a fost anulat ca netimbrat, când în conformitate cu art. 77 din Legea 85/2006 apelanta era scutită de taxa de timbru.
Prin decizia nr. 422/2.02.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus:
Admite recursul declarat de reclamanta - H prin lichidatori V și LD Grup H, împotriva deciziei nr. 83 din 10 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL IAȘI -Secția comercială, casează decizia recurată și trimite spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că:
Modificarea sau casarea unei hotărâri potrivit art. 304 alin. 1 pct.9 Cod procedură civilă, se poate cere num ai pentru motive de nelegalitate când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Dintre criticile formulate de recurentă, Înalta Curte va lua în examinare, aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 77 din Legea 85/2006, potrivit cărora acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de plata taxelor de timbru.
Din examinarea actelor dosarului, în raport de această critică, se constată că instanța de apel a anulat ca netimbrat apelul reclamantei, în condițiile în care în speță erau incidente dispozițiile sus evocate, nefiind aplicabile dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 și pe cale de consecință, nu putea opera sancțiunea prevăzută de acestea.
Față de considerentele ce preced, potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la art. 312 alin. 3 și art. 314 același cod, recursul va fi admis iar decizia va fi casată, conform dispozitivului.
spre rejudecare, apelul a fost reînregistrat pe rolul Curții de APEL IAȘI sub nr- la data de 26.03.2008.
Față de motivul trimiterii spre rejudecare, instanța de apel constată că apelanta - - H, reprezentată prin V și LD EXPERT GRUP H, este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art. 77 din Legea 85/2006.
Analizând motivele de apel, prin prisma probelor administrate în cauză și al dispozițiilor legale ale Legii 85/2006, instanța de apel constată că apelul este nefondat.
În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că în mod legal și temeinic prima instanță a reținut că dreptul la acțiune în prezenta cauză este prescris atât față de debitoarea - - B, cât și față de chemata în garanție () care era administrator al - - H la data prescrierii sumei de 881.225,07 RON (conform actului adițional aflat la dosar) deoarece în cauză nu pot fi aplicate dispozițiile art. 13 lit. a)din Decretul nr. 167/1958, privind suspendarea cursului prescripției extinctive, nefiind îndeplinită condiția expres prevăzută în text și anume - existența unui caz de forță majoră care să fi împiedicat pe cel împotriva căruia curge timpul prescripției, de a face acte de întrerupere, chemata în garanție () - nefiind în această situație.
Se invocă faptul că lichidatorul judiciar a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa de a promova o acțiune în justiție, care să întrerupă cursul prescripției extinctive, însă fără să susțină cu probe această situație de fapt.
De altfel, în cauză, așa cum a reținut temeinic și conform dispozițiilor legale, societatea debitoare - - H, aflată în procedură de lichidare, competența în promovarea acțiunii în răspunderea administratorului pentru acoperirea pasivului debitoarei aflată în insolvență revine lichidatorului judiciar în contextul dispozițiilor art.138 din Legea 85/2006.
În consecință instanța de apel va respinge apelul și va păstra sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de H prin lichidator V și LD EXPERT GRUP H, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 477/16.04.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 12.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
09.06.2008
Tribunalul Vaslui:
-
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Traian Șfabu
