Actiune în daune contractuale. Decizia 82/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 82
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor JUDECĂTOR
- -- JUDECĂTOR
- -- GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare apelul comercial declarat de apelanta-pârâtă ASOCIAȚIA DE proprietari NR.26, împotriva sentinței civile nr. 3170/COM/25.10.2006 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 2535/COM/2006.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 17.10.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință ce s-a întocmit la acea dată.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3170/25.10.2006, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 2535/COM/2006, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - R - prin lichidator judiciar MANAGEMENT LICHIDARE L I, în contradictoriu cu pârâta - ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI nr. 26 R, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 47.945,97 lei, reprezentând contravaloare agent termic și apă caldă menajeră și 47.945,97 lei - penalități de întârziere.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru suma datorată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2535/COM/2006, reclamanta a chemat în judecată pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI nr. 26 din R pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va da în cauză pârâta să fie obligată la plata sumei de 47.945,97 RON contravaloare agent termic și apă caldă menajeră și 224.789,77 RON penalități de întârziere, cu dobânda legală calculată conform dispozițiilor art. 43 din Codul comercial.
În motivarea acțiunii reclamanta a învederat că la 05 octombrie 2000 s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 1352 între (actual A) și pârâtă; că prin contract pârâta s-a obligat să plătească contravaloarea agentului termic, a apei calde menajere, a apei potabile și a serviciilor de salubrizare și canalizare furnizate, că la 01 noiembrie 2004 serviciile de salubrizare, canalizare și furnizare apă potabilă au fost preluate de L, că la predarea patrimoniului pârâta figura cu un debit de 2.368.682.277 lei vechi; că deși a fost somată de mai multe ori să-și îndeplinească obligația de plată pârâta nu a dat curs acestei solicitări.
Tribunalul a constatat că pretențiile deduse judecății se întemeiază pe contractul de prestări servicii nr. 1352/2000, drepturile fiind preluate de și că pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de plăti contravaloarea serviciilor furnizate de reclamantă, astfel cum sunt evidențiate în facturile emise de reclamantă, considerente pentru care a admis primul capăt de cerere, reținând incidența art. 989 și 1073 Cod civil, precum și recunoașterea debitului de către pârâtă, atât prin întâmpinare, cât și prin procesul - verbal nr. 1942/26 octombrie 2005).
Cu privire la plata penalităților de întârziere tribunalul constatat următoarele:
La data la care s-a încheiat contractul dintre părți, penalitățile de întârziere în plată erau prevăzute de dispozițiile Legii gospodăriei comunale nr.4/1981, modificată de Legea nr.34/1990, potrivit cărora valoarea penalităților nu va depăși cuantumul debitului.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.25 alin.2 din Legea nr.326/2001. valoarea penalităților pentru întârzierea în achitarea sumelor datorate prestatorului de servicii publice de gospodărire comunală nu va depăși cuantumul debitului.
Cum pârâta nu și-a îndeplinit în termen obligația de plată, datorează penalități în întârziere, penalități care, în baza dispozițiilor legale sus-enunțate, nu pot depăși cuantumul sumei datorate cu titlu de preț (47.945,97 RON).
Deși clauza penală prevăzută în contract nu cuprinde valoarea maximă a penalităților datorate ci numai cuantumul acesteia pe zi de întârziere, tribunalul constatat că dispozițiile din contract se completează cu dispozițiile legale în vigoare la data încheierii acestuia. De asemenea, întrucât obiectul contractului fost reglementat expres prin Legea nr. 326/2001, cadrul juridic în care reclamanta își îndeplinește activitatea de prestator de servicii publice de gospodărire comunală, drepturile și obligațiile acesteia se circumscriu acestui act normativ.
Pentru considerentele expuse tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta numai la plata penalităților de întârziere, în cuantum egal cu valoarea debitului.
S-a respins excepția privind prescripția dreptului reclamantei la plata penalităților, procesul - verbal încheiat de părți prin care pârâta a recunoscut că datorează penalități de întârziere fiind de natură să întrerupă cursul prescripției conform dispozițiilor art. 16 alin. 1 din decretul 167/1958.
S-a respins și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru suma datorată cu titlu de preț cu motivarea că obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere este de natură să acopere și să compenseze prejudiciul suportat de reclamantă urmare întârzierii în plată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta - Asociația de Proprietari nr. 26 R, care a invocat următoarele aspecte:
- acțiunea a fost formulată după împlinirea termenului de prescripție prevăzută de Decretul 167/1958;
- din totalul sumelor pretinse prin acțiune, suma de 46.755 lei reprezintă subvenții ce trebuiau virate intimatei - reclamante de către Primăria R, astfel că apelanta - pârâtă nu poate fi obligată la această sumă.
În dovedirea susținerilor sale, apelanta - pârâtă depus la dosar înscrisuri.
Prin decizia civilă nr. 31/13 martie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BACĂUa respins apelul ca nefondat, reținând - în esență - că apelanta - pârâtă a recunoscut în totalitate debitul prin adresa nr. 590/20.02.2006, iar în ce privește modul de calcul al penalităților, nu s-au propus probe.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta Asociația de Proprietari nr. 26
Prin decizia nr. 2988/05 octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a admis recursul pârâtei, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de APEL BACĂU.
În considerentele deciziei de casare s-a reținut că instanța de apel nu a administrat suficiente probe atât cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune, cât și pe fondul cauzei, recunoașterea debitului - făcută de pârâtă - fiind în limita sumei de 1190,97 lei.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Curtea de apel a solicitat precizări intimatei - reclamante cu privire la modul de calcul al penalităților solicitate, aceste precizări fiind depuse la filele 24 - 48, însoțite de acte doveditoare.
Apelanta - pârâtă a depus la filele 54 - 56 precizări în care a arătat că la data de 31 martie 2003 pârâta a întrerupt furnizarea serviciilor, motiv pentru care asociația nu a mai achitat facturile, iar din debitul total în sumă de 47.945,97 lei, suma de 46.755 lei reprezintă subvenții care trebuiau achitate de Primăria R, fiind greșit calculate penalități în sarcina asociației pentru aceste sume.
În finalul acestor precizări, apelanta - pârâtă arată că recunoaște că debitul către intimata - reclamantă suma de 2381,94 lei (1190,97 lei - debit restanță întreținere + 1190,97 lei - penalități de întârziere la plată).
În cauză s-a administrat proba cu expertiză contabilă, lucrarea fiind depusă la filele 93 - 97 dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea, în urma rejudecării apelului, constată următoarele:
Pretențiile deduse judecății derivă din contractul nr. 1352/05 octombrie 2000 (încheiat inițial între Asociația de Proprietari nr. 26 și R și preluat - ulterior de R).
Prin precizările depuse la fila 24 dosarul de față, reclamanta a arătat că pentru pretențiile formulate s-au emis - factura fiscală nr. -/31 martie 2003, pentru suma de 353.352.049 lei vechi și factura fiscală nr. -/28 februarie 2003 pentru suma de 397.192.219 lei - sume reprezentând contravaloarea agentului termic livrat pârâtei, la aceste sume fiind calculate penalități, conform următoarelor facturi fiscale nr.: -/30.09.2004, -/23.10.2003, -/30.06.2003, -/30.05.2003, -/28.02.2003, -/31.07.2002, -/30.04.2002, -/31.03.2002, -/30.02.2002, -/31.05.2002 și -/28.02.2002.
Cele două facturi pentru contravaloarea agentului termic livrat au fost emise în lunile februarie și martie 2003, iar pentru plățile efectuate ulterior de pârâtă s-au emis chitanțe care conțin doar mențiunea " contravaloare facturi restante" (filele 81 - 89 dosar fond).
În aceste condiții, reclamanta era îndreptățită să procedeze la imputația plății conform dispozițiilor art. 1113 cod civil (considerând a fi achitată datoria cea mai veche).
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, prin decizia de casare, că procesul - verbal din 26 octombrie 2005 (fila 74 dosar fond), întocmit cu ocazia unui punctaj între părți, nu poate fi considerat ca o recunoaștere a debitului de către pârâtă, actul având doar valoarea unei verificări a facturilor emise de reclamantă și primite de pârâtă.
Dezlegarea dată pricinii sub acest aspect este obligatorie conform dispozițiilor art. 315 al. (1) Cod procedură civilă.
Curtea de apel reține că pentru cele două facturi emise pentru debitul principal (nr. -/31.03.2003 și nr. -/28.02.2003), scadența era la 15 zile de la emitere, iar reclamanta a notificat pârâta la data de 19 ianuarie 2004 pentru achitarea debitelor restante înregistrate la 31 decembrie 2003 (adresa nr. 5181/19 ianuarie 2004 - fila 26 dosar), situație în care nu poate fi reținută prescrierea dreptului la acțiune. În plus, procedura concilierii a fost inițiată la data de 01 februarie 2006, potrivit dovezii de la fila 12 - dosar fond, înainte de a interveni prescrierea dreptului la acțiune (facturile fiind emise în februarie - martie 2003).
Pe de altă parte, în urma precizărilor făcute de reclamantă în rejudecarea apelului, pârâta recunoscut că datorează suma de 47.945,97 lei, din care suma de 46.755 lei reprezintă subvențiile acordate conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 121/2002 și Hotărârea Guvernului 932/2001, nefiind în sarcina sa, ci a Primăriei
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2002 pentru modificarea Legii 416/2001, privind venitul minim garantat, prevede procedura de acordare a ajutorului pentru încălzirea locuinței.
Din economia dispozițiilor acestui act normativ rezultă că ajutoarele pentru încălzirea locuinței se achită direct de către primărie de la bugetul local, asociația de proprietari achitând doar eventualele diferențe între sumele datorate și sumele acordate cu titlu de ajutor pentru încălzirea locuinței (art. 224- 228din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2002).
În speță, reclamanta nu a contestat faptul că din suma de 47.945,97 lei (solicitată prin acțiune), suma de 46.755 lei reprezintă subvenții datorate de Primăria R, conform OUG nr. 121/2002.
Ori în situația dată, pentru subvențiile în sumă de 46.755 lei reclamanta nu se poate îndrepta împotriva asociației de proprietari, întrucât subvențiile reprezintă ajutoare pentru încălzire nu se virează asociației de proprietari, ci se achită furnizorului direct de la bugetul local.
În acest sens, art. 229din OUG nr. 121/2002, dispune că"sumele achitate de primari furnizorilorse vor colecta în conturi tip escrow...".
Față de aspectele reținute mai sus, curtea constată că debitul principal solicitat prin acțiune este în sumă de 47.945,97 lei, că din acest debit - suma de 46.755 lei reprezintă subvenții aprobate conform nr.OUG 121/2002, care nu pot fi reținute în sarcina pârâtei, că pârâta recunoaște că datorează diferența în sumă de 1190,97 lei, plus penalități de întârziere în sumă de 1190,97 lei.
Ca urmare, curtea, în temeiul dispozițiilor art. 297 Cod procedură civilă, va admite apelul de față și va modifica în parte sentința apelată, stabilind că obligația de plată a pârâtei este în sumă de 1.190,97 lei - debit și 1190,97 lei - penalități (fiind valabile argumentele instanței de fond cu privire la valoarea penalităților care nu poate depăși valoarea debitului).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul comercial promovat de apelanta - pârâtăASOCIAȚIA DE PROPRIETARI nr. 26cu sediul în R, str. - -. 10,. B, județul N, împotriva sentinței civile nr. 3170/COM/25.10.2006, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 2535/COM/2006 în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu sediul în R,-, județul N și intimata - lichidatorMANAGEMENT LICHIDARE Lcu sediul în I, str. - - nr. 22, județul
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.190,97 lei, reprezentând debit și suma de 1.190,97 lei, reprezentând penalități.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Vera Stănișor - - | JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac - - |
GREFIER, - - |
Red.
Red.
tehnored. 6 ex.
24/25 nov. 2008
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Violeta Chiriac, Viorica Zaharia
