Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.159
Ședința publică din 2 decembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER: -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de pârâtul, cu domiciliul în comuna, sat, jud. I, împotriva sentinței comerciale nr. 565/JS din 26 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, privind pe debitoarea, cu sediul în Reșița,-,. B,. 4, jud. C-S, prin lichidator judiciar, cu sediul în T,-,. 3.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă,
CURTEA
Constatând că prin sentința comercială nr. 565/JS din 26 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S s‑a admis cererea lichidatorului judiciar de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru suma de 9.887,09 lei, reprezentând cheltuieli de protocol în sumă de 8.523,35 lei și cheltuieli cu impozitul pe profit în sumă de 1.363,74 lei, nejustificate, pentru verificarea cererii de creanță formulată de creditoarea și continuarea procedurii, stabilindu-se termen de judecată la data de 2 octombrie 2008,
Având în vedere că pârâtul, declarând recurs, a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de atragere a răspunderii personale, cu motivarea că:
Instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă în condițiile în care așa cum rezultă în mod expres din dispozițiile art.138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune antrenarea răspunderii personale numai la solicitarea lichidatorului judiciar ori deși prin acțiunea introductivă lichidatorul judiciar și-a întemeiat cererea de antrenare a răspunderii pe dispozițiile art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006, prima instanță a admis această solicitare însă, în conformitate cu dispozițiile art.138 lit. a din același act normativ;
Este astfel mai mult decât evident faptul că instanța de judecată a acordat ceea ce nu s-a cerut, modalitatea de soluționare prin schimbarea temeiului inițial al cererii de antrenare a răspunderii încălcând în același timp în mod flagrant dreptul la apărare, întrucât pe toată perioada desfășurării procesului la instanța de fond, apărările au vizat neîntrunirea în cauză a condițiilor prevăzute de lit. c si d ale art.138 din Legea nr. 85/2006, nefăcând nici un fel de susținere fața de incidența lit. a deoarece nici lichidatorul judiciar nu a cerut antrenarea răspunderii personale în baza acestui temei și nici o clipă nu s-a pus în discuția contradictorie a părților aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006;
2. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină însă cuprinde motive contradictorii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă;
În acest sens se face trimitere la conținutul sentinței recurate unde începând de la pagina 3 alin. 6 până la pagina 5 alin. 9 se motivează de ce în opinia instanței ar fi incidente în cauză dispozițiile art.138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006 (fapt nelegal așa cum s‑a arătat la pct. 1) pentru ca de la pagina 5 până la dispozitiv aceeași instanță să motiveze de ce solicitarea lichidatorului judiciar este neîntemeiată întrucât în cauză nu sunt întrunite condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, rezultând în mod indiscutabil faptul că deși convingerea intimă a instanței este în sensul că în speță nu sunt întrunite condițiile de antrenare a răspunderii personale, aceeași instanța l‑a obligat să suporte o parte din pasivul debitoarei în baza unui temei de drept ce nu fusese indicat de către lichidator în cuprinsul acțiunii introductive;
În ceea ce privește susținerea instanței potrivit cu care în cauză ar fi incidente dispozițiile art.138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006 se solicită înlăturarea acesteia întrucât potrivit textului de lege mai sus indicat antrenarea răspunderii personale poate fi dispusă în situația în care membrii organelor de conducere au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane trebuind să fie demonstrată îndeplinirea condițiilor generale de existență a răspunderii delictuale, fapt reținut de altfel chiar de către instanța de fond, în sensul indicării faptei ilicite, a vinovăției și a raportului de cauzalitate;
În ceea ce privește raportul de cauzalitate, trebuie să existe o legătură între pretinsa faptă ilicită a persoanei și ajungerea persoanei juridice în imposiblitate de plăți, ori în speță, acest raport de cauzalitate nu a fost dovedit, neputându-se susține că între înregistrarea în contabilitate a două pachete de furnizare a serviciilor turistice la capitolul protocol și intrarea societății în incapacitate de plăți ar exista cea mai firavă legătură;
Textul de incriminare la care face trimitere prima instanța nu face nici o referire la "resursele financiare ale debitoarei" ci la bunurile sau creditele persoanei juridice și de asemenea, nu se face trimitere la o folosire a acestor resurse financiare în "scopuri contrare persoanei juridice" astfel încât în mod evident motivarea Tribunului C-S referitor la incidența dispozițiilor art.138 lit.1 este nelegală.
Văzând că nu s‑a formulat întâmpinare cu privire la motivele de recurs,
Reținând că prin cererea cu care a fost sesizată prima instanță au fost indicate ca temeiuri de drept ale acțiunii, dispozițiile art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006 iar soluția de admitere a acesteia face trimitere la dispozițiile art. 138 lit. a din lege, astfel cum se susține de către recurent în motivarea recursului său,
Că însă în cererea formulată de către lichidatorul judiciar este indicat ca temei, în fapt, al acesteia și împrejurarea că administratorul societății, pârâtul, "a folosit resursele financiare ale societății în scopuri contrare acesteia, concretizate în diminuarea rezultatelor financiare, prin creșterea artificială a cheltuielilor de protocol și a cheltuielilor cu impozitul de profit",
Considerând că în aceste condiții, prima instanță care a înlăturat motivele bazate pe dispozițiile art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006, stabilind că răspunderea poate fi antrenată numai în limitele rezultate din reținerea împrejurării menționate, nu a procedat la schimbarea temeiului de drept al cererii ci a făcut încadrarea în drept a unei împrejurări de fapt cu care a fost sesizată,
Că astfel dreptul la apărare al pârâtului nu a fost încălcat, acesta având posibilitatea, pe baza celor menționate chiar în cererea de chemare în judecată să își facă apărările necesare, prin raportare la temeiurile de drept și de fapt ale cererii,
Că, pe de altă parte, din perspectiva existenței a ceea ce se consideră a fi raportul de cauzalitate între fapta imputată, respectiv înregistrarea în contabilitate a unor pachete de furnizare a serviciilor turistice destinate unor terțe persoane la capitolul protocol, în condițiile în care societatea înregistra cheltuieli mai mari decât veniturile și rezultatul păgubitor, această condiție este îndeplinită în măsura reținută de prima instanță, respectiv, în limita sumelor cu care prin efectuarea acestor cheltuieli au fost diminuate posibilitățile de plată a datoriilor societății, în situația intrării acesteia în incapacitate de plăți,
Că prin urmare, prima instanță justificat a stabilit că sunt îndeplinite condițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 întrucât "resursele financiare" destinate plății respectivelor pachete turistice constituie "bunuri" ale societății și au fost folosite în beneficiul unor terțe persoane în loc de a servi acoperirii datoriilor societății, astfel că recursul fiind neîntemeiat, prin aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, trebuie respins,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul, cu domiciliul în comuna, sat, jud. I, împotriva sentinței comerciale nr. 565/JS din 26 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, privind pe debitoarea, cu sediul în Reșița,-,. B,. 4, jud. C-S, prin lichidator judiciar, cu sediul în T,-,. 3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /Dact.
2 ex./28.12.2008
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
