Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1004/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1040/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1004
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
JUDECĂTOR 3: Eugenia Alina
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței comerciale nr. 768 din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - GRUP SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR & CO EXPERT, - SRL și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recurenta prin cererea de recurs a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 768/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost respinsă cererea comitetului creditorilor constituit din, Sector 2 B și B împotriva pârâtei ca neîntemeiată. În baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii de ență împotriva societății debitoare Grup, în contradictoriu cu. Sector 2 În baza art. 135 din lege, sentința de închidere a procedurii va fi notificată pentru efectuarea mențiunii. S-a dispus radierea societății debitoare de la și plata către lichidatorul judiciar Expert a sumei de 2108,4 lei reprezentând cheltuieli de procedură din fondul special de lichidare prevăzut de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că, prin cererea înregistrată la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, creditoarea a solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei Grup pentru o creanță în sumă de 14860,05 lei. Prin sentința comercială nr. 1572/02.04.2008 s-a dispus deschiderea procedurii generale de ență, iar prin sentința comercială nr. 2827/18.06.2008 s-a dispus intrarea în faliment a societății, fiind desemnat lichidatorul judiciar.
Comitetul creditorilor, prin Sector 2 Bad epus la termenul de judecată din data de 05.11.2008 cerere de atragere a răspunderii împotriva administratorului societății debitoare în temeiul art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006. Cererea a fost motivată în sensul că pârâta a făcut să dispară unele documente contabile, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea prin neîntocmirea și nedepunerea raportărilor contabile impuse de dispozițiile imperative ale Legii nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și răspunderea ținerii contabilității revenindu-i administratorului conform art. 10 din legea contabilității. S-a mai susținut că pârâta a dispus continuarea activității societății în interes personal, deși avea obligația, potrivit art. 27 din Legea nr. 85/2006, să se adreseze tribunalului cu o cerere pentru a fi supusă dispozițiilor legii nr. 85/2006, manifestând dezinteres în funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății. În drept au fost invocate dispozițiile art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut că din relațiile emise de Oficiul Registrului Comerțului B rezultă că pârâta a deținut funcția de administrator în cadrul societății debitoare. Din analiza bilanțurilor depuse de societatea debitoare la organele fiscale pentru anii 2005 și 2007 rezultă că la sfârșitul anului 2007 înregistra pierderi de 38.518 lei, în scădere față de sfârșitul anului 2006 când valoarea acestora era de 109.085 lei, cheltuielile înregistrate fiind de 38.518 lei. În perioada 01.01.2006-30.06.2007 societatea nu a mai desfășurat activitate întrucât nu înregistrase venituri.
S-a argumentat că evidența contabilă, așa cum a fost reglementată de Legea nr. 82/1991 cu modificările ulterioare, se referă la registrele contabile și situațiile financiare anuale, care trebuie să reflecte întreaga activitate a societății și nu vizează nedepunerea diverselor declarații cu privire la obligațiile de plată către bugetul de stat care au doar rolul de a stabili cuantumul obligațiilor de plată și care sunt supuse unor sancțiuni distincte și care nu pot cauza ajungerea societății în stare de ență.
S-a arătat că este adevărat că prin nedepunerea actelor contabile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 se poate deduce că administratorul statutar nu a ținut contabilitatea debitoarei în conformitate cu legea, însă potrivit art. 149 din lege, dispozițiile acesteia se completează cu cele ale codului d e procedură civilă, în măsura compatibilității lor. Faptul nedepunerii actelor contabile la dosarul cauzei nu echivalează obligatoriu cu neținerea contabilității, comitetul creditorilor trebuind să probeze faptele administratorilor prin care au fost încălcate prevederile legii contabilității nr. 82/1991 și că aceste nereguli au cauzat starea de ență a societății debitoare, adică legătura de cauzalitate dintre faptele pârâtei și starea de ență.
Instanța a concluzionat că din probele administrate nu se poate reține săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. d din lege în sarcina pârâtei, așa cum a solicitat comitetul creditorilor.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a reținut că nu este suficient ca administratorul societății debitoare să fi dispus continuarea activității societății, ci trebuia probată și împrejurarea ca pârâta să fi dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare, fapt nedovedit în speță.
De asemenea, s-a considerat că nerespectarea obligației debitoarei aflată în încetare de plăți de a se adresa tribunalului cu o cerere de deschidere a procedurii enței în maximum 30 de zile de la apariția stării de ență nu atrage aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, nefiind dovedită condiția interesului personal al administratorului în continuarea activității debitoarei care se afla în stare de ență.
S-a considerat că răspunderea reglementată de dispozițiile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006 are o natură juridică delictuală și că nu sunt aplicabile regulile răspunderii contractuale, respectiv cele ale contractului de mandat comercial, în speță, prezumția de culpă a pârâtei.
Instanța a arătat că nu s-au probat condițiile prevăzute de art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006, astfel că instanța a respins cererea formulată de comitetul creditorilor ca neîntemeiată.
Față de inexistența unor bunuri în patrimoniul debitoarei, conform răspunsurilor la adresele emise de către Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 4 B, în temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/206, procedura de ență a debitoarei Grup a fost închisă.
Împotriva sentinței comerciale nr. 768/11.02.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a declarat recurs recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B în calitate de președinte al Comitetului creditorilor.
Aceasta a criticat sentința atacată pentru motivul că în mod greșit judecătorul sindic nu a reținut săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, deși au fost încălcate prevederile art. 27 din lege referitoare la formularea de către debitoare a cererii de deschiere a procedurii de ență.
Recurenta a susținut că fapta ilicită a administratorului constă în exercitarea unui management defectuos, în sensul că a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea debitoare la încetare de plăți, că prejudiciul constă în imposibilitatea recuperării creanțelor și că legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
A arătat că greșit nu a reținut instanța și săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, întrucât lichidatorul judiciar a precizat că nu a intrat în posesia documentelor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, deși a notificat în acest sens societatea debitoare. Nedepunerea documentelor contabile cerute de lege la dosar prezumă neținerea contabilității în conformitate cu legea, precum și legătura de cauzalitate dintre faptă și ajungerea societății în stare de încetare de plăți. Au fost invocate dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicată și cele ale art. 374.com. menționându-se că răspunderea administratorului în temeiul raportului juridic contractual de mandat comercial cu societatea presupune compararea activității acestuia cu cea a unei persoane diligente.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs expuse, se constată că nu este fondat.
Referitor la încălcarea prevederilor art. 27 din Legea nr. 85/2006, care dispun că "debitorul aflat în stare de ență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de ență", încălcarea acestei dispoziții legale nu este sancționată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, ci de cele ale art. 143 alin. 1 din lege, constituind eventual infracțiunea de bancrută simplă.
Totodată managementul defectuos și dezinteresul manifestat cu privire la desfășurarea activității de către intimata administrator statutar al societății debitoare nu reprezintă fapta prevăzută de art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006 pentru a atrage răspunderea acesteia.
În ceea ce privește săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 lit. d din lege, se constată că nedepunerea la dosar de către pârâta administrator al debitoarei a actelor contabile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 prezumă neținerea contabilității în conformitate cu legea, obligație care, potrivit art. 72 și 73 din Legea nr. 31/1990, incumbă administratorilor statutari ai societății comerciale.
Însă, având în vedere că răspunderea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere specială care împrumută caracteristicile răspunderii civile delictuale, se apreciază că trebuie dovedite îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția persoanei din culpa căreia societatea a intrat în stare de ență.
În cauză, așa cum a stabilit și judecătorul sindic, nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta invocată de neținere a contabilității societății debitoare și prejudiciul constând în starea de ență a acesteia.
Nu este vorba despre o răspundere contractuală întemeiată pe contractul de mandat, așa cum susține recurenta. Ca urmare, nu sunt aplicabile nici regulile răspunderii contractuale referitoare la prezumarea culpei debitorului, iar dezinteresul administratorului în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate nu este de natură să dovedească legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Pentru considerentele expuse, se constată că recursul declarat de Sector 2 B nu este fondat, astfel că, în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței comerciale nr. 768 din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - GRUP SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR & CO EXPERT, - SRL și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.P/2 ex/ 24.07.2009
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole, Roxana Popa, Eugenia Alina
