Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 105/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ, de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA NR. 105/C/2008 - R
Ședința publică din 26 martie 2008
PREȘEDINTE: Vîrtop Florica JUDECĂTOR 2: Băltărete Savina
- - - Președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Toroș Vig
- Grefier
S-a luat în examinare recursul comercial formulat de recurenții și ambii cu domiciliul în S M,-/A, județul S M împotriva Sentinței comerciale nr.1714/F din 07 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL S M, cu sediul în S M,-/A J-, CUI - prin lichidator LJ 2000 cu sediul în S M,-, intimata creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, - nr.3-5, în nume propriu și în reprezentarea AGENȚIA JUDEȚEANĂ pentru OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ S M, intimata creditoare AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, cu sediul în B--11 în reprezentarea CAS S M, intimatul pârât, domiciliat în B, Cartierul - 6.10, județul B, intimatul creditor INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S M, cu sediul în S M,- și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă Tribunalul Satu Mare, cu sediul în S M,-, având ca obiect - ANGAJAREA RĂSPUNDERII MEMBRILOR DE CONDUCERE (Legea nr.64/1995, art.137).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat în reprezentarea recurenților și, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 5 dosar, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinete Asociate "-" din data de 05.12.2007, lipsă fiind recurenții și și intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este la primul termen de judecată, este legal timbrat, fiind achitată taxa de timbru în valoare de 19,5 RON prin chitanța seria - nr. 86-1-109 din 26.03.2008 și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 RON, după care:
Reprezentanta recurenților depune la dosar citația de la penultimul termen de judecată la Tribunalul Satu Mare, învederând instanței că a formulat și depus la dosar întâmpinare înaintea suspendării cauzei, prin care s-a arătat că actele societății i-au fost date noului administrator.
INSTANȚA, nefiind alte cereri, excepții sau chestiuni prealabile acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru constituirea legală a completului de judecată și administrarea probelor solicitate în ședința de judecată din 16.02.2006, iar în subsidiar, în situația în care se va considera completul ca fiind legal constituit, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Cu cheltuieli de judecată.
În susținerea recursului învederează instanței că în conformitate cu prevederile art. 24 pct.1 Cod Procedură Civilă privind constituirea completului de judecată, apreciază completul ca fiind nelegal constituit deoarece este același care a judecat și fondul. Instanța de fond a apreciat că nu sunt incidente prevederile art.24 pct.1 Cod Procedură Civilă în cauzele în care se solicită atragerea răspunderii administratorilor, Legea nr.84/2006 nu conține prevederi derogatorii, reglementându-se printre atribuțiile judecătorului sindic și judecarea cererilor privind atragerea răspunderii administratorilor, însă nu s-a procedat astfel.
Apreciază că se impune ca un alt judecător sindic să judece cauza și că nu au fost administrate suficiente probe pentru a-i face vinovați pentru crearea prejudiciului pe cei doi administratori.
Mai susține că la plângerea penală formulată de lichidator, soluționată prin neînceperea urmăririi penale a lui, deși s-a stabilit că administratorul nu se face vinovat și că nu sunt suficiente probe pentru bancrută frauduloasă, Tribunalul Satu Marea considerat că numai se face vinovat de bancrută frauduloasă și nedepunerea actelor contabile lichidatorului, fiind ignorate dispozițiile art.22 Cod procedură penală.
La dosarul cauzei există acte care dovedesc contrariul și anume la filele 50,53 sunt acte în cuprinsul cărora noul administrator d-nul se obligă să predea actele contabile lichidatorului, după care afirmă că nu deține acte ale societății. S-a solicitat în acest sens suplimentarea probațiunii cu interogatorul d-nului.
Deși după 2 ani cauza s-a repus pe rol, nu s-a mai discutat despre probe.
În dosarul penal nu este parte, dar în sentința instanței de fond se reține și vinovăția acesteia.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât nu se dovedește că s-ar fi folosit bunurile societății în folosul recurenților, sau că recurenții ar fi făcut să dispară actele contabile, cum de altfel nu s-a dovedit nici că nu au depus actele contabile noului administrator sau alte fapte care ar fi condus la falimentul societății.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului comercial, constată următoarele:
Prin Sentința comercială nr.1714/F din 07 noiembrie 2007 Tribunalul Satu Marea admis în parte cererile formulate de reclamante-creditoare DGFP S M, P-ța -, nr.3-5 și AVAS B,--11, în contradictoriu cu pârâții și, domiciliați în S M,-/A și în consecință au fost obligați pârâții în solidar să achite în contul averii debitoarei falite SC SRL S M,-/A, reprezentată de lichidatorul judiciar LJ 2000 S M, str.-, nr.13, suma de 75.888,30 lei (758.883.048 lei ROL) reprezentând cuantumul obligațiilor falitei față de creditorii sociali ai acesteia, conform tabelului creanțelor.
S-au respins cererile reclamantelor față de pârâtul, domiciliat în B, Cart. -.6,.10.
Pentru a pronunța această hotărâre, in stanța de fond a reținut următoarele:
Din Rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, comunicată instanței rezultă că actul de cesionare încheiat între pârâții de ordin 1 și 2 și pârâtul de ordin 3 s-a efectuat în luna ianuarie 2001, cu această ocazie pârâtul declarând că tranzacția a fost o cumpărare fictivă "serviciu", iar pârâtul i-a plătit acestuia suma de 1000 dolari. Cu aceeași ocazie, pârâtul a recunoscut că la acea dată a "vânzării" firmei, societatea avea datorii față de bugetul de stat.
Din dosarul de urmărire penală a rezultat, de asemenea, că societatea nu a fost predată pârâtului și nici actele constitutive și documentele contabile, ștampila firmei, etc. acesta declarând că la biroul notarial nu i s-au citit actele încheiate.
Prin rezoluția parchetului învinuitul a fost scos de sub urmărire penală în ce privește infracțiunea de sustragere de la plata obligațiilor fiscale prin cesionarea părților sociale deținute la societatea comercială falită, efectuată în acest scop, întrucât Lg.87/1994 a fost abrogată.
Prin aceeași rezoluție penală a fost disjunsă cauza și s-a dispus continuarea cercetărilor față de învinuitul pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, constând în distrugerea evidențelor contabile și ascunderea unei părți din activul societății, în vederea diminuării aparente a valorii activelor.
În ce privește contractul de vânzare-cumpărare depus de pârâții și la dosarul de recurs al Curții de APEL ORADEA, prin care aceștia, în calitate de administratori ai societății falite, au vândut numitului, terenul intravilan proprietatea societății, în suprafață de 5 ari pentru suma de 10 milioane lei, nici lichidatorul și nici instanța nu a putut verifica dacă suma de mai sus a intrat în patrimoniul societății, tocmai datorită lipsei documentelor contabile ale falitei și faptului că pârâții nu s-au prezentat în fața instanței.
Având în vedere faptul că pârâții, foști administratori ai falitei, citați în cauză cu mențiunea să facă dovada descărcării lor de gestiune și predării gestiunii și a evidențelor contabile către pârâtul, nu s-au prezentat deloc în instanță, că din coroborarea probelor rezultă că aceștia au cesionat părțile sociale deținute în societatea falită tocmai în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale în valoare foarte M, achitând ei pârâtului suma de 1000 dolari, iar din ultimul bilanț contabil depus la DGFP S M la 31.12.2000 rezultă că, la data încheierii actului de cesionare, în evidența contabilă figurau bunuri în patrimoniul societății, sume în conturi bancare și în casierie și sume ridicate din casierie și nerestituite și nejustificate, precum și creanțe neîncasate de la debitorii falitei, neîncasate și ulterior prescrise, instanța a constatat că pârâții și sa fac vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit.d și e din Lg.85/2006 privind procedura insolvenței, fiind întrunite elementele răspunderii lor civile delictuale conform art.998-999 Cod civil.
Având în vedere faptul că toate datoriile falitei, provin exclusiv din perioada în care pârâții au avut calitatea de asociați și administratori ai societății falite, instanța, în temeiul art.998-999 cod civil raportat la art.138 lit.d și e din Lg.85/2006, va admite în parte cererile reclamantelor-creditoare DGFP S M și AVAS B împotriva pârâților și și în consecință aceștia au fost obligați să achite în contul averii falitei SC SRL suma de 75.888,30 lei RON (758.883.048 lei ROL) reprezentând cuantumul obligațiilor falitei față de creditorii sociali ai acesteia, conform tabelului datoriilor falitei, întocmit de lichidatorul judiciar desemnat în cauză, LJ 2000 SM( fostă SC LJ 2000 SA S M).
Instanța a respins cererile reclamantelor față de pârâtul, față de care nu s-a putut reține săvârșirea vreuneia din faptele prevăzute de art.138 din Lg.85/2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții și solicitând admiterea recursului și în principal casarea sentinței cu trimiterea spre rejudecare pentru a se constitui legal completul de judecată și pentru a se administra probele care au fost încuviințate în ședința de judecată din data de 16 februarie 2006, iar în subsidiar modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului arată următoarele:
1. Apreciază că în rejudecare cererile de atragere a răspunderii administratorilor au fost soluționate de un complet nelegal constituit, respectiv de același complet de judecată care a mai soluționat odată aceeași pricină pe fondul cauzei. Au fost încălcate astfel prevederile art.24 (1) Cod Procedură Civilă despre care în mod greșit instanța de judecată a susținut că nu sunt aplicabile cauzelor de faliment. Consideră că acolo unde legea nu distinge nu poate distinge nici cel ce o aplică. Neexistând în Legea nr.64/1995 sau în Legea nr.85/2006 dispoziții derogatorii de la prevederile art.24 (1) Cod Procedură Civilă mai mult chiar, existând dispoziții exprese în legile speciale în sensul că dispozițiile acestor legi se completează cu cele ale Codului Procedură Civilă - completul de judecată era obligat să se abțină de la soluționarea prezentei cauze. Conform art.304 pct.1 coroborat cu art.312 Cod Procedură Civilă solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
2. Instanța de rejudecare nu a respectat îndrumările Curții de APEL ORADEA, nu a fost administrată nici o probă în rejudecare de către reclamantă.
Un singur înscris și acela interpretat forțat în favoarea recurenților stă la baza motivării sentinței: rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare din 08.03.2006 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a recurentului pentru infracțiunile de evaziune fiscală și refuzul predării către lichidator a actelor contabile și s-a disjuns cauza privind infracțiunea de bancrută frauduloasă pentru că s-a impus a se mai administra probe pentru a dovedi vinovăția sa, cauza fiind și în prezent în curs de soluționare.
Instanța de fond reia o stare de fapt din cuprinsul rechizitoriului, căpruia îi dă forță probantă absolută încălcând astfel prevederile art.22 cod procedură penală.
În schimb sunt ignorate înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către lichidatorul judiciar, au fost încuviințate spre audiere trei martori și interogatoriul pârâtului administrator prin încheierea din 16 februarie 2006, probe ce nu au mai fost administrate după repunerea cauzei pe rol. Cererile de atragere a răspunderii administratorilor sunt neîntemeiate. Nu s-a făcut dovada că bunurile societății au fost folosite în interes propriu, nu s-a dovedit care a fost interesul personal urmărit prin continuarea unei activități păguboase, nu s-a ținut o contabilitate neconformă cu legea și nici nu au făcut să dispară acte contabile.
Pe de altă parte s-ar fi impus să se dovedească că vinovăția în săvârșirea acestor pretinse fapte precum și raportul de cauzalitate dintre acestea și prejudiciul cauzat creditorilor.
Plângerea penală nu vizează pe și în mod nejustificat instanța a extins incidența așa-ziselor probe reținute din dosarul penal și împotriva sa.
În drept a invocat prevederile din cuprinsul recursului.
Intimații nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat " Întâmpinare".
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în conformitate cu prevederile art.304 ind.1 și 306 Cod Procedură Civilă, Curtea de Apel apreciază că este fondat, urmând a fi admis având în vedere următoarele considerente:
Criticile recurenților în sensul că în rejudecare cererile de atragere a răspunderii administratorilor au fost soluționate de același complet de judecată care a mai soluționat odată aceeași pricină pe fondul cauzei, complet nelegal constituit, fiind încălcate prevederile art. 24 (1) Cod Procedură Civilă sunt fondate.
Astfel, prin Sentința civilă nr. 73/F/LC din 15 februarie 2005 s-au admis cererile formulate de creditoarele reclamante AVAS B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M în contradictoriu cu pârâții, și pentru atragerea răspunderii administratorilor debitoarei SC SRL S
Prin Decizia nr.186 din 12 mai 2005, Curtea de APEL ORADEA admițând recursul declarat de recurenții și a casat această sentință cu trimiterea cauzei spre o nouă judecare la Tribunalul Satu Mare.
În rejudecare, cererile de atragere a răspunderii administratorilor au fost soluționate de același complet de judecată care a pronunțat și sentința civilă nr.73/F/15 februarie 2005, prin care s-a soluționat aceeași pricină pe fondul cauzei.
Potrivit art.24 alin.(1) Cod Procedură Civilă, judecătorul care a pronunțat o hotărâre dată într-o pricină nu poate lua parte nici la judecata aceleiași pricini în recurs și nici la rejudecarea după casare.
Conform art.12 alin.2 din Legea nr.85/2006 " Dispozițiile art.24 alin.1 din Codul Procedură Civilă privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului sindic care pronunță succesiv hotărâri în același dosar, cu excepția situației rejudecării, după casarea hotărârii în recurs ".
Prin urmare, cum în speță este vorba de situația rejudecării după casarea hotărârii în recurs, prin soluția pronunțată instanța a încălcat prevederile art.24 (1) Cod Procedură Civilă, dispoziții referitoare la incompatibilitate care sunt de natură imperativă, astfel că nerespectarea lor duce la nulitatea absolută a hotărârii pronunțate.
Ca atare, în temeiul art.304 pct.1, 312, 316 Cod Procedură Civilă recursul va fi admis, iar sentința atacată va fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță unde vor fi avute în vedere considerentele prezentei decizii.
În aceste condiții nu s-a mai impus analiza celorlalte motive de recurs invocate, însă instanța în rejudecare urmează a le avea în vedere precum și a respecta îndrumările date prin Decizia nr.186/C/R din 12.05.2005 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurenții și ambii cu domiciliul în S M,-/A, județul SMî mpotriva Sentinței comerciale nr.1714/F din 07 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL S M, cu sediul în S M,-/A J-, CUI - prin lichidator LJ 2000 cu sediul în S M,-, intimata creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, - nr.3-5, în nume propriu și în reprezentarea AGENȚIA JUDEȚEANĂ pentru OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ S M, intimata creditoare AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, cu sediul în B--11 în reprezentarea CAS S M, intimatul pârât, domiciliat în B, Cartierul - 6.10, județul B, intimatul creditor INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S M, cu sediul în S M,- și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă Tribunalul Satu Mare, cu sediul în S M,-, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeași instanță ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - -
Red.dec.în concept F -01.04.2008
Jud. fond
Tehnored. ND - 02.04.2008 - 2 exemplare
Președinte:Vîrtop FloricaJudecători:Vîrtop Florica, Băltărete Savina, Toroș Vig
