Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1063/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1510/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1063
Ședința publică de la 20.10.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, în contradictoriu cu intimații, - SRL, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B și - SA, împotriva sentinței comerciale nr.2579/4.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa de procedură constatată cu intimatul.
Curtea față de împrejurarea că intimatul nu a indicat o altă adresă, mai ales că la Tribunalul București acesta a fost prezent, face aplicarea disp.art. 98 civ. apreciind procedura legal și având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp.art. 242 pct.2 civ. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.2579/04.06.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VII a Comercială în Dosarul nr-, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată, a cererii formulate de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva pârâților, și, prin care reclamanta solicita instanței să dispună obligarea pârâților la suportarea pasivului debitoarei - SRL, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 (fost art. 137 lit. d) din Legea nr. 64/1995). De asemenea, judecătorul sindic a dispus, în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei, în contradictoriu și cu creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI ( AVAS), INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, -
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că cererea creditoarei privind atragerea răspunderii administratorilor în condițiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, este neîntemeiată deoarece aceștia au ținut contabilitatea în conformitate cu legea și au depus la dosarul cauzei, actele contabile ale debitoarei. Faptul că pârâții nu au depus declarațiile fiscale la organele abilitate nu a fost considerat de Tribunal ca fiind o cauză a insolvenței debitoarei, astfel că nu există un raport de cauzalitate între această stare și omisiunea amintită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se arată că sentința recurată este netemeinică și nelegală deoarece societatea debitoare se afla în stare notorie de insolvență încă din anul 2003. Aceasta a fost rezultatul dezinteresului manifestat de către membrii organelor de conducere ai societății și al neîndeplinirii dispozițiilor legale privind administrarea societății debitoare, ceea ce atrage concluzia că între incapacitatea de plată și faptele pârâților există un raport de cauzalitate. În urma verificărilor efectuate de creditoare a rezultat că au fost încălcate dispozițiile art. 1, art. 4, art. 5 din OG nr. 68/1997 privind procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe, iar prin nedepunerea acestor documente au fost încălcate și dispozițiile art. 73 coroborate cu art. 201 din Legea nr. 31/1990.
De asemenea, se mai susține, debitoarea avea obligația de a depune cerere prin care să solicite deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 în termen de 30 de zile de la constatarea stării de insolvență, conform art. 27 din lege. Conform art. 11 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității societăților comerciale revine administratorului, ordonatorului de credite sau altor persoane care au obligația gestionării societății respective.
De aceea, recurenta consideră că în speță sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii personale patrimoniale a pârâților, respectiv: a) fapta ilicită (care constă în înscrierea în documentele contabile ale societății a unor înregistrări fără a exista documente justificative și neîntocmirea documentelor contabile conform Legii nr. 82/1991), b) prejudiciul cauzat societății constă în ajungerea acesteia în încetare de plăți și c) legătura de cauzalitate rezultă din formularea textului legal care stabilește că sunt răspunzători pecuniar toți cei care au cauzat starea de insolvență.
Pentru considerentele arătate, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, iar pe fond, admiterea cererii întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate de recurentă, precum și sub toate aspectele conform art. 3041din pr. civ. Curtea apreciază că recursul este nefundat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Cererea creditoarei privind atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților a fost întemeiată pe dispozițiile art. 137 pct. 1 lit. d) din Legea nr. 64/1995 ( filele 60-62 din dosarul Tribunalului - vol. II). Motivarea acestei cereri este grefată pe singura susținere prin care aceasta arată că pârâții, în calitate de asociați și administratori, nu au depus declarațiile fiscale prevăzute de art. 1, art. 4 și art. 5 din OG nr. 68/1997.
Creditoarea a susținut atât în fața Tribunalului cât și prin motivele de recurs că această faptă poate fi calificată drept o faptă ilicită de tipul celei reglementate de art. 137 lit. d) din Legea nr. 64/1995 ( devenit art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 ).
rt. 137 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 64/1995 reglementează posibilitatea ca membrii organelor de conducere să fie obligați să suporte o parte din pasivul societății,dacăau contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență prin aceea că:". au ținut o contabilitate fictiv, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.".
În raport de conținutul acestor dispoziții legale,Curtea apreciază că sentința Tribunalului este legală și temeinică.
În primul rând, recurenta-creditoare nu arată care dintre cele trei elemente materiale ale activității păgubitoare săvârșite de administrator ar fi incidente în cauză, iarîn al doilea rând, din actele existente la dosar, întocmite de lichidatorul judiciar nu rezultă caracterul fictiv al evidențelor contabile, nici dispariția unor documente contabile și nici încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă. Dimpotrivă, așa cum rezultă din raportul de activitate depus la dosar la data de 13.09.2006, întocmit de lichidator (filele 101-102 din dosarul Tribunalului-vol. II), din analiza documentelor contabile ale societății depuse de administratori, a rezultat că acestea au fost întocmite în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile.
De altfel, Curtea reține în plus față de Tribunal, că pentru aplicarea art. art. 137 din legea nr. 64/1995 rep. este nevoie de întrunirea cumulativă două condiții speciale:a) săvârșirea uneia sau mai multora dintre faptele prevăzute de acest text de legeșib) condiția ca acestea să fi fost cauzele stării de insolvență( la care se adaugă, desigur, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale desprinse din art. 998-999 din civil).
Or, în cauză, așa cum corect reține și prima instanță, nu s-a făcut dovada săvârșirii faptelor reglementate de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 64/1995 și a legăturii de cauzalitate dintre acestea și starea de insolență, creditoarea invocând numai lit. d) și, mai mult decât atât, cauzele esențiale ale insolvenței nu s-au datorat unor fapte imputabile pârâților ceea ce exclude atragerea răspunderii acestuia.
Mențiunile recurentei referitoare la răspunderea pe care administratorii o au pentru neîndeplinirea unor obligații legale prevăzute de Legea nr. 31/1990 sunt lipsite de relevanță deoarece acestea privesc răspunderea generală a administratorului față de societate, în timp ce dispozițiile 137 din Legea nr. 64/1995 ( respective art. 138 din Legea nr. 85/2006) reglementează orăspundere patrimonială specială, derogatorie de la dreptul comun( care îl constituie legea nr. 31/1990), condițiile prevăzute în legea specială fiind de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte situații prevăzute în legi generale ( potrivit principiuluiexceptio est strictissimae interpretationis aplicationis).
În consecință, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041din proc civ. va respinge recursul declarat de sector 5 împotriva acestei sentințe, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva sentinței comerciale nr. 2579/04.06.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VII a Comercială în Dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți, și, precum și cu intimatele-creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI ( AVAS ), INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, -
Irevocabilă.
Pronunțată, azi, 20.10.2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED/DACT/RE/2.EX/14.11.2008
Sent. Com. nr. 2579/04.06.2008
Tribunalul București -Secția a VII a Comercială
Dosarul nr-
Jud. fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
