Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1072/2008. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ NR.1072

Ședința Publică de la 13.10.2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Cristina Scheaua

JUDECĂTOR 2: Alina Sekely Popa

JUDECĂTOR 3: Georgeta

GREFIER - -

.

Pe rol fiind, soluționarea cererii de recurs, formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr. 2506 din 30.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și - SERV COM IMPORT EXPORT SRL prin lichidator judiciar.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta, prin consilier juridic dl., lipsă fiind intimatele.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:

Recurenta arată că nu are alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat.

Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.

Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii întemeiată pe disp. art.138 lit. d din Legea nr.85/2006 și obligarea pârâtelor și la plata sumei datorate conform tabelului definitiv.

CURTEA:

Asupra recursului de față, deliberând, constată:

Prin sentința comercială nr. 2506/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B în contradictoriu cu pârâtele și. A fost închisă procedura insolvenței față de debitoarea Serv Import Export în contradictoriu cu creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B și s-a dispus radierea societății debitoare din registrul comerțului. Totodată, s-a dispus efectuarea notificărilor și comunicărilor conform art. 135 din Legea nr. 85/2006 și efectuarea plății pentru activitatea lichidatorului judiciar în sumă de 3000 lei și a cheltuielilor de procedură în sumă de 359,60 lei din fondul prevăzut de art. 4 din Legea nr. 85/2006.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că prin cererea înregistrată la data de 03.03.2008 creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 Bas olicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtelor și și obligarea acestora în solidar la plata pasivului societății debitoare, deoarece aceasta nu a depus declarațiile de privind obligațiile la bugetul de stat pe lunile indicate în acțiune. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.

Judecătorul sindic a reținut că prin sentința comercială nr. 3537/28.09.2007 pronunțată de aceeași instanță s-a deschis procedura insolvenței și s-a numit lichidator judiciar. Acesta a întocmit tabelul definitiv consolidat al obligațiilor debitoarei la data de 17.12.2007, iar în cadrul raportului de activitate de la 11.01.2008, a precizat că nu s-au identificat elemente pentru formularea unei cereri de atragere a răspunderii organelor de conducere ale debitoarei. În aceste condiții, a fost autorizată Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B să formuleze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei.

Interpretând dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, instanța a considerat că răspunderea instituită de acest text de lege este o specie a răspunderii civile delictuale care presupune îndeplinirea a patru condiții care reies din dispozițiile art. 998-999.civ.: fapta ilicită, prejudiciul, existența legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția persoanelor vizate. S-a arătat că aceste prevederi legale nu instituie prezumția de culpă a administratorilor societății, ci faptele și legătura de cauzalitate dintre acestea și prejudiciu trebuie dovedite.

S-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, întrucât în cazul în care plătitorul, în speță societatea debitoare, nu își îndeplinește obligația de a depune raportările contabile, organele fiscale vor stabili din oficiu, obligația de plată, folosind metoda estimării sau plătitorul va fi supus de îndată unui control fiscal. Nefiind dovedită, potrivit art. 1169.civ. legătura de cauzalitate dintre faptele imputate pârâtelor de nedepunere a raportărilor contabile și starea de insolvență, tribunalul a respins cererea creditoarei ca nefondată.

Sub aspectul închiderii procedurii, tribunalul a reținut că, potrivit solicitării formulate de lichidatorul judiciar la termenul din data de 30.05.2008, și având în vedere că debitoarea nu are bunuri din a căror valorificare s-ar acoperi creanțele și cheltuielile de procedură, sunt întrunite condițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006 pentru dispunerea închiderii procedurii falimentului debitoarei.

Împotriva sentinței comerciale nr. 2506/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a declarat recurs în termen legal creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4

Aceasta a criticat hotărârea atacată pentru considerentul că instanța de fond a soluționat cererea cu interpretarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ. În dezvoltarea criticii s-a susținut că sunt întrunite condițiile art. 138 lit. d in Legea nr. 85/2006 pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei, întrucât deși aceștia au fost notificați de mai multe ori de către lichidator, nu au predat acestuia documentele contabile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006. A arătat că este întrunită condiția existenței fapte ilicite costând în nedepunerea documentelor contabile prevăzute de Legea nr. 85/2006 la dosar și a celor constând în bilanț anual și raportări semestriale la organele fiscale. Prejudiciul s-a stabilit în cursul desfășurării procedurii de lichidare judiciară, prin întocmirea de către lichidatorul judiciar a tabelului final consolidat al obligațiilor debitoarei. Sub aspectul culpei s-a invocat prezumția de culpă a administratorilor debitoarei, cu motivarea că în cadrul răspunderii civile contractuale, culpa este prezumată, potrivit art. 1082.civ. În privința raportului de cauzalitate dintre faptele culpabile și prejudiciul creat creditorilor s-a arătat că acesta rezultă din dezinteresul manifestat de administratorii societății în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății, respectiv neținerea contabilității conforme cu legea, nevărsarea la buget a sumelor constituite ca taxe și impozite, nedepunerea documentelor contabile prevăzute de lege.

Analizând recursul prin prisma motivului de recurs expus, se constată că nu este fondat.

Referitor la existența faptei ilicite, se constată că nedepunerea de către administratorii societății debitoare a documentelor contabile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 prezumă neținerea conforme cu legea a contabilității societății debitoare.

În privința prejudiciului, se apreciază că acesta este dovedit prin înscrierea recurentei, în calitate de creditoare, în tabelul obligațiilor debitoarei.

Sub aspectul culpei, în mod eronat se consideră că sunt aplicabile regulile răspunderii civile contractuale, și, respectiv cele ale art. 1082.civ. iar răspunderea trebuie prezumată întrucât administratorii acționează în temeiul unui mandat comercial.

Așa cum a reținut și prima instanță, răspunderea civilă întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere delictuală, ea nefiind bazată pe contractul de mandat. Ca urmare, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1082.civ. referitoare la prezumția de culpă a administratorilor debitoarei, ci aceasta trebuie dovedită.

Chiar în condițiile în care se reține existența faptei ilicite constând în neținerea contabilității conforme cu legea, a prejudiciului reprezentat de neachitarea creanței creditoarei și a culpei administratorilor societății debitoare, nu este întrunită condiția existenței legăturii de cauzalitate dintre fapta culpabilă de neținere a contabilității în conformitate cu legea și producerea prejudiciului.

de cauzalitate nu reiese, așa cum susține recurenta, din dezinteresul administratorilor în ceea ce privește funcționarea societății, ci trebuie dovedit că neținerea legală a contabilității a avut drept consecință ajungerea societății în stare de insolvență.

O astfel de dovadă nu a fost făcută în cauză, ceea ce face să nu fie întrunite condițiile răspunderii întemeiate pe dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.

Având în vedere aceste considerente, se constată că hotărârea atacată este legală, astfel că, în baza art. 312 alin 1.pr.civ. va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr. 2506 din 30.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și - SERV COM IMPORT EXPORT SRL prin lichidator judiciar.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 13.10.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

-

GREFIER,

Red. / 2 ex./ 12.11.2008

Președinte:Cristina Scheaua
Judecători:Cristina Scheaua, Alina Sekely Popa, Georgeta

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1072/2008. Curtea de Apel Bucuresti