Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1077/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1077/R-COM
Ședința publică din 28 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
: - - - -JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
: - - - JUDECĂTOR 3: Corina
: - grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral nr. 17, județul V, cât și de pârâtul, domiciliat în comuna, sat. județul V, împotriva sentinței nr. 894 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr- (nr. în format vechi 1165/COM/2000), în contradictoriu cu intimata-debitoare SC SRL-PRIN SC, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral nr. 14, -.G,.2, județul V și lichidatoarea SC V, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral nr. 14, -.G,.2, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-creditoare, în baza delegației de la dosar și avocat pentru recurentul-pârât, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul creditoarea este scutit de plata taxei de timbru.
Recursul pârâtului este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei, potrivit chitanței nr.- din 28.10.2009 ( fila 23 din dosar) și cu timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, recursul declarat de pârât este tardiv motivat.
Apărătorul recurentului-pârât depune la dosar cerere de repunere în termenul de recurs, cât și dovada achitării taxei de timbru. Solicită admiterea cererii de repunere în termen, arătând că, procedura de comunicare cu pârâtul s-a făcut prin afișare la ușa imobilului de domiciliu. Consideră că nu sunt suficiente actele aflate la dosar, solicitând în acest sens atașarea întregului dosar de fond.
Reprezentanta recurentei-creditoare, solicită respingerea cererii de repunere în termen, considerând că aceasta este neîntemeiată. Mai arată că la dosar sunt suficiente actele de la dosar, solicitând respingerea cererii privind atașarea întregului dosar de fond.
Curtea rămâne în pronunțare asupra cererii de repunere în termenul de recurs, cerere formulată de apărătorul recurentului-pârât, acordând cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta recurentei-creditoare, având cuvântul pe recursul declarat, solicită admiterea lui așa cum a fost motivat, modificarea sentinței atacate și pe fond admiterea în totalitate a cererii privind antrenarea răspunderii personale, cu obligarea intimatului să suporte pasivul SC SRL până la concurența sumei de 108.317 lei. Depune la dosar și concluzii scrise.
Apărătorul recurentului-pârât, având cuvântul pe recursul declarat, solicită admiterea lui așa cum a fost motivat, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea cererii formulate, iar în subsidiar, casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță. Precizează faptul că, instanța de fond nu pus în discuția părților excepțiile prescripției extinctive a creanței și a lipsei calității procesuale active a creditoarei, excepții invocate în întâmpinarea depusă la data de 17.09.2009 și nu s-a pronunțat pe ele. Pe recursul declarat de recurenta-creditoare, având cuvântul, solicită respingerea lui ca nefondat, arătând că nu s- dispus aplicarea cauțiunii de 10%.
Reprezentanta recurentei-creditoare, având cuvântul pe recursul declarat de pârât, solicită respingerea acestuia ca tardiv motivat. Arată că, instanța de fond a pus în discuția părților și a analizat excepțiile invocate de partea adversă, reținându-se că acestea sunt nefondate.
CURTEA
Asupra recursurilor de față,deliberând:
Constată că prin sentința nr.894 din 22 iunie 2009, Tribunalul Vâlcea - judecător sindic a admis în parte cererea în răspundere formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral, nr. 17, județul V, împotriva pârâtului, cu domiciliul în comuna, sat, județul
În consecință, l-a obligat pe pârâtul la plata sumei de 45.981 lei către societatea debitoare SC SRL Râmnicu V, aflată în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar, cu sediul în Râmnicu V, str.G-ral, -.G,.2, județul V, cu titlu cotă parte din pasivul social, dispunându-se, totodată, instituirea sechestrului asigurător asupra averii pârâtului.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că rin p. încheierea din 9 februarie 2001 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Vâlceaa dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL Râmnicu V, iar prin încheierea din 23 martie 2001 s-a dispus trecerea la procedura falimentului.
După valorificarea bunurilor și distribuirea sumelor rezultate, pasivul social rămas neachitat este reprezentat de creanța creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice V în sumă de 108.317 lei (fila 547 dosar).
Prin cererea înregistrată sub nr- și conexată la dosarul de faliment, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Vas olicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 139.714 lei cu titlu cotă parte din pasivul social cu motivarea că pârâtul în calitate de administrator al societății debitoare se face vinovat de intrarea în insolvență prin aceea că a folosit bunurile societății în interes personal, a dispus în interes personal continuarea unei activități generatoare de pierderi și nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Pârâtul, prin notele de ședință depuse la dosar a invocat excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei precum și excepția prescripției față de momentul deschiderii procedurii, și față de momentul depunerii raportului privind cauzele insolvenței.
Tribunalul a respins excepțiile invocate, reținând că în baza calității reclamantei de unic creditor rămas în cauză, preia atribuțiile comitetului creditorilor putând formula inclusiv cererea în răspundere față de faptul că lichidatorul judiciar nu a înțeles să promoveze o astfel de cerere. În ce privește excepția prescripției, tribunalul a constatat că datoriile fiscale sunt născute ca urmare a continuării activității de către debitoare după deschiderea procedurii și chiar după trecerea la faliment, fiind individualizate prin procesul verbal de control din 16 decembrie 2004. Ca atare, acțiunea este formulată în interiorul termenului de prescripției socotit de la data constatării nivelului creanței prin controlul efectuat.
Pe fond, tribunalul a apreciat că pârâtul nu a organizat contabilitatea în conformitate cu legea pe perioada 1995 - 2001 iar pentru anii 1999 și 2000 nici nu a depus bilanțurile contabile (filele 32 și 169 dosar).
După deschiderea procedurii insolvenței și inclusiv după trecerea la procedura falimentului, pârâtul a continuat să desfășoare activitate și din veniturile încasate ca urmare a acestei activități a achitat creanțele chirografare înscrise la masa credală. Această activitate a generat însă datorii fiscale suplimentare constând în principal în TVA și dobânzi aferente la această taxă.
Pe de altă parte, din constatările lichidatorului judiciar rezultă că în cursul procedurii falimentului pârâtul a pus bunurile imobile ale debitoarei la dispoziția unei alte societăți comerciale administrată tot de el, folosind astfel în interesul unei alte societăți comerciale bunurile debitoarei.
Nivelul total al datoriei fiscale creată prin continuarea activității și stabilită prin raportul de inspecție fiscală din 16 decembrie 2004, precizat de creditore la 25 aprilie 2005 (fila 438 dosar) este în sumă de 1.397.140.107 ROL din care 623.365.000 lei reprezintă confiscări aplicate prin procesul verbal de contravenție din 16 decembrie 2009 (fila 356 dosar).
După achitarea parțială a creanței fiscale cu sumele rezultate din valorificare, nivelul rămas neachitat este de 108.317 lei.
Din această sumă, 45.981 lei reprezintă datoria fiscală compusă din TVA și impozit pe profit cu majorările aferente iar 62.336 lei reprezintă sancțiunea confiscării aplicată prin procesul verbal.
Față de aceste considerente de fapt, tribunalul a constatat că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin.1 lit. a, c și d din Legea nr. 85/2006. În determinarea acestei cote, instanța a luat în calcul numai datoria fiscală efectivă generată de activitatea debitoarei după deschiderea procedurii, compusă din TVA și impozitul pe venit și pe profit cu majorările aferente, respectiv suma de 45.981 lei deoarece această datorie fiscală este consecința directă a faptelor menționate mai sus și prevăzute ca atare de art. 138 alin.1 lit. a, c și d din Legea nr. 85/2006.
Sumele rezultate din măsura sancțiunii complementare a confiscării sunt datorate în temeiul săvârșirii unei fapte contravenționale respectiv aceea de continuare a activității după trecerea la faliment, ceea ce excede limitele prezentei proceduri.
Împotriva sentinței s-a formulat recurs de către creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V, ca și de pârâtul, acesta din urmă solicitând la 28 octombrie 2009 repunerea în termenul de recurs, cu motivarea de esență până la 28.08.2009 nu i-a fost comunicată hotărârea despre care a luat la cunoștință odată cu consultarea dosarului, prilej cu care a constatat că mențiunea afișării la domiciliul nu corespunde realității, deoarece acolo întotdeauna este prezentă o persoană.
Examinând mai întâi cererea de repunere în termenul de recurs, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, Codul d e pr.civilă, prin art.103 alin.1 teza finală și alin.2, prevede posibilitatea repunerii în termen atunci când partea dovedește că a fost împiedicată să exercite calea de atac printr-o împrejurare mai presus de voința ei, în acest din urmă caz, actul de procedură trebuind să fie îndeplinit în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, termen înăuntrul căruia vor fi arătate și motivele împiedicării. Din modul de redactare a cererii de repunere în termen, pârâtul nu invocă existența unei împrejurări mai presus de voința sa care să îl fi împiedicat să exercite calea de atac în termen de 10 zile de la comunicare (realizată la 14 iulie 2009 conform dovezii de la fila 607 din dosar) pentru a-i fi aplicabile dispozițiile textului de lege sus citat. Acesta pretinde că nu s-ar fi putut realiza comunicarea prin afișarea pe ușa locuinței pentru că în permanență ar fi fost cineva în domiciliu, însă o asemenea situație nu se încadrează în norma de sub art.103 Cod pr.civilă, partea interesată putând recurge mai întâi la procedura înscrierii în fals împotriva dovezii de comunicare a hotărârii, care se prezumă a fi fost corect îndeplinită, în considerarea art.100 alin. ultim Cod pr.civilă.
În concluzie, cererea de repunere în termen va fi respinsă, cu consecința respingerii recursului pârâtului ca tardiv formulat, în temeiul art.301 Cod pr.civilă, coroborat cu art.8 alin.2 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește recursul DGFP V, Curtea constată că prin motivele depuse în termen s-a susținut că lipsa de reacție a administratorului pentru recuperarea creanțelor are legătură de cauzalitate cu intrarea în faliment, iar efectuarea de plăți către SC SA și SC SA, fără ca aceste societăți să figureze ca debitoare în evidența contabilă a SC SRL, prezumă culpa pârâtului în îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor impuse de contractul de mandat. S-a mai susținut că, în materia insolvenței este suficient ca fapta să se fi săvârșit cu forma de vinovăție cea mai ușoară și că aceasta să fi produs starea de încetare de plăți, motiv pentru care pârâtul trebuia să fie obligat la plata sumei de 108.317 lei.
Examinând sentința prin prisma criticii formulate de creditoarea DGFP V, întemeiată pe disp.art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, cât și sub toate aspectele în temeiul art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Astfel, în mod legal și temeinic a fost obligat pârâtul la plata unei cote părți din pasivul social ci nu la întreaga sumă pretinsă de către creditoare, în condițiile în care, reținându-se săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit.a, c și d din Legea nr.85/2006 ( invocate de creditoare în susținerea cererii), tribunalul a observat că doar 45.981 lei reprezintă datoria fiscală compusă din TVA și impozit pe profit cu majorările aferente, restul de 62.336 lei reprezentând sancțiunea confiscării aplicată prin procesul verbal. Prima sumă, de 45.981 lei este consecința directă a faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit. a, c și d din Legea nr.85/2006, cealaltă sumă derivând dintr-o faptă contravențională, care poate atrage răspunderea organelor de conducere conform art.233 alin.2 din Legea nr.31/1990, situație care excede limitelor procedurii insolvenței. Cum art. 138 din Legea nr. 85/2006 este de strictă interpretare, reglementând cadrul și limitele angajării răspunderii administratorului social pentru apariția stării de insolvență, nu poate fi extinsă sfera de aplicare și pentru alte ipoteze, cum ar fi săvârșirea unei fapte contravenționale. Practic prejudiciul cauzat prin săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit.a,c și d din Legea nr.85/2006 a fost integral acoperit prin obligarea la plata sumei de 45.981 lei, ceea ce face inutilă cercetarea neîncasării altor debite sau plata realizată către persoane neînscrise în evidența contabilă.
Nemulțumirea creditoarei privește diferența de sumă rezultat al săvârșirii unei contravenții, care excede limitelor dispozițiilor speciale aplicabile în materie, motiv pentru care Curtea va respinge recursul DGFP V, ca nefondat, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de pârâtul, domiciliat în comuna, sat. județul
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral nr. 17, județul V, împotriva sentinței nr. 894 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr- (nr. în format vechi 1165/COM/2000), în contradictoriu cu intimata-debitoare SC SRL-PRIN SC, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral nr. 14, -.G,.2, județul V și lichidatoarea SC V, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral nr. 14, -.G,.2, județul, și ca tardiv recursul pârâtului, domiciliat în comuna, sat. județul V, îndreptat împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - -
Grefier,
Red.
TC/6 ex.
23.11.2009
Jud fond. S.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
