Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1080/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1080R
Ședința publică de la 14.10.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Elena Mincu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2, împotriva sentinței comerciale nr.1780/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr.6934/2007, în contradictoriu cu intimata-debitoare prin lichidator judiciar, intimata-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și intimatul-pârât.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere faptul că recurenta a solicitat prin cererea de recurs soluționarea cauzei în lipsa sa conform disp. art.242 alin.2 pr.civ. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.1780/14.04.2008, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins cererea formulată de Comitetul creditorilor în contradictoriu cu pârâtul și a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că în speță nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art.138 lit.d din lege, întrucât în cazul în care plătitorul nu își îndeplinește această obligație, de a întocmi și a depune raportările contabile, organele fiscale vor stabili din oficiu, obligația de plată, folosind metoda estimării sau plătitorul în cauză va fi supus de îndată unui control fiscal.
De altfel, legea contabilității și actele normative privind obligația de depunere a declarației privind obligațiile fiscale și a bilanțului contabil nu vin să sancționeze debitorul sau administratorul, ci precizează că organul fiscal are obligația stabilirii unui control de fond, aspect ce conduce la concluzia că această faptă nu poate fi încadrată ca o cauză a stării de insolvență.
Potrivit art.1169 cod civil cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, or, în cauză creditoarea nu probat în nici un fel afirmațiile sale.
In conformitate cu art.131 din Legea 85/2006, în orice stadiu al procedurii prevăzută de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs creditoarele: DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2 și Administrația Finanțelor Publice Sector 2, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței comerciale recurate și pe fond, admiterea cererii formulată de Comitetul creditorilor, prin Președinte, Administrația Finanțelor Publice Sector 2.
Recurentele au susținut următoarele motive de recurs, încadrate în prevederile art.304 pct.9 și art.3041pr.civ.:
Societatea nu a depus bilanțurile contabile începând cu anul 2002 până în anul 2006.
Nedepunerea de către debitoare actelor contabile instituie o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în încetare de plăți.
Organele de conducere ale debitoarei se fac vinovate de starea în care a ajuns debitoarea, creându-se prezumția că activitatea debitoarei a fost continuată în alte interese, inclusiv cele personale.
Simplul fapt că, creditoarele sunt în imposibilitatea recuperării sumei cu care s-au înscris la masa credală constituie o premisă suficientă pentru a determina obligarea persoanelor responsabile la plată.
Conform art.72 din Legea nr.31/1990, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, astfel că potrivit art.1540 Cod civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și pentru culpa comisă în executarea mandatului.
Conform art.374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în cauză nefăcându-se dovada contrarie.
Intimatul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Din actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor recurentelor, Curtea constată recursurile nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 lit. din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere și de orice altă persoană - care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
Nedepunerea actelor contabile menționate de recurentă nu echivalează cu sensul dat de legiuitor expresiei " nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Pentru a se atrage răspunderea administratorului este necesar ca neținerea contabilității în conformitate cu legea, ceea ce înseamnă lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile, să fi avut drept consecință ajungerea debitoarei în starea de insolvență.
Invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage în mod automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestuia, numai pentru nedepunerea evidențelor contabile ori pentru neținerea contabilității, prevăzând posibilitatea atragerii răspunderii, numai după ce s-au produs dovezi în acest sens, conform art. 1169 civ.
Răspunderea administratorului societății nu este de natură contractuală întemeiată pe mandat, cum eronat susțin recurentele, care ar fi aplicabilă doar în raport cu societatea însăși, al cărui mandatar este administratorul.
Răspunderea sa este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 civ. respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform art. 1169 civ.
În consecință, pentru motivele și temeiurile de drept reținute, Curtea va constata recursurile nefondate și le va respinge conform art. 312 alin.1 Cod procedura civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenta-creditoare DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2, împotriva sentinței comerciale nr.1780/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr.6934/2007, în contradictoriu cu intimata-debitoare prin lichidator judiciar, intimata-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și intimatul-pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.Jud. - 13.11.2008
Tehnored. - 15.11.2008
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Presședinte:
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Elena Mincu
