Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1098/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1098R
Ședința publică de la 01 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B, împotriva sentinței comerciale nr.1633 din 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - - prin lichidator, SECTOR 3, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ și
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul intimatei prezente solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea formulată la data de 12.06.2008 la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței prevăzută de Legea nr.85/2006 deschisă împotriva debitoarei - 94 SRL, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 3, în baza hotărârii adunării creditorilor de la 29.05.2008 și autorizării judecătorului sindic potrivit încheierii de la 12.06.2008, a chemat în judecată pe pârâta, administratorul societății comerciale debitoare, solicitând să se dispună față de aceasta obligarea răspunderii patrimoniale pentru pasivul debitoarei în temeiul art.138 alin.1 lit.c și d din legea menționată.
De asemenea, în cauză, prin cererea formulată în cuprinsul raportului de activitate nr.2 din 12.06.2008, lichidatorul a solicitat să se dispună închiderea procedurii insolvenței în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, deoarece nu s-au identificat bunuri în averea debitoarei care să poată fi valorificate.
Prin sentința comercială nr.1633 pronunțată la 19.03.2009 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială prin judecătorul sindic, a respins cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 3 de atragere a răspunderii patrimoniale formulată împotriva pârâtei, ca neîntemeiată, în baza art.131 din Legea nr.85/2006 și a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, cu radierea acesteia din urmă, dispunând totodată și celelalte măsuri de ordin procedural legal aferente închiderii procedurii.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut în principal că pentru atragerea răspunderii patrimoniale în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 trebuie să se probeze cel puțin îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor legale privind săvârșirea faptei ilicite, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția. Or, referitor la aceste condiții, reclamanta a invocat în cererea sa săvârșirea de către pârâtă a faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit.c, d din Legea nr.85/2006 fără însă să își dovedească susținerile în acest sens, potrivit art.1169 Cod civil. Împrejurarea că debitoarea nu a depus raportările contabile nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe concludente.
Reclamanta nu a probat nici existența legăturii de cauzalitate dintre faptele pretinse a fi fost săvârșite de către pârâtă și prejudiciu și, de altfel, nici vinovăția pârâtei.
Din conținutul cererii de atragere a răspunderii patrimoniale rezultă că reclamanta s-a rezumat la invocarea în general, a unor aspecte teoretice privind obiectul cererii.
Pe de altă parte, s-a mai reținut de către tribunal neidentificarea în patrimoniul debitoarei a unor bunuri care să poată fi valorificate în vederea acoperirii pasivului, ceea ce atrage aplicabilitatea dispozițiilor art.131 din Legea nr.85/2006 în sensul dispunerii închiderii procedurii.
Împotriva acestei sentințe comerciale creditoarea reclamantă a declarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale formulată împotriva pârâtei.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, în raport cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă, că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, în ceea ce privește îndeplinirea condiției privind fapta ilicită, din raportarea contabilă privind exercițiul financiar la data de 30.06.2007 al debitoarei rezultă un sold de 236.050 mii lei. În raport cu această situație, din răspunsul Sector 3 și verificările lichidatorului în cauză rezultă că ulterior societatea nu mai dispune de bunuri ceea ce îndreptățește recurenta să considere că dezinteresul administratorului debitoarei în sensul nerecuperării creanțelor și neachitării datoriilor acesteia a dus la generarea stării de insolvență, precum și că bunurile au fost înstrăinate, fără evidențierea acestei operațiuni în evidențele contabile, acestea constituind și faptele ilicite săvârșite de pârâtă.
Debitoarea nu a depus nici declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat, deconturile TVA, încălcând dispozițiile art.79-82 din OG nr.92/2003, și nici unele bilanțuri și raportările contabile la organele fiscale, ceea ce implică intenția sustragerii de la controlul acestora, și încalcă dispozițiile art.1, 5, 28-35 din Legea nr.82/1991 și art.201 din Legea nr.31/1990. Aceasta cu atât mai mult cu cât în privința mandatului administratorului societății sunt aplicabile prevederile art.72, 73 din Legea nr.31/1990, art.374 Cod comercial și art.1082 Cod civil.
Debitorul avea și obligația, potrivit art.27 din Legea nr.85/2006 de a formula cererea introductivă privind deschiderea procedurii, iar nu să continue activitatea deși starea de încetare de plăți era evidentă.
În ceea ce privește prejudiciul, acesta constă în ajungerea debitoarei în încetare de plăți, cu consecința deschiderii procedurii insolvenței împotriva acesteia.
Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atât timp cât se constată insuficiența activului pentru efectuarea plăților.
Culpa sau vinovăția membrilor organelor de conducere se manifestă sub forma intenției, întrucât acestea contribuie voit la ajungerea societății în încetare de plăți.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. În acest sens intimata a arătat că din cuprinsul raportului de activitate depus la 12.06.2008 de lichidator rezultă, în mod contrar susținerilor recurentei, că începând cu anul 2004 debitoarea nu a mai desfășurat activitate, indicatorii bilanțieri rămânând neschimbați. Nu s-a dovedit nici interesul pârâtei în continuarea unei activități în măsură să conducă la încetarea de plăți. Nerecuperarea creanțelor nu constituie vreuna din faptele avute în vedere de legiuitor pentru atragerea răspunderii patrimoniale.
Debitoarea a depus bilanțul contabil la organele fiscale anterior deschiderii procedurii, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Din rapoartele de activitate întocmite de lichidator rezultă că nu pot fi identificate cauze care au condus la starea de insolvență. Criteriile răspunderii contractuale nu prezintă relevanță în speță, iar dispozițiile Legii nr.85/2006 nu instituie nici o prezumție în ceea ce privește atragerea răspunderii patrimoniale.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În raport cu prevederile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar al societății debitoare pentru pasivul debitorului trebuie să se probeze îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor privind săvârșirea de către acesta a uneia dintre faptele ilicite prevăzute expres de lege, existența prejudiciului specific, legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și ajungerea debitoarei în încetare de plăți și existența vinovăției.
Neîndeplinirea vreuneia dintre condițiile menționate determină aprecierea ca netemeinică a cererii de atragere a răspunderii, cu consecința răspunderii acesteia.
În ceea ce privește prima condiție menționată, reclamanta-creditoare a pretins săvârșirea de către pârâtă a faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit.c și d din Legea nr.85/2006, fără însă a fi în măsură să probeze această susținere în mod concret.
Dezinteresul pârâtei în recuperarea creanțelor debitoarei și înstrăinarea bunurilor din patrimoniul societății fără evidențierea în contabilitate sunt puse în sarcina pârâtei de reclamantă ca fapte deși acestea nu corespund, sub aspectul conținutului, descrierii legale a vreuneia dintre faptele prevăzute de art.138 alin.1 lit.c și d, iar sub aspectul susținerii săvârșirii lor de către pârâta reclamantă nu a fost în măsură să indice măcar un indiciu concludent și cu atât mai puțin să administreze o probă pertinentă. Potrivit verificărilor efectuate de lichidatorul în cauză, debitoarea și-a încetat activitatea începând cu anul 2004.
Nici nedepunerea raportărilor contabile la organele fiscale nu poate fi apreciată ca reprezentând vreuna dintre faptele puse în sarcina pârâtei, din moment ce cauzele nedepunerii pot fi și altele decât neținerea contabilității în conformitate cu legea și, referitor la aceasta din urmă nu s-au administrat nici probe certe.
În ceea ce privește eventuala continuare a unei activități de natură să conducă la încetarea de plăți legea reclamă și probarea interesului personal al pârâtei în acest sens, ca element al faptei respective, probare care în cauză nu a intervenit.
Nu trebuie nici făcută confuzie între răspunderea contractuală, referitoare la mandatul administratorului și răspunderea prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006, care are un caracter special, pe fondul răspunderii civile delictuale.
Pentru neformularea cererii introductive în condițiile apariției stării de insolvență legea prevede o altă sancțiune, fără să o asimileze vreuneia dintre faptele prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, care nu instituie nici o eventuală prezumție ca mijloc de probă referitor la îndeplinirea condițiilor legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale.
Referitor la condițiile privind legătura de cauzalitate și vinovăție, susținerile recurentei sunt doar de ordin general și cu atât mai puțin probate.
Desigur, condiția prejudiciului specific, constând în ajungerea debitorului în procedura de insolvență, ceea ce implică înrăutățirea situației creditorilor sub aspectul posibilității de recuperare a creanțelor, poate fi apreciată ca fiind probată în raport cu hotărârea de deschidere a procedurii în cauză, dar în lipsa îndeplinirii în mod cumulativ și a celorlalte condiții, cererea creditoarei reclamante nu poate fi admisă, sentința recurată fiind temeinică și legală sub acest aspect.
În consecință, având în vedere considerentele arătate, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B cu sediul în B, Calea, nr.156, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.1633 din 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații cu domiciliul în B,-, -.3,.3,.55, sector 4, - - cu sediul în B,-,.2,.5, sector 3, prin lichidator cu sediul în B,-, -4,.2,.30, sector 3, DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 3 cu sediul în B, str. -. -, nr.32, sector 3, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ cu sediul în B,--26A, sector 4, și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul ales în B,--11, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.10.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Aurică
I
Grefier,
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 9
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Cosmin Horia MihăianuJudecători:Cosmin Horia Mihăianu, Iulia Prelipcean, Aurică
