Spete procedura insolventei. Decizia 1096/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1096
Ședința publică de la 01.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean I -
JUDECĂTOR 3: Aurică Avram
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B, împotriva sentinței comerciale nr. 2105/08.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, - SOCIETATE EUROPEANĂ DE INFORMATICĂ ȘI SERVICII - societate în faliment, reprezentată de lichidator și.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, iar recurenta a solicitat judecata recursului și în eventualitatea lipsei sale de la dezbateri, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține, spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2105/08.04.2009, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a admis contestația formulată de către administratorul statutar al debitoarei - SOCIETATE EUROPEANĂ DE INFORMATICĂ ȘI SERVICII, Dl., împotriva tabelului preliminar al creanțelor și a dispus înscrierea creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B în tabelul obligațiilor debitoarei cu o creanță, în cuantum de 361.872 lei.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a reținut că prin sentința comercială nr. 2999/15.11.2006 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială s-a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitoarei - SOCIETATE EUROPEANĂ DE INFORMATICĂ ȘI SERVICII
În continuare, a constatat că la data de 22.12.2006, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 Bad epus la dosar o declarație de creanță, solicitând înscrierea în tabelul obligațiilor debitoarei cu suma de 499.283 lei, la care a anexat fișa sintetică evaluată la data de 15.11.2006.
Judecătorul-sindic a luat act de faptul că lichidatorul a înscris instituția creditoare în tabelul preliminar cu suma care a fost pretinsă, iar administratorul statutar al debitoarei a contestat tabelul preliminar, solicitând rectificarea acestuia, în sensul reducerii creanței Administrației Finanțelor Publice Sector 1 B la cel puțin 262.324 lei.
Prima instanță a mai notat că în dosar a fost efectuată o expertiză contabilă, în scopul determinării cuantumului obligațiilor debitoarei către Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B, defalcate pe debite principale, dobânzi și penalități de întârziere, cu raportare la plățile efectuate de societate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a constatat că, potrivit declarațiilor fiscale depuse de societatea debitoare, mai puțin pentru lunile iunie 2004, martie 2005 și iunie 2007, s-au reținut la data de 15.11.2006 obligații de plată la bugetul de stat în cuantum de 499.283 lei, întocmindu-se în acest sens fișa sintetică de evidență pe plătitor.
Procedând la analiza raportului de expertiză contabilă, judecătorul-sindic a constatat că, anterior intrării în faliment a debitoarei, nu s-a efectuat un punctaj al obligațiilor de plată, ultimul control al Administrației Finanțelor Publice Sector 1 B având loc la data de 22.11.1996, iar societatea debitoare solicitând periodic organului fiscal fișele sintetice în vederea corectării unor debite deja achitate, însă reflectate greșit în fișă.
Din verificările expertului, instanța de fond a reținut că obligațiile privind impozitele și contribuțiile de asigurări sociale ce priveau angajații societății au fost achitate integral de societate înainte de intrarea în faliment și datorită lipsei punctajului cu organul fiscal, debitoarea a plătit în plus pentru angajați impozit pe salarii de 22.800 lei, cu ordinul de plată nr. 76/15.09.2006, precum și CAS pentru angajați de 9.551 lei. A mai rezultat că aceste sume plătite au fost evidențiate de organul fiscal la alte poziții din fișa contribuabilului, diminuându-se alte debite restante din cauza unor neconcordanțe între evidențele financiare ale celor două părți, dar și că societatea a plătit în plus impozit de profit în cuantum de 1.558 lei, nereflectat în fișă. Expertul contabil a mai evidențiat că între debitele restante, așa cum acestea sunt reflectate în fișa sintetică emisă de organul fiscal, pe de o parte și evidența contabilă a societății, pe de altă parte, există neconcordanțe, atât în plus, cât și în minus, procedând la prezentarea lor în raport.
În continuare, pentru a se constata realitatea sumelor datorate de debitoare, expertul a verificat toate conturile care exprimă datorii în succesiunea lor, pe toată perioada de la data de 15.11.2001 până la 15.11.2006, rezultând o concordanță între soldurile finale ale fiecărui an cu cele preluate la începutul anului, pe toată perioada verificată, precum și existența tuturor balanțelor de verificare analitice și sintetice și a bilanțurilor contabile. În urma analizei, expertul a tras concluzia că evidența contabilă a societății este transparentă și că nu prezintă incertitudini și neconcordanțe privind realitatea cifrelor prezentate în conturi, debitoarea aplicând planul de conturi recomandat de Directiva IV a și reglementările contabile aprobate prin Ordinul nr. 1752/2005 al Ministrului Finanțelor Publice.
Având în vedere fundamentările prezentate în raport, expertul a constatat că obligațiile de plată către bugetul de stat ale debitoarei, determinate pe baza informațiilor existente în contabilitatea acesteia, compuse din TVA, CAS angajator, contribuții pentru fondul de sănătate, contribuții pentru fondul de șomaj, contribuții pentru fondul de accidente și contribuții pentru concedii și indemnizații se ridică la suma de 184.742 lei, majorările de întârziere - 150.000 lei, iar penalitățile - 27.130 lei.
Prima instanță a înlăturat apărările creditoarei, în sensul că au fost deduse sumele achitate de către debitoare, reținând că, în condițiile în care aceasta nu figurează cu toate declarațiile operate în baza de calcul, fișa fiscală nu este reglată, așa încât organul fiscal a calculat în mod generic atât debitele principale, cât și accesoriile, fără a avea în vedere, concret, declarațiile societății debitoare.
Așa fiind, obligațiile de plată ale debitoarei către bugetul de stat la data de 15.11.2006, data intrării în faliment, sunt în valoare de 361.872 lei, așa încât judecătorul-sindic a admis contestația și a dispus înscrierea în tabel a creanței în acest cuantum a Administrației Finanțelor Publice Sector 1
Împotriva acestei sentințe, Administrația Finanțelor Publice Sector 1 Bad eclarat, în termen legal, recurs, solicitând modificarea sa în tot, în sensul respingerii contestației formulate de către administratorul statutar al debitoarei împotriva tabelului preliminar.
În motivare, recurenta a arătat că debitele intimatei au fost stabilite pe baza declarațiilor societății, potrivit art. 80 și 84 alin. 4.proc.fisc.
De asemenea, recurenta a susținut că, în aplicarea art. 21 din nr.OG 92/2003, este obligatorie calcularea accesoriilor la debitul principal, dar și că deține împotriva intimatei o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Totodată, recurenta a mai menționat că intimata nu figurează în evidențele sale cu toate declarațiile operate în fișa pe plătitor - respectiv lunile iunie 2004 și iunie 2006 -, motiv pentru care fișa nu este reglată.
Analizând actele dosarului, precum și sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
În esență, recurenta nu formulează vreo critică sentinței atacate, ci în cuprinsul cererii sale de recurs reia, în tot, conținutul întâmpinării pe care a depus-o în fața primei instanțe, pentru termenul din 07.03.2007.
Cu toate acestea, sancțiunea prevăzută de art. 306.proc.civ. nu va fi aplicată, deoarece ea devine operantă în cazul lipsei motivării căii de atac a recursului. Or, în speță, recurenta își expune în cererea sa de recurs punctul de vedere asupra modalității în care prima instanță a aplicat legea la situația de fapt, ceea ce face posibilă încadrarea sa în dispozițiile art. 304 pct. 9.proc.civ.
Împrejurarea afirmată de către recurentă, potrivit căreia debitele intimatei au fost stabilite pe baza declarațiilor acesteia, nu constituie o dovadă a realității lor, atât timp cât probele relevă că organul fiscal a procedat greșit la reflectarea unor plăți ale debitoarei în fișă, care nu a fost reglată.
Pentru a se constata realitatea sumelor datorate de către intimată, în fața primei instanțe s-a administrat proba cu expertiză contabilă, din ale cărei concluzii, necontestate în recurs, Curtea constată că obligațiile de plată către bugetul de stat ale societății intimate, determinate pe baza informațiilor existente în contabilitatea acesteia, compuse din TVA, CAS angajator, contribuții pentru fondul de sănătate, contribuții pentru fondul de șomaj, contribuții pentru fondul de accidente și contribuții pentru concedii și indemnizații se ridică la suma de 184.742 lei, majorările de întârziere - 150.000 lei, iar penalitățile - 27.130 lei.
Se cuvine subliniat că expertul a verificat toate conturile care exprimă datorii în succesiunea lor, pe toată perioada de la data de 15.11.2001 până la 15.11.2006, apreciind că evidența contabilă a intimatei este transparentă, neprezentând incertitudini și neconcordanțe privind realitatea cifrelor prezentate în conturi.
De asemenea, Curtea mai constată că în mod legal prima instanță a înlăturat apărările creditoarei-recurente, reținând că, în condițiile în care intimata nu figurează cu toate declarațiile operate în baza de calcul, fișa fiscală nu este reglată, așa încât organul fiscal a calculat în mod generic atât debitele principale, cât și accesoriile, fără a avea în vedere, concret, declarațiile societății debitoare.
Cum recurenta nu a indicat un alt mod de calcul care să contrazică cel al expertului, văzând și toate celelalte considerente expuse mai sus, Curtea apreciază că judecătorul-sindic a pronunțat o sentință legală și temeinică, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1.proc.civ. raportat la art. 8 din Legea nr. 85/2006, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 2105/08.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, cu sediul în B,-, - parter, sector 3, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, cu sediul în B,--3. sector 4, - SOCIETATE EUROPEANĂ DE INFORMATICĂ ȘI SERVICII - societate în faliment, reprezentată de lichidator, cu sediul ales în B,-,. 46 bis,. 6,. 18, sector 2 și, cu domiciliul în B, str. G - de, nr. 54, sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - I - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /7 ex./06.10.2009
Judecător-sindic -
Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Iulia Prelipcean, Aurică Avram
