Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1106/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1106/
Ședința publică din 24 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AVAS B, împotriva sentinței nr. 1146/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator MANAGEMENT T având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1146/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins cererea formulată de creditorii Administrația Finanțelor Publice-T și AVAS B, privind autorizarea în vederea introducerii acțiunii prev. de art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței, în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a închis procedura insolvenței față de debitorul SC SRLT și s-a dispus radiera acesteia din Registrul Comerțului, iar în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar MANAGEMENT T, de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor si averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 29.05.2008 lichidatorul judiciar T MANAGEMENT RL. desemnat să administreze procedura insolvenței; debitorului SC SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitorului,
Constatând că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 891/22.11.2007,
Constatând că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței,
Constatând că notificarea a fost publicată, conform art. 61 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței,
În temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței, având în vedere că nu au fost identificate în averea debitoarei bunuri prin valorificarea cărora să poată fi îndestulată creanța creditoarei, s-a constatat lipsa actelor contabile iar creditorii nu se oferă să avanseze sumele necesare continuării procedurii s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei din registrul comerțului.
Cu privire la cererile de autorizare în vederea introducerii acțiunii prev. de art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței, formulate oral, în ședință publică de reprezentanții ambilor creditori, T ȘI AVAS B, judecătorul sindic a constatat că prin cererea adresată oral judecătorului sindic, în ședința publică din data de 29.05.2008 creditorii T și AVAS B, au solicitat autorizarea în vederea introducerii acțiunii prev. de art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței împotriva membrilor organelor de conducere ale debitoarei falite.
Examinând cererea formulată de creditori, judecătorul sindic a constatat că aceasta este neîntemeiată, și a respins-o, având în vedere următoarele considerente:
Cererea pentru autorizarea introducerii unei acțiuni pentru atragerea răspunderii patrimoniale poate fi introdusă în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului, dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și dacă răspunderea persoanelor la care se referă art. 138 alin. 1 amenință să se prescrie. Această situație nu se regăsește în speța dedusă judecății, dat fiind că lichidatorul judiciar a stabilit prin raportul de închidere a procedurii că nu sunt aplicabile prev. art. 138 din Legea insolvenței.
Astfel, în actualul context legislativ, în principiu, numai administratorul judiciar, respectiv lichidatorul, după caz, au calitatea să introducă acțiuni în răspunderea membrilor organelor de conducere sau a oricăror altor persoane care au cauzat starea de insolvență asupra averii debitorului.
Dispozițiile art. 138 alin. 3 recunosc însă legitimitate procesuală activă și comitetului creditorilor, dar numai în cazuri expres și limitativ prevăzute.
Prin urmare, cererea de autorizare adresată judecătorului sindic ar trebui să se refere la întrunirea elementelor prev. de art. 138 alin. 3 și să conțină indicii clare cu privire la comiterea de către administratorul social sau a unor terțe persoane a faptelor expres și limitativ prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței.
Răspunderea angajată în baza art. 138 din Legea insolvenței împrumută caracteristicile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie din dreptul comun reglementată de art. 998-999 cod civil din interpretarea cărora rezultă necesitatea dovedirii faptei ilicite comise, condițiilor prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanei vizate, sub aspectul intenției sau al neglijenței.
Având în vedere că, pentru autorizarea introducerii acțiunii prev. de art. 138 alin. 1 judecătorul sindic apreciază oportunitatea formulării unei astfel de cereri, în speță, s-a constatat că T și AVAS B nu au arătat că ar cunoaște identitatea persoanelor vinovate de aducerea societății în insolvență, data comiterii faptei, legătura de cauzalitate dintre faptele persoanei vinovate și prejudiciul produs și, nu în ultimul rând, dacă persoanele respective dețin bunuri urmăribile pentru ca hotărârea pronunțată asupra acestui petit să își producă efectele.
Art. 138 alin. 3 din Legea insolvenței nu prevede imperativ obligația judecătorului sindic să autorizeze introducerea unei acțiuni formulată de Comitetul Creditorilor, ci această hotărâre reprezintă o facultate rămasă la aprecierea judecătorului sindic, în funcție de aspectele fiecărui dosar având ca obiect administrarea procedurii insolvenței prevăzută de Legea 85/2006.
S-a constatat de asemenea că nici teza finală de la art. 138 alin. 3, potrivit căreia neintroducerea unei astfel de acțiuni poate duce la prescrierea răspunderii patrimoniale a persoanelor vinovate nu este incidentă, din moment ce creditoarea nu a precizat data comiterii faptei și eventual persoanele care au comis-o, elemente obligatorii pentru calcularea termenului de prescripție a unei acțiuni patrimoniale.
Pentru cele ce preced, cererea de autorizare în vederea introducerii unei acțiuni de angajare a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, formulată oral de reprezentanții creditorilor T și AVAS B în ședința publică din data de 29.05.2008, a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea AVAS B, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacata cu apel, recursul nu este limitat la motivele prevăzute de art.304 Cod procedura civila, instanța de recurs având posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele, potrivit art.304 indice 1 Cod procedura civila.
Judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedura civila).
1) Judecătorul sindic a analizat total eronat cererea formulata de către creditoarea AVAS, astfel:
Creditoarea AVAS a formulat o cerere prin care solicită ca, in cazul in care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prevăzuta de art.138 din Legea 85/2006, să autorizeze creditorii să formuleze o asemenea cerere (având in vedere că in speța de față nu s-a putut constitui Comitetul Creditorilor din cauza faptului că sunt numai doi creditori).
Cererea formulata de AVAS, este perfect legala si in conformitate cu disp.Legii 85/2006, astfel:
În cazul in care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prevăzută de art.138 din Legea 85/2006, legea dă posibilitatea comitetului creditorilor (in speța de față creditorilor) să formuleze această cerere. Pentru a putea formula aceasta cerere este nevoie de autorizarea judecătorului sindic. Aceasta cerere este perfect legală, premergătoare formulării cererii de angajare a răspunderii patrimoniale, care este ceruta de cursul procedural prevăzut de Legea 85/2006, si care nu are nici un fel de legătură cu fondul dreptului.
Recurenta reiterează faptul că judecătorul sindic a fost investit cu o cerere premergătoare cererii prevăzuta de art.138 din Legea 85/2006, care nu are legătura cu fondul cererii prev.de acest articol, ci este pur si simplu o etapă procesuală, impusa de Legea 85/2006, etapă procesuala pe care judecătorul sindic si lichidatorul judiciar erau obligați să ii dea curs.
Este evident ca in prezenta cauza sunt incidente disp.art.138 alin.3) teza finala, respectiv " daca lichidatorul judiciar a omis sa formuleze acțiunea prevăzuta de art.138 si răspunderea persoanelor la care se refera alin. 1) amenința sa se prescrie"
Este evident că răspunderea persoanelor la care se referă alin,1) amenință să se prescrie, având în vedere că prin închiderea procedurii falimentului debitoarei, numai există nici o posibilitate reală de angajare a răspunderii patrimoniale, astfel încât răspunderea persoanelor nu numai că amenință să se prescrie, dar se va prescrie cu siguranță.
2) Potrivit dispozițiilor art.138 lit.d) din Legea nr 85/2006 (dispoziții aplicabile in cauza dedusă judecății.), răspunderea administratorilor se poate dispune dacă " au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea."
Totodată, potrivit art. 138 lit.d din Legea nr. 85/2006, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
În acest sens, se arată faptul că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial, operează două reguli principale: prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin 1 lit. c și alin 2, ale art. 134 alin 1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr. 31/1990 rep. - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 rep. -Legea contabilității. Astfel:
- Potrivit dispozițiilor art. 73 alin 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 rep. "administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru:. c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere" și potrivit dispozițiilor art. 73 alin 2 "Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății.
- Potrivit dispozițiilor art. 11 alin 4 din Legea nr. 82/1991 rep. "Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor. care au obligația gestionării patrimoniului".
Mai mult, având in vedere faptul ca, potrivit art. 72 din Legea nr.31/1990 republicata,"obligațiile si răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă in vedere si dispozițiile art. 1540 Cod civil: " mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă si de culpa comisa în executarea mandatului". De asemenea potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului ) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere specială, care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns in încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.".
Dispozițiile art. 35 alin. 3 si alin. 4 din Decretul nr.31/1954 prevăd ca:" faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag si răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, atât față de persoana juridică, cat si față de cel al treilea."
Aflându-se pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art.1082 Cod civ. raportat la art. 138 din Legea 85/2006 republicata.
În cauză, răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, având in vedere ca administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin. 1. civ. coroborate cu art. 1600.civ. devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigentelor impuse de regulile de conviețuire sociala.
Prejudiciul produs există, constând in însăși creanța cedata de CAS A către AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din Legea 85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civila a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte si prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
În drept invocă dispozițiile art. 299-316.proc.civ. Legea nr. 85/2006.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, Management T, lichidator judiciar al debitoarei SC SRL, a solicitat respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal și menținerea în tot a sentinței recurate.
În motivare se arată că procedura simplificata de insolvență a fost declanșată împotriva debitoarei prin sentința comercială nr. 891/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, in baza art. 1, alin. 2, lit. e din Legea nr. 85/2006, fiind menținut în calitate de lichidator judiciar MANAGEMENT
Ținând cont de faptul că lichidatorul nu a identificat nici un fel de bun în patrimoniul societății debitoare falite, s-a solicitat închiderea procedurii falimentului declanșată împotriva debitoarei din evidentele ORC T in conformitate cu prevederile art. 11 din legea 85/2006, fără antrenarea răspunderii organelor de conducere precum și radierea societății din evidențele registrului. De asemenea, prin aceasta s-a precizat si faptul că în situația în care creditorii nu își vor exprima opinia, până la data de 28.05.2008, se va considera refuz din partea acestora de achitare a sumelor necesare în vederea continuării procedurii, astfel, lichidatorul a solicitat închiderea procedurii falimentului.
Se arată că lichidatorul, deși a depus toate diligentele, nu a intrat în posesia documentelor contabile aparținând societății debitoare falite.
Creditoarea prin recursul formulat, precizează faptul că dacă nu s-a intrat in posesia documentelor contabile, poziția lichidatorului nu poate fi decât aceea că, fie nu poate determina cauzele insolventei, fie aceea de solicitare a atragerii răspunderii administratorilor in conformitate cu prevederile art. 138, alin. 1, lit.d, din legea 85/2006, pe motivul că nu au depus actele contabile, încercând a se sustrage procedurii.
Astfel, potrivit art. 138, alin. 1 din legea insolvenței, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
De asemenea, în cadrul aceluiași articol, aliniatul 3 prevede: "Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis sa formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință sa se prescrie".
În consecință, luând in considerare cele doua aliniate, au in principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere doar administratorul judiciar sau lichidatorul. Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic, să promoveze o astfel de acțiune, dar doar în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice persoanele culpabile.
În prezenta cauză, lichidatorul judiciar nu a omis să se pronunțe in acest sens, ci dimpotrivă prin raportul de închidere si-a exprimat punctul de vedere, în sensul că nu se impune atragerea răspunderii organelor de conducere conform dispozițiilor art. 138 al. 1 din legea 85/2006.
Practica in domeniu arată că în conformitate cu art. 138 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, se impune arătarea concretă, atât a faptei cât si a raportului de cauzalitate dintre fapta săvârșită si prejudiciu, precum si modul în care fapta este legata de acest prejudiciu, respectiv demonstrarea acelor acțiuni ale reprezentanților societății care se încadrează în prevederile legale si care au dus la starea de insolvență.
Raportul de cauzalitate între fapta personală a membrilor organelor de conducere si prejudiciul suferit de către averea debitoarei și în egală măsură de către creditori, este una din condițiile necesare pentru antrenarea acestei răspunderi și ea rezultă din formularea legiuitorului "au contribuit la ajungerea debitorului in această situație prin una dintre următoarele fapte."
Un raport juridic comercial poate duce la starea de insolvență a societății comerciale fără a fi săvârșită vreo faptă prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006.
Nici creditoarea, prin recursul formulat, nici Management in calitate de lichidator, din investigațiile efectuate nu a putut demonstra faptul că fostul administrator al debitoarei s-ar fi folosit de bunurile societății in interes propriu, că au făcut acte de comerț in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice, că au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți, că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea sau că au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit, in mod fictiv, pasivul acesteia.
Astfel, in lipsa unor probe, lichidatorul nu poate introduce o astfel de acțiune prin care să solicite antrenarea răspunderii fostului administrator social.
De asemenea, deși recurenta consideră că sunt incidente și prevederile lit.a, b, c, d și ale art. 138 din legea insolvenței, nu aduce nici un fel de probe.
Dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006 nu instituie prezumția de culpă a persoanelor a căror răspundere patrimonială se poate cere a fi trasă, ci este necesară stabilirea existenței faptelor prevăzute de textul de lege arătat și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, care nu poate avea la bază decât un probatoriu complet și pertinent.
Analizând recursul de față, din prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Creditoarea critică în esență sentința recurată pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei și că în mod greșit i s-a respins cererea de autorizare a introducerii unei acțiuni în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 al. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Prima instanță a reținut în mod temeinic că cererea de autorizare adresată judecătorului sindic este nefondată, întrucât ar trebui să se refere la întrunirea elementelor prevăzute de art. 138 alin. 3 și să conțină indicii clare cu privire la comiterea de către administratorul social sau a unor terțe persoane a faptelor expres și limitativ prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței. În speță, s-a constatat că creditoarea AVAS B nu a arătat că ar cunoaște identitatea persoanelor vinovate de aducerea societății în insolvență, data comiterii faptei, legătura de cauzalitate dintre faptele persoanei vinovate și prejudiciul produs și, nu în ultimul rând, dacă persoanele respective dețin bunuri urmăribile pentru ca hotărârea pronunțată asupra acestui petit să își producă efectele.
Curtea reține că art. 138 alin. 3 din Legea insolvenței nu prevede obligația judecătorului sindic să autorizeze introducerea unei acțiuni formulată de Comitetul Creditorilor sau în lipsa acestuia, de un creditor, ci această hotărâre reprezintă o facultate rămasă la aprecierea judecătorului sindic, în funcție de aspectele fiecărui dosar având ca obiect administrarea procedurii insolvenței prevăzută de Legea 85/2006.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței comerciale nr. 1146/29.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED../11.12.2008
TEHNORED./2 EX/11.12.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
