Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1103/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1103/
Ședința publică din 24 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AVAS B, împotriva sentinței nr. 1380/26.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator SC T, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1380/26.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a constatat nulă cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei formulată de creditoarea T prin declarația de creanță, s-a respins ca neîntemeiată cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar T împotriva pârâtei, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței s-a închis procedura insolvenței față de debitorul SC SRL T și s-a dispus radierea debitoarei din Registrul Comerțului, iar în temeiul art. 136 din legea privind procedura insolvenței a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 26.06.2008 lichidatorul judiciar, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC SRL T, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitorului, că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 494/13.09.2007, că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței și că notificarea a fost publicată conform art. 61 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței.
În temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței, având în vedere că nu au fost identificate în averea debitoarei bunuri prin valorificarea cărora să poată fi îndestulată creanța creditoarei, s-a constatat lipsa actelor contalbile, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii, judecătorul sindic a dispus încheierea procedurii insolvenței și radierea debitorului din registrul comerțului.
Cu privire la propunerea de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei, judecătorul sindic a constatat că potrivit art. 138 alin.1 din Legea insolvenței, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele enumerate la literele a-
Cererea formulată în acest sens de lichidatorul judiciar și întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin.1 lit.d, e din Legea insolvenței, nu prezintă însă, în concret, faptele comise de persoana a cărei antrenare a răspunderii se solicită, iar susținerile din raportul de închidere a procedurii, conform cărora pârâta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, nu au putut fi reținute de judecătorul sindic, întrucât lichidatorul nu a avut la dispoziție actele contabile ale debitooarei, pentru analizarea și verificarea acestora.
De asemenea, motivat de lipsa actelor contabile ale debitoarei, lichidatorul a fost în imposibilitatea de a întocmi un raport privind cauzele și împrejurările care au dus societatea în stare de insolvență, cu indicarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
Pentru atragerea răspunderii patrimoniale ale persoanelor vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență, judecătorul a apreciat că se impune administrarea unui probatoriu complex, în vederea dovedirii comiterii faptelor prevăzute la art. 138 alin.1 lit. a-g din Legea insolvenței, dar și întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999.civ. respectiv stabilirea faptei comise, a prejudiciului cauzat, a vinovăției, precum și legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a debitoarei.
Cum în speță astfel de dovezi nu au fost prezentate, judecătorul sindic nu a putut reține culpa administratorului social față de starea de insolvență a debitoarei, astfel că a respins ca neîntemeiată cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar.
Cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei formulată de creditoarea T prin declarația de creanță, a fost declarată nulă, conform prevederilor art. 133 din Legea insolvenței, întrucât nu conține numele persoanei față de care înțelege să formuleze acțiunea, fără ca judecătorul sindic să cerceteze îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de Legea insolvenței, conform disp.art. 137 alin.1 proc.civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea AVAS B, solicitând admiterea acestuia și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere care au cauzat starea de insolvență.
În motivare se arată că, fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, recursul nu este limitat la motivele prevăzute de art.304 Cod procedura civila, instanța de recurs având posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele, potrivit art.304 indice 1 Cod procedura civila.
Judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedura civila), nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și următoarele. Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauza sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți.
Prin aceste fapte, debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Se arată că lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la fondul asigurărilor sociale de sănătate, acesta nefiind un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale fiind mult mai complexe.
Recurenta a mai arătat că Statul român, reprezentat în cauză prin AVAS, a suferit un prejudiciu, "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului. Menționează că, în calitate sa de creditor este în situația imposibilității recuperării sumei cu care s-a înscris la masa credală, ceea ce constituie o premisă concretă pentru a determina instanța să oblige persoanele responsabile la plată, aspect necercetat de către instanța a cărei sentință o atacă, în acest sens subliniind reaua-credință de care a dat dovadă administratorul debitoarei în exercitarea atribuțiilor sale atunci când a dus SC SRL spre o incapacitate de plăți de natură a prejudicia creditorii, persoane de bună-credință, printre care se află și recurenta AVAS.
Recurenta precizează că a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului. Arată că prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu conțin în mod explicit cerința culpei sau a greșelii membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsă în încetare de plăți, "această omisiune nu este întâmplătoare, ci vine să sublinieze regimul agravat al răspunderii acestor membrii ai organelor de conducere". Astfel, recurenta evidențiază faptul că legiuitorul în textul legii, folosește expresia "au contribuit" la ajungerea societății în stare de insolvență, sugerând aplicabilitatea textului și când fapta a constituit numai condiția favorabilă pentru realizarea efectului.
Având în vedere documentele depuse de către părți, recurenta apreciază că se impune concluzia existenței unei cauzalități necesare și indivizibile cu faptele ilicite, fiind evident că faptele săvârșite de către intimați au favorizat apariția prejudiciului, chiar dacă nu l-au produs în mod nemijlocit. Consideră că, față de reglementările Legii 85/2006, răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este prevăzută de art. 138 din lege, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor și a instanței, mijloacele juridice cele mai adecvate pentru a se asigura acoperirea în tot sau în parte a activului debitorului.
Responsabilitatea civilă a administratorilor este o responsabilitate subsidiară și indiferent dacă este individuală sau solidară, este una integrală atât pentru damnum emergens cât și pentru lucrum cessans. persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru falimentul societății când activele sociale sunt insuficiente este circumscrisă categoriei administratorilor în funcție de data încetării plăților sau persoanelor din conducerea debitoarei care s-au comportat în fapt ca veritabili administratori. Obligația subzistă dacă situația care a dus la insuficiența activului a luat naștere în timpul exercitării mandatelor.
În drept invocă dispozițiile art. 299-316.proc.civ. Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, SC, lichidatorul debitoarei SC SRL, a solicitat respingerea recursului, arătând în motivare că în raportul final și în tabelul definitiv s-a arătat că AVAS B s-a înscris cu o creanță de 206,68 lei și L cu o creanță de 1.567 lei, că întrucât pentru continuarea procedurii de atragere a răspunderii conducerii societății în cauză, creditorul nu și-a manifestat intenția acoperirii cheltuielilor pentru continuarea procedurii și având în vedere că aceste cheltuieli, estimativ, sunt mai mari decât creanța AVAS de 206,68 lei, lichidatorul a lăsat la aprecierea instanței atragerea răspunderii persoanelor aflate la conducerea societății.
Se mai arată că nu s-au primit documentele, deși lichidatorul a notificat SC SRL prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire la data de 05.07.2007 și a publicat deschiderea procedurii prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, conform dovezii privind îndeplinirea procedurii de publicare nr. 68756/17.10.2007 de către
De asemenea, se arată că întrucât lichidatorul nu a intrat în posesia actelor contabile ale debitoarei, nu se poate pronunța asupra cauzelor exacte care ar necesita atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății.
Analizând recursul de față, din prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la disp. art. 304/1 Cpc, Curtea constată că acesta este nefondat judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei, astfel încât creanța sa a rămas nerecuperată, deși constituia o premisă concretă pentru a determina instanța să oblige persoanele responsabile la plata acestei creanțe.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 al. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Mai mult, în situația particulară a acestei spețe, judecătorul sindic a anulat cererea de atragere a răspunderii organelor de conducere ale debitoarei formulată de creditoarea T, față de modul în care aceasta a fost formulată, respectiv pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de disp. art. 112 Cpc. soluție corectă față de neindicarea persoanelor care le este imputabilă starea debitoarei, a sumelor în concret defalcate, a condițiilor prevăzute de disp. art. 998 și urm. civ.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea AVAS B, împotriva sentinței civile nr. 1380/26.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED. /10.12.2008
TEHNORED./2 EX./10.12.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
