Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1122/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1122
Ședința publică din 25.11.2008
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței comerciale nr.1383/26.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, judecător sindic în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată Român, prin lichidator judiciar Management T, creditoarele intimate Administrația finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar la data de 20.11.2008, prin registratura instanței, concluzii scrise de către lichidatorul judiciar al debitoarei intimate, Management T și văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, considerând pricina lămurită, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1383/26.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței,
A închis procedura insolvenței față de debitorul SC SRL, cu sediul social în Sat. Român, nr. 251, com. Român, jud. T, J-, CUI -.
A dispus radierea debitoarei SC SRL din Registrul Comerțului.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței,
A descărcat pe lichidatorul judiciar ITM ANAGEMENT cu sediul în mun. T,-,. 8. jud. T, număr de înregistrare 0226, de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței,
A dispus notificarea sentinței9 debitorului, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalului Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere și în vederea publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că la data de 26.06.2008 lichidatorul judiciar ITM ANAGEMENT cu sediul în mun. T,-,. 8. jud. T, număr de înregistrare 0226 desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC SRL, cu sediul social în Sat. Român, nr. 251, com. Român, jud. T, J-, CUI -, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitorului,
S-a constatat că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 525/26.09.2007,
De asemenea s-a constatat că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a constatat că notificarea a fost publicată, conform art. 61 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a motivat că având în vedere n temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței, că nu au fost identificate în averea debitoarei bunuri prin valorificarea cărora să poată fi îndestulată creanța creditoarei, iar creditorii nu se oferă să avanseze sumele necesare continuării procedurii, a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei din registrul comerțului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate, urmând să se dispună continuarea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Creditoarea recurentă a arătat că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul AVAS nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea să examineze în cauza sub toate aspectele, conform art. 304 indice 1 din același cod.
Când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. 2(art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă)
S-a susținut că hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Creditoarea recurentă a apreciat ca nelegală sentința civilă nr. 1288 din 19 iunie 2008 pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006 nu au fost respectate, "judecătorul sindic neprocedând la convocarea adunării creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final".
S-a considerat că întrucât instanța de fond nu a respectat prevederile legale, neprocedând la convocarea adunării creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final, hotărârea pronunțată trebuie casată și trimisă spre rejudecare instanței de fond.
După întocmirea raportului final în conformitate cu prevederile legale, s-a menționat că lichidatorul judiciar era obligat să-l comunice, împreună cu bilanțul general, în temeiul art. 129 din Legea nr. 85/2006, tuturor creditorilor pentru analiză și eventuale obiecțiuni, urmând a fi convocată Adunarea Creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, în vederea aprobării acestuia.
S-a învederat instanței că potrivit art.138 lit. d) din Legea nr.85/2006 răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
S-a menționat faptul că, potrivit art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții,precum și felul în care administratorul folosit veniturile obținute.
S-a învederat instanței faptul că potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției. În speță, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității societății, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității, în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță, s-a motivat că reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin.1 lit. c și alin. 2 ale art. 134 alin. 1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr.31/1990 - Legea societăților comerciale, ale art.11 alin. 4 din Legea nr.82/1991, republicată - Legea contabilității.
S-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 4 din Legea nr. 81/1991, republicată "Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor care au obligația gestionării patrimoniului".
Mai mult decât atât, având în vedere faptul că potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990, republicată, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța trebuia să aibă în vedere și prevederile art. 1540 Cod civil, în conformitate cu care mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului. De asemenea, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Creditoarea a specificat că potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.
S-a menționat că a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului." - - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței.
S-a susținut că este prezumată culpa administratorului falitei, potrivit art.1082 cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, republicată.
În cauză răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial. În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin. 1 Cod civil, coroborat cu art. 1600 din același cod, devine operativ criteriul obiectiv care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedată de T către, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art.138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol s-a angajat răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Față de cele arătate creditoarea recurentă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței comerciale nr. 881/24.04.2008, punându-se în vedere lichidatorului judiciar să comunice creditorilor societății raportul final și instanței de fond să dispună convocarea Adunării creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, în vederea aprobării acestuia.
În drept, creditoarea recurentă a invocat dispozițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 5, art. 304 pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor lichidatorului judiciar, a dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea T s-a realizat în baza dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței potrivit căruia" "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii".
Aceasta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, prevederile art. 129 din Legea nr. 85/2006 invocate de creditoarea recurentă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, nefiind incidente în cauză.
Se reține că prevederile art. 129 din Legea nr. 85/2006 sunt aplicabile doar în cazul închiderii procedurii insolvenței în temeiul art. 132 din lege.
Creditoarea recurentă face confuzie între închiderea procedurii în conformitate cu prevederile art. 132 din lege și închiderea procedurii în conformitate cu prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006, datorită lipsei bunurilor, dispoziții care nu prevăd obligativitatea întocmirii unui raport final.
Prin Raportul de închidere privind debitoarea SC SRL, lichidatorul judiciar ITM ANAGEMENT Tam enționat că nu a identificat nici un bun în patrimoniul societății debitoare falite și că a notificat creditorii în vederea avansării fondurilor necesare continuării procedurii insolvenței.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, lichidatorul juediciar a solicitat respingerea recursului declarat de creditoarea
În ceea ce privește dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a specificat că întrucât nu a intrat în posesia actelor contabile ale debitoarei, deși a depus toate diligențele, nu sunt întrunite dispozițiile legale amintite.
Față de cele reținute, sentința atacată fiind temeinică și legală, iar recursul instituției creditoare nefondat, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței comerciale nr. 1383/26.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței comerciale nr.1383/26.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, judecător sindic în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. - 31.12.2008
Tehnored. - 6.01.2009/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
