Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1123/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1519/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1123
Ședința publică de la 30 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 3: Marcela Câmpeanu
Grefier: - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 5 împotriva sentinței comerciale nr.2998/27.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a-VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și, intimata debitoare SC SRL -J- PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, intimații creditori SC SA, SC &, SC INDUSTRIE SA - și SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât prin avocat care depune împuternicirea avocațială nr.108 la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea dispune rectificarea citativului în sensul înlăturării din citativ a intimaților creditori și având în vedere că aceștia au calitatea de intimați pârâți în cauză.
Intimatul pârât prin apărător solicită lăsarea dosarului la sfârșitul listei de recursuri pentru a se prezenta colegii săi.
Curtea dispune lăsarea cauzei la sfârșitul listei de recursuri având în vedere susținerile apărătorului intimatului pârât.
La a doua strigare a cauzei, la sfârșitul listei de recursuri, se prezintă intimatul pârât prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.108 la dosar, lipsind celelalte părți.
Intimatul pârât prin apărător arată că recurenta creditoare nu a primit citație, fiind citată doar prin buletinul insolvenței. Totodată, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune înscrisuri la dosar, pentru a dovedi că societatea prin reprezentanți a depus bilanțurile contabile pentru perioada 2000-2003.
Curtea, deliberând încuviințează pentru intimatul pârât proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Intimatul pârât prin apărător solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică. Astfel, s-a făcut dovada îndeplinirii tuturor obligațiilor contabile, fiind depuse la termen toate declarațiile aferente perioadei în care a funcționat societatea debitoare.
Intimatul pârât prin apărător, arată cu privire la împrejurarea ținerii contabilității față de momentul deschiderii procedurii în anul 2007, arată că sunt depuse la dosar bilanțurile contabile pe ultimii 3 ani și au dovedit că administratorii nu au obținut un folos propriu. De altfel, administratorii au creditat societatea care a poprit conturile în urma unor litigii. Față de aceste aspecte solicită respingerea recursului, depunând la dosar note scrise, fără cheltuieli de judecată, acestea urmând să fie solicitate pe cale separată.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 2998 din 27 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de comitetul creditorilor SC SRL, reprezentat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR V B, împotriva pârâților, și, toți cu domiciliul în În baza articolului 132 alineat 2 din legea nr.85/2006, a închis procedura falimentului privitoare la debitoarea SC SRL, cu sediul în B, în contradictoriu cu creditoarele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR V B, SC &, SC INDUSTRIE SA- I, SOCOLA și SC SA. A dispus radierea societății debitoare din registrul comerțului, notificarea hotărârii către OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice a Municipiului B, precum și comunicarea hotărârii către Oficiul Registrului Comerțului pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut în esență că a fost autorizat comitetul creditorilor să solicite atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societății debitoare și că s-a formulat cerere în acest sens de către ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR V B, ca reprezentant al comitetului creditorilor, invocându-se incidența dispozițiilor articolului 138 literele c,d și e din legea nr.85/2006.
Judecătorul - sindic a reținut că, pentru ajungerea răspunderii patrimoniale potrivit prevederilor articolului 138 din legea nr.85/2006, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile referitoare la prejudiciu, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, ca și la vinovăție, dispozițiile articolului 138 prevăzând și condițiile speciale privitoare la calitatea persoanei în raport de societatea debitoare și la fapte, expres și limitativ indicate la literele a-g din sus-amintitul text de lege.
În ce privește faptele prevăzute de articolul 138 literele c și d din lege, judecătorul - sindic a reținut că nu s-a dovedit săvârșirea lor în condițiile articolului 1169 Cod civil, creditoarea rezumându-se la a invoca aspecte teoretice despre atragerea răspunderii, fără a arăta în concret în ce constau faptele și neprobând nici legătura de cauzalitate dintre încălcarea unor norme dintr-o lege specială (legea nr.83/1991) și starea de insolvență a debitoarei.
În ce privește fapta prevzută de articolul 138 litera c din legea nr. 85/2006, judecătorul - sindic a reținut că nu a fost dovedit interesul personal al pârârților în continuarea unei activități care conduce societatea debitoare la insolvență, iar în ce privește fapta prevăzută de articolul 138 litera e din același act normativ a reținut că la dosarul cauzei nu a fost depusă nici o probă din care să rezulte deturnarea sau ascunderea de către pârâții administratori a activului societății debitoare ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia, nefiind probat nici interesul pârâților sau al unor terți în derularea unor astfel de activități. Sub același aspect, judecătorul - sindic a reținut și că, în urma verificărilor contabile efectuate de lichidator, nu a reieșit că au fost încheiate acte juridice frauduloase ale administratorilor în detrimentul societății - debitoare.
Privitor la fapta prevăzută de articolul 138 litera d din lege, judecătorul - sindic a evocat cele trei modalități în care legea prevede că poate fi sancționată și a reținut că nedepunerea la dosar a actelor prevăzute de articolul 28 din legea nr.85/2006 ori nedepunerea raportărilor contabile la organele fiscale nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligațiilor de a ține o contabilitate legală, în lipsa unor probe certe, după cum nu se poate conchide că între aceste fapte omisive și starea de insolvență a societății debitoare există un raport de cauzalitate.
În raport de aceste considerente, a apreciat cererea fundamentată pe prevederile articolului 138 literele c,d și e din legea nr.85/2006 ca neîntemeiată.
A reținut că bunurile identificare în patrimoniul societății debitoare au fost valorificate, că prețul a fost repartizat creditorilor, că lichidatorul a depus raportul final de activitate, care a fost afișat la ușa instanței, comunicat și publicat în Buletinul procedurilor de insolvență și a constatat că toate operațiunile specifice procedurii insolvenței au fost îndeplinite, că nu mai există bunuri de valorificat și nici lichidități în conturi, astfel că se impune închiderea procedurii în conformitate cu dispozițiile articolului 132 alineat 2 din legea nr.85/2006.
A făcut aplicarea articolului 135 din lege.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs motivat creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR V B, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 4 august 2008 pe rolul Curții de Apel București - Secția a a Comercială.
În motivarea recursului s-au invocat prevederile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă și s-a susținut că hotărârea atacată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, arătându-se în primul rând că, după informațiile recurentei, societatea debitoare nu figurează cu raportările contabile aferente anilor 2000-2003 depuse la organul fiscal.
În această ordine de idei, a apreciat incidente prevederile articolului 138 litera d din legea nr.85/2006, a susținut că pentru organizarea și conducerea contabilității răspunderea revine administartorului, conform articolului 11 din legea nr.82/1991, în cazul răspunderii contractuale culpa fiind prezumată potrivit dispozițiilor articolului 1082 Cod civil. A invocat prevederile articolelor 1 și 27 alineat 1 din legea nr.82/1991, prevederile legii nr.31/1990 privind obligația persoanelor juridice de a organiza și conduce contabilitate proprie și a susținut că din împrejurarea nedepunerii la dosar a documentelor prevăzute de articolul 28 din legea nr.85/2006 se poate trage concluzia nerespectării dispozițiilor articolelor 1 și 5 din legea nr.82/1991. În ce privește legătura de cauzalitate dintre fapta culpabilă și prejudiciu, a susținut că aceasta rezultă din rapoartele lichidatorului.
O altă critică se întemeiază pe susținerea că în cauză creditorii au suferit un prejudiciu constând într-o creanță certă, că societatea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului, iar acumularea de datorii semnifică omisiunea cu bună știință a administratorilor de a solicita declanșarea procedurii, faptă sancționată de dispozițiile articolului 138 litera c din legea insolvenței, în cazul căreia culpa este prezumată conform articolului 1082 cod civil în considerarea caracterului comercial al mandatului acordat administratorilor.
Recurenta - creditoare a reiterat susținerile relative la fapta prevăzută de articolul 138 litera d din legea nr.85/2006, arătând în plus că simplul fapt al continuării unei activități ce ducea vădit la încetarea de plăți este suficient pentru a atrage răspunderea patrimonială, fără a mai fi nevoie de a proba elementele ce compun răspunderea civilă obișnuită.
În legătură cu fapta prevăzută de articolul 138 litera d din legea nr.85/2006, recurenta a arătat și că nedepunerea actelor prevăzute de articolul 28 din lege echivalează cu determinarea dispariției acestor acte și conduce la concluzia că s-a intenționat să se ascundă modul în care au fost folosite bunurile societății și disponibilitățile bănești ale acesteia.
A evocat cauzele și împrejurările reținute de lichidator a fi dus la insolvență și a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile articolului 138 alineat 1 litera c și e din legea insolvenței.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile legii nr.85/2006, pe dispozițiile codului civil, ale codului d e procedură civilă, pe dispozițiile legii nr. 82/1991 și pe cele ale legii nr.31/1990.
În cauză nu s-au depus întâmpinări.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
În primul rând, se impune a lua în dezbatere o problemă comună tuturor motivelor de recurs, tranșată în mod temeinic de judecătorul - sindic și pe care recurenta - creditoare o repune în discuție în mod contradictoriu, când confirmând poziția instanței, când infirmând-o fără argumente juridice. Este vorba despre tipul de răspundere civilă ce se solicită a fi antrenată în temeiul articolului 138 din legea nr.85/2006, Curtea apreciind, în consens cu judecătorul - sindic, că dispozițiile legale precitate instituie un tip de răspundere civilă delictuală, pentru a cărei antrenare este nevoie de proba elementelor cumulative prevăzute de articolele 998 - 999 Cod civil, dar și de proba calității persoanei, a faptelor anume prevăzute de articolul 138 literele a-g din legea insolvenței și a legăturii de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a societății debitoare.
Pe cale de consecință, toate criticile și argumentele aduse de recurenta-creditoare în legătură cu incidența dispozițiilor articolului 1082 Cod civil, cu culpa prezumată a administratorului bazată de mandatul comercial în baza căruia a acționat și cu dispensa de probă a tuturor elementelor răspunderii civile delictuale au fost înlăturate de C, ca străine de caracterul delictual al răspunderii speciale a membrilor organelor de conducere.
Consecința imediată a acestei abordări o constituie, așa cum a reținut și judecătorul - sindic, obligația recurentei - creditoare de a-și proba susținerile în condițiile articolului 1169 Cod civil și principiului de drept actori incumbit probatio.
În ce privește fapta prevăzută de articolul 138 litera c din legea nr.85/2006, Curtea constată că recurenta creditoare nu a criticat argumentat în nici un fel considerentele în care judecătorul - sindic a reținut că nu s-a dovedit unul dintre elementele determinante ale faptei, respectiv continuarea activității societății comerciale în interesul intimaților pârâți. De asemenea, Curtea constată că nu s-au adus nici probe noi sub acest aspect, după cum reține că omisiunea intimatei - pârâte de a sesiza tribunalul cu o cerere întemeiată pe dispozițiile legii nr. 85/2006 nu cade sub incidența prevederilor articolului 138 litera c din lege, întrucât aceste prevederi impun ca fapta să cauzeze starea de insolvență, nu ca în speță, fapta să fie ulterioară instalării stării de insolvență.
În ce privește fapta prevăzută de articolul 138 litera d din legea nr.85/2006, Curtea reține că recurenta-creditoare denaturează semnificația organizării și conducerii contabilității proprii, care se realizează prin intermediul registrelor prevăzute de codul comercial și legea nr.82/2001, nicidecum prin intermediul raportărilor contabile, care au altă funcțiune și pentru a căror nerespectare legea prevede alte sancțiuni.
În plus, așa cum a reținut în mod temeinic și judecătorul - sindic, față de concluziile din rapoartele lichidatorului, recurenta-creditoare nu a dovedit că în speță contabilitatea neconformă cu legea stă la baza stării de insolvență, acele fapte și împrejurări enumerate de lichidator neîncadrându-se în nici una dintre faptele prevăzute de articolul 138 literele a-g din legea nr.85/2006 și constituind motivul pentru care lichidatorul nici nu a înțeles să promoveze acțiunea în răspundere patrimonială.
Privitor la fapta prevăzută de articolul 138 litera e din lege, Curtea constată că recurenta-creditoare nu a adus critici la adresa hotărârii judecătorului sindic.
Toate aceste considerente au format convingerea Curții că hotărârea judecătorului - sindic este dată cu strica aplicare a dispozițiilor legale referitoare la răspunderea specială a administratorilor, prevăzută de articolul 138 literele a-g din legea nr.85/2006, a dispozițiilor legale referitoare la răspunderea civilă delictuală și la probațiune, că la pronunțarea ei au fost avute în vedere probele administrate în cauză, de aceea Curtea apreciază că în privința acestei hotărâri nu este incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de articolele 304 și 3041Cod procedură civilă, recursul urmând a fi respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile articolului 312 alineat 1 teza a II a Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 5 împotriva sentinței comerciale nr.2998/27.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a-VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și, intimata debitoare SC SRL -J- PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, intimații creditori SC SA, SC &, SC INDUSTRIE SA - și SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./4.12.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
