Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1123/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1123
Ședința Publică de la 05.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Izabela Dolache
JUDECĂTOR 3: Alina Pănescu
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I în calitate de Președinte al Comitetului Creditorilor debitoarei SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.1099 din 26.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă și intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar ȘI ASOCIAȚII.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimata debitoare prin lichidator judiciar, prin reprezentant dna., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Intimata debitoare, prin lichidator judiciar, arată că nu mai are alte cereri de formulat și înscrisuri noi de solicitat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de solicitat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata debitoare, prin lichidator judiciar, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii recurate, ca fiind legală și temeinică, apreciind față de probatoriul administrat, că nu sunt incidente dispozițiile prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006; depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 1099/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de Comitetul creditorilor prin Președinte creditoarea FP. I împotriva pârâtei. A fost admisă cererea lichidatorului judiciar și, în temeiul art. 131 din lege s-a dispus închiderea procedurii împotriva debitoarei în contradictoriu cu creditorii I, ( EUROPE). S-a dispus comunicarea sentinței, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură. A fost încuviințat onorariul și cheltuielile de procedură pentru lichidatorul judiciar în sumă de 3000 lei din fondul prevăzut de art. 4 din lege.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că prin sentința comercială nr. 54/10,01,2008 a fost admisă cererea formulată de creditorul ( EUROPE) împotriva debitorului L.și, în baza art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, s-a deschis procedura insolvenței debitorului. Prin sentința comercială nr. 932/10.01.2008 a fost deschisă procedura falimentului împotriva aceluiași debitor în temeiul art. 107 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006. A fost desemnat lichidator judiciar care a depus rapoarte de activitate, arătând cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitorului, a fost întocmit și a afișat la ușa instanței tabelul preliminar și cel definitiv al datoriilor debitorului.
S-a mai arătat că creditoarea Iaf ormulat cerere întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006. A susținut că administratorul societății, se face vinovată de săvârșirea faptei prevăzute la art. 138 lit. c din lege, în sensul continuării activității care ducea în mod vădit la încetare de plăți, iar potrivit art. 27 din lege, debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi suspus dispozițiilor acestei legi în termen de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență, având în vedere că debitorul a înregistrat pierderi până la data de 10.01.2008.
Din analiza cererii formulată de creditoare, judecătorul sindic a reținut că, în urma analizării activității debitoarei, lichidatorul judiciar a constatat că aceasta înregistra pierderi și că administratorul acesteia, nu a respectat dispozițiile art. 27 din Legea nr. 85/2006, fiind întrunite condițiile art. 138 lit. c din lege pentru atragerea răspunderii pârâtei.
Instanța a reținut însă, că, deși în cauză a fost dovedită culpa pârâtei cu privire la modul defectuos de administrare a societății, nu s-a constatat raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat creditorilor. Nefiind îndeplinite cumulativ condițiile art. 998-999.civ. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată împotriva pârâtei.
Constatând îndeplinite și condițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, instanța a dispus și închiderea procedurii insolvenței.
Împotriva sentinței comerciale nr. 1099/26.02.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a declarat recurs în termen legal, în calitate de președinte al Comitetului creditorilor debitoarei, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
Aceasta a criticat sentința atacată pentru motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. respectiv hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a susținut că debitoarea figurează cu creanțe în cuantum de 438.990,25 lei așa cum rezultă din tabelul definitiv consolidat. Greșit a considerat prima instanță că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, deoarece acestea au dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți. Astfel, debitoarea, prin organele de conducere, avea obligația ca, în momentul în care constata că se află în stare de insolvență, să adreseze instanței de judecată o cerere în vederea declanșării procedurii insolvenței, limitând în acest fel prejudiciile creditorilor. Atât prin rapoartele de activitate ale lichidatorului cât și prin cererea de angajare a răspunderii, s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală a desfășurării activității cu respectarea condițiilor de legalitate și prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata datoriilor către acesta.
Recurenta a arătat că sunt îndeplinite condițiile prejudiciului, constând în valoarea masei pasive, a faptei ilicite, constând în nedepunerea de către administratorul societății a cererii de dizolvare voluntară sau de lichidare, în condițiile în care era evident că societatea debitoare se afla în incapacitate de plăți, a vinovăției, care este prezumată în materie comercială, fiind vorba despre o faptă omisivă, și a existenței raportului de cauzalitate, care privește relația dintre fapta, respectiv activitatea defectuoasă realizată de pârât, care s-a repercutat asupra rezultatelor economice ale societății, determinând în final starea de insolvență a acesteia.
În concluzie, solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul dispunerii ca pasivul debitoarei să fie suportat de către pârâtă în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs expuse și care vizează și prevederile art. 3041.pr.civ. se constată că nu este fondat.
În raportul de activitate nr. 2 din data de 05.06.2008 lichidatorul judiciar arată cauzele și împrejurările care au dus societatea debitoare la insolvență, în urma analizei actelor contabile ale acesteia:
- Existența creanțelor clienți. foarte lungi de încasare a creanțelor au blocat trezoreria societății, conducând la apariția plăților restante. De asemenea insolvabilitatea clienților neîncasați a pus accent negativ asupra activității desfășurate de debitoare.
- din activitatea financiară. Pentru exercițiul financiar 2005 se înregistrează o cheltuială cu diferențele de curs valutar și dobânzile aferente de 238.579 lei care generează o pierdere semnificativă de - 187.097 lei;
- Creanțele certe deținute și trezoreria debitoarei nu pot acoperi datoriile acumulate, datorii exigibile pe termen scurt, fapt ce subliniază incapacitatea onorării angajamentelor comerciale.
Cu privire la faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, se apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legiuitor.
Nu este întemeiată susținerea recurentei în sensul că intimata pârâtă se face vinovată de săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, respectiv dispunerea, în interes personal, a continuării unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetare de plăți, pentru motivul că debitoarea nu a îndeplinit obligația prevăzută de art. 27 alin. 1 din lege. Această obligație incumbă debitoarei aflate în stare de insolvență care trebuie să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi suspusă dispozițiilor legii insolvenței.
Pentru neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, sancțiunea prevăzută de lege este menționată în cadrul dispozițiilor art. 143 alin. 1 și nu în cadrul prevederilor art. 138 din lege, privind antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
Așa cum a reținut judecătorul sindic și cum a arătat și lichidatorul judiciar, în sarcina intimatei-pârâte nu s-au evidențiat fapte de natură să conducă la concluzia că aceasta ar fi dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit societatea debitoare la încetare de plăți.
Chiar în situația în care intimata-pârâtă, în calitate de administrator al societății debitoare, nu ar fi adresat tribunalului o cerere pentru ca debitoarea, aflată în stare de insolvență, să fie suspusă dispozițiilor Legii nr. 85/2006, acest fapt nu poate fi considerat că ar cauza starea de insolvență, fiind ulterior acestei stări.
Se constată că în mod întemeiat a considerat prima instanță că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006 raportate la cele ale art. 998-999.pr.civ. iar susținerile recurentei din cadrul recursului nu dovedesc îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale pentru antrenarea răspunderii pârâtei administrator al debitoarei.
Pentru aceste considerente, se apreciază că recursul nu este fondat, astfel că, în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I în calitate de Președinte al Comitetului Creditorilor debitoarei SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.1099 din 26.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă și intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar ȘI ASOCIAȚII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /2ex/ 05.11.2009
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Izabela Dolache, Alina Pănescu
