Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1173/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1173R
Ședința publică de la 30 octombrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR I
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, împotriva sentinței comerciale nr.2386/23.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele SC TRANS SRL și.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat la dosar dovada publicării în a sentinței atacate cu recurs.
Având în vedere că recurenta prin cererea de recurs, a solicitat judecata în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 05.02.2008 la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în cauza constituind obiectul dosarului nr- privind procedura insolvenței reglementată de Legea nr.85/2006 derulată împotriva debitorului Trans, creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 5 Bac hemat în judecată pârâtul, administrator al societății debitoare, solicitând ca în baza art.138 alin.1 lit.c și d din legea menționată anterior să se dispună atragerea răspunderii patrimoniale a acesteia pentru pasivul debitorului, reprezentând datorii la bugetul general consolidat în sumă de 36.761 lei.
De asemenea, prin raportul de activitate întocmit în cauză la 23.05.2008 lichidatorul desemnat, Consult, a solicitat închiderea procedurii insolvenței derulată împotriva debitorului.
Prin sentința comercială nr.2386 pronunțată la 23.05.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, a dispus respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoare, ca neîntemeiată și, de asemenea, închiderea procedurii insolvenței în cauză în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, precum și măsurile legal-procedurale aferente închiderii.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut, în principal, mai întâi în ceea ce privește cererea formulată în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006, că faptele pretinse a fi fost săvârșite de către pârâtă nu au fost dovedite în cauză, reclamanta rezumându-se în general la invocarea unor aspecte teoretice privind atragerea răspunderii patrimoniale.
Astfel, nu a fost dovedit cel puțin interesul personal al pârâtei în dispunerea continuării activității societății debitoare (art.138 lit.c). Împrejurarea că debitorul nu a depus actele contabile sau raportările fiscale nu poate fi asimilată neținerii contabilității în conformitate cu legea (art.138 lit.d). Chiar dacă s-ar fi probat săvârșirea faptelor pretinse, reclamanta trebuia să probeze și legătura de cauzalitate dintre faptele respective și ajungerea societăți debitoare în stare de insolvență, precum și îndeplinirea condițiilor privind prejudiciul și vinovăția.
În legătură cu aspectul închiderii procedurii tribunalul a reținut că în averea debitorului nu s-au identificat bunuri, ceea ce atrage aplicarea prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe comerciale creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 5 Bad eclarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea în parte a hotărâri atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale formulată împotriva pârâtului.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pentru atragerea răspunderii patrimoniale este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții - starea de insolvență a debitorului și săvârșirea uneia dintre faptele prevăzute de art.138 lit.a-g din Legea nr.85/2006, iar nu cele patru condiții reținute de către tribunal.
Tribunalul a reținut în mod greșit că nu s-a făcut dovada privind ținerea contabilității și aducerea societății în insolvență. Cât timp declarațiile privind obligațiile generale nu au fost depuse la organul fiscal rezultă că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea. Răspunderea pentru aceasta revine administratorului potrivit art.11 din Legea nr.82/1991, culpa acestuia fiind prezumată potrivit art.1082 Cod civil.
În raport cu art.1, 27 din Legea nr.82/1991 și Legea nr.31/1990 societatea comercială are obligația să-și organizeze propria contabilitate și să dispună raportările contabile.
Rapoartele de activitate ale lichidatorului relevă nedepunerea în cauză a documentelor prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 și legătura de cauzalitate dintre fapta pârâtului, constând în dezinteresul acestuia referitor la buna funcționare a societății debitoare și prejudiciul cauzat creditorilor.
În situația acumulării de datorii, pârâtul a omis cu bună știință să solicite declanșarea procedurii insolvenței, faptă sancționată de art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 și pentru care culpa este prezumată, cu atât mai mult cu cât este vorba de un mandat comercial.
În cazul faptei prevăzute de art.138 lit.c nu mai este nevoie că se probeze elementele ce compun răspunderea civilă delictuală iar prin fapta prevăzută de art.138 lit.d pârâta a urmărit să ascundă modul de folosire a bunurilor societății și disponibilitățile bănești.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Din formularea art.138 alin.1 Cod procedură civilă, interpretat în contextul art.149 din Legea nr.85/2006, rezultă că pentru atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societății debitoare trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ condițiile privind fapta săvârșită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea precum și vinovăția.
Recurenta nu justifică susținerea în sensul îndeplinirii doar a două condiții pentru atragerea răspunderii. Mai mult, în cuprinsul motivelor de recurs face referire expresă la toate cele patru condiții necesare, astfel cum au fost menționate anterior.
Pentru atragerea răspunderii patrimoniale fiecare dintre elementele celor patru condiții menționate anterior trebuie susținute și probate în concret.
Condiția privind prejudiciul are în vedere o natură specială a acestuia din urmă, nefiind vorba de un prejudiciu material în sine, de creanțele neachitate creditorilor ci de prejudicierea creditorilor prin faptul că aceștia sunt obligați să-și recupereze creanțele în condițiile procedurii colective a insolvenței. Prejudiciul specific este subînțeles a fi dovedit în principiu în condițiile în care starea de insolvență a fost reținută pentru deschiderea procedurii.
În privința faptelor pretinse în sarcina pârâtului reclamanta nu a dovedit în concret, continuarea activității debitorului în interesul personal al pârâtului și nici neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Astfel, reclamanta nu a susținut sau probat în vreun mod interesul personal al pârâtei.
Nedepunerea la dosarul cauzei a documentelor contabile sau la organul fiscal teritorial a bilanțurilor sau altor raportări contabile nu echivalează în mod obligatoriu, sub aspect probatoriu, cu fapta neținerii contabilității în conformitate cu legea, putând avea și alte cauze decât aceasta din urmă și neputându-se prezuma în lipsa unei voințe exprimate în sensul respectiv de către legiuitor.
Nici dezinteresul pârâtei, în calitate de administrator, nici lipsa inițiativei acestuia în declanșarea procedurii insolvenței nu se regăsesc între faptele enumerate în mod limitativ în cuprinsul art.138 alin.1 lit.a-g din Legea nr.85/2006.
de cauzalitate privește prejudiciul atras de starea de insolvență ca urmare a săvârșirii uneia dintre faptele prevăzute expres de către legiuitor și sub acest aspect reclamanta nu a administrat nici o dovadă.
Răspunderea prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006 nu are natură contractuală pentru a se putea prezuma culpa administratorului pârât, iar pretinsa intenție de ascundere a bunurilor societății trebuia, de asemenea, probată.
În mod evident însă reclamanta recurentă s-a rezumat la a susține în mod general iar nu concret aspecte teoretice privind răspunderea patrimonială, sentința recurată fiind temeinică și legală.
Având în vedere considerentele arătate, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, împotriva sentinței comerciale nr.2386/23.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele TRANS și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia
I
Grefier,
Red.Jud. - 18.11.2008
Tehnored. - 19.11.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu, Iulia
