Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 119/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR. - -
DECIZIA nr. 119/C/2010-
Ședința publică
din 08 februarie 2010
PREȘEDINTE: Băltărete Savina Președinte secție
- - Președinte instanță
- - - JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe
- - - Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor comerciale declarate de recurentul pârât domiciliat în S,-,. 43,.17, județul S M și recurenta debitoare - SRL S M, cu sediul în- D, având J - și CUI - prin lichidator - LJ 2000, cu sediul în S M,- împotrivaSentinței nr. 792/F/2009din data de 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în S M, str. - - -.16 și cu domiciliul în S M, str. - - 14.19, având ca obiect - ANGAJAREA RĂSPUNDERII MEMBRILOR DE CONDUCERE (Legea nr.64/1995).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimatul pârât personal și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale din 08.10.2010 emisă de Baroul Satu Mare, lipsă fiind recurenții și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursurile se află la primul termen de judecată, recursul declarat de este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în valoare de 19,5 lei prin chitanța nr. - din 07.10.2009 și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, iar recursul declarat de - SRL prin lichidator este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, prin Serviciul Registratură al instanței în data de 13.01.2010 recurenta - a depus la dosar concluzii scrise, iar la 15.01.2010 intimatul a depus Întâmpinare, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform prevederilor art.242 Cod Procedură Civilă, după care:
INSTANȚA, nefiind excepții sau chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului formulat de lichidator, apreciind că acesta a declarat recursul cu rea-credință, întrucât întreaga activitate a societății a fost condusă de intimatul, intimatul neavând nici un fel de implicare în activitatea societății, el semnând doar un bilanț. Apreciază că nu subzistă temeiul de drept invocat de lichidator, iar răspunderea intimatului putea fi atrasă numai în anumite condiții, însă nici unul dintre cele 3 motive nu sunt incidente în cauză.
Intimatul a dat o declarație prin care l-a exonerat pe intimatul, dar lichidatorul nu a luat-o în considerare.
Mai mult, a luat un credit, pentru a-l ajuta pe, pe care apoi a trebuit să-l și achite.
Referitor la recursul declarat de, solicită a fi respins.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 792/F/22.06.2009, Tribunalul Satu Mare - prin judecătorul sindic - a admis în parte cererea formulată de lichidatorul judiciar LJ-2000 S M în contradictoriu cu pârâții și și, în consecință i-a obligat să suporte pasivul debitoarei în faliment - SRL S M, plătind în contul averii acesteia, suma de 148.457 lei, reprezentând creanță admisă prin tabelul creanțelor și a respins cererea formulată împotriva pârâtului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâții și au susținut că au efectuat doar acte contabile sporadice și au semnat unele acte bancare fără să le poată identifica și justifica în amănunțime, după cum nu au putut justifica lipsa unor acte contabile și a unor bunuri și nu au întreprins nici un demers pentru repararea unor debite de la proprii debitori, prin acțiuni în justiție.
S-a mai reținut că din analizele efectuate de lichidator s-a constatat că în evidențele societății există o serie de bunuri care nu au putut fi identificate, că înscrierea acestora în evidența contabilă a fost de multe ori greșită, ceea ce a dus la amplificarea stării de insolvență a societății și că de toate aceste nereguli se fac vinovați cei doi pârâți, care cu omisiune sau cu știință nu și-au îndeplinit obligațiile rezultând din calitatea de administratori.
În ce-l privește pe pârâtul, judecătorul sindic a reținut că își însușește apărările acestuia din întâmpinare, constatând că nu a efectuat acte contabile de natură a angaja societatea, reieșind din constatările lichidatorului că, cel care a angajat societatea, a fost în principal pârâtul, alături de pârâtul.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii împotriva sa și debitoarea, prin lichidator, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii împotriva tuturor pârâților.
În motivarea recursului său pârâtul arată că a fost administrator o perioadă foarte scurtă de timp, respectiv 20.10.2006 - 04.04.2007 și că nu există la dosar nici o dovadă că ar fi săvârșit fapta prevăzută de art.138 lit.a), în perioada respectivă neîntocmindu-se acte de comerț, toate actele fiind predate lui, care a recunoscut că a administrat societatea și în perioada în care nu era administrator, recunoscând că are actele societății și că le va preda, recurentul susținând că nu a beneficiat niciodată de bunuri materiale nici de sume de bani din societate.
Referitor la faptele prevăzute de art. 138 alin.1 lit. d) și e) din Legea nr.85/2006, arată că din probele dosarului rezultă că actele contabile nu se aflau în posesia sa ci a pârâtului și că nu are cunoștință despre nici un act al societății, apreciind că nu poate fi tras la răspundere, fără a fi dovedită săvârșirea faptelor de către el și raportul de cauzalitate între acestea și prejudiciu.
În drept recursul nu este motivat.
Lichidatorul, în motivarea recursului său, arată că societatea debitoare a fost administrată succesiv de cei trei pârâți: până la 20.10.2006, - 20.10.2006 - 04.04.2007 și de la 04.04.2007 - până în prezent, perioade în care fiecare a deținut calitatea de asociat unic al societății.
Ultimul bilanț depus de societate la. - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, anexat cererii de chemare în judecată, a fost semnat de pârâtul, la acea dată în patrimoniul societății aflându-se bunuri în valoare de 148.457 lei, inclusiv bani și creanțe nerecuperate în sumă de 376.008 lei.
Între pârâții și nu s-au întocmit acte de predare a gestiunii societății, respectiv documente financiare, înscrisuri doveditoare ale creanțelor, bunuri, etc.
Pârâtul intimat a susținut constant că nu a intrat în posesia gestiunii, întrucât a dobândit numai scriptic calitatea de administrator al societății, conducerea acesteia realizându-se în fapt de către pârâtul intimat.
Mai arată că nu s-a administrat nici o probă din care să rezulte predarea gestiunii de către, situație în care respingerea acțiunii față de el este nelegală, acesta semnând documente financiar - contabile și contractând în numele debitoarei o linie de credit.
În perioada în care a deținut calitatea de administrator, societatea avea bunuri de valori mari în patrimoniu, iar după data cesionării părților sociale de către el și a revocării sale din funcție, societatea nu a mai ținut contabilitatea și nu a mai desfășurat activități comerciale.
Pârâtul, actualul administrator statutar al debitoarei a declarat că în patrimoniul societății nu există bunuri, situație în care pârâtul răspunde de integritatea bunurilor, câtă vreme nu face dovada predării lor.
Mai arată că pârâtul se află în aceeași situație și față de acesta s-a admis acțiunea.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 ind.1, art.304 pct.9 și art.312 al.2 și 3 Cod Procedură Civilă.
Intimatul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului promovat de lichidator, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că întreaga responsabilitate pentru activitatea societății revine pârâtului, astfel cum și-a asumat-
Cu privire la recursul promovat de pârâtul arată că lasă la aprecierea instanței soluția, întrucât nu știe ce activitate a desfășurat acesta.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, conform art. 304 raportat la art. 306 și 304 ind.1 Cod Procedură Civilă, pe baza materialului și lucrărilor dosarului, se constată că aceasta este netemeinică și nelegală.
Judecătorul sindic nu a cercetat fondul cauzei, reținând în considerentele hotărârii că din analizele efectuate de lichidator ar rezulta culpa exclusivă a pârâților și în amplificarea stării de insolvență a debitoarei, fără să facă trimitere la vreun act și fără a menționa în ce constau faptele săvârșite de către cei doi pârâți.
În ce-l privește pe pârâtul, judecătorul sindic și-a însușit apărările acestuia din întâmpinare, fără a administra vreo probă care să-i confirme aceste apărări.
Or, apărarea pârâtului, în sensul că acesta n-ar fi efectuat acte contabile de natură să angajeze societatea, este infirmată de Bilanțul prescurtat din 30.06.2006, care este semnat de el (fila 4) și de adresa nr.2317/22.02.2008 emisă de BRD, din care rezultă că acesta a achitat integral datoria debitoarei în calitate de avalist al biletelor la ordin emise pentru garantarea contractului de credit nr. 37720/22.08.2006, încheiat între această bancă și debitoare, ultima plată fiind efectuată la 2.02.2008, prin chitanța nr.5, când se pretinde că nu mai avea nici o calitate în societate.
Este de necontestat faptul că cel puțin scriptic toți cei trei pârâți au fost administratori ai societății debitoare, dar instanța de fond n-a administrat dovezi pentru a clarifica în ce perioadă a administrat fiecare, dacă a fost administrator alături de o perioadă de timp, astfel cum susține acesta din urmă în întâmpinare, dacă s-au predat actele contabile și gestiunea la încheierea mandatului fiecăruia, de ce fapte se face vinovat fiecare în perioada mandatului, sau în afara lui, dacă a administrat faptic societatea, ce s-a întâmplat cu bunurile și disponibilul bănesc al societății, sens în care instanța apreciază că în speță se impune efectuarea unei expertize contabile.
Față de toate aceste considerente, în baza art.312 Cod Procedură Civilă, curtea urmează a admite ca fondate recursurile, a casa sentința și a trimite cauza pentru rejudecare aceleași instanțe de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondate recursurile eclarate de recurentul pârât domiciliat în S,-,. 43,.17, județul S M și recurenta debitoare - SRL S M, cu sediul în- D, prin lichidator - LJ 2000, cu sediul în S M,- împotrivaSentinței nr. 792/F/2009din data de 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în S M, str. - - -.16 și cu domiciliul în S M, str. - - 14.19, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la ribunalul Satu Mare, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - G - -
Jud.fond
Red.dec. S - în concept -15.02.2010
Tehnored - 6 exemplare -17.02.2010
Emis/ exped - 4 comunicări:
recurentul pârât domiciliat în S,-,. 43,.17, județul S M recurenta debitoare - SRL S M, cu sediul în- D, prin lichidator - LJ 2000 S M,- intimații pârâți, S M, str. - - -.16 și S M, str. - - 14.19Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Groza Gheorghe, Filimon Marcela
