Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1234/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1434/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1234
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 3: Diana Manole
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr. 2402 din data de 05.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, - SRL și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurenta prin cererea de recurs a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 242.
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei comerciale de față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2402 din 05.05.2009 judecătorul sindic din cadrul Tribunalului București Secția a VII-a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 formulată în contradictoriu cu pârâtul; a dispusa închiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului - SRL, în contradictoriu cu creditorii - SRL, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, radierea societății debitoare, notificarea sentinței de închidere a procedurii, precum și plata onorariului lichidatorului judiciar din fondul prevăzut de art. 4 din Legea nr. 85/2006.
În considerentele sentinței judecătorul sindic a reținut că cererea creditorului de angajare a răspunderii administratorului societății debitoare, pârât în cauză, s-a întemeiat pe dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006. Judecătorul sindic a apreciat că această răspundere specială nu operează automat, ci trebuie dovedite atât elementele răspunderii civile delictuale, cât săvârșirea de către pârât a uneia din faptele strict și limitativ prevăzute de art. 138. S-a reținut că nedepunerea la dosar a actelor contabile de către pârât nu este suficientă pentru a se angaja răspunderea acestuia, neputând avea valoarea unei nețineri a contabilității, și, cu atât mai mult, a unei cauze pentru intrarea societății în stare de insolvență.
Pe fondul procedurii, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 131 din legea insolvenței, constatându-se că nu au fost identificate bunuri ori valori prin care să fie acoperite creanțele societății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii intimatului pârât.
În motivare, recurenta a arătat că intimatul nu a depus raportări contabile, iar această nedepunere are valoarea unei intenții vădite de fraudare a legii cu scopul de a sustrage controlului firesc al statului activitatea generatoare de venituri, precum și de a ascunde patrimoniul societății față de creditori.
Recurenta mai susține că a dovedit elementele răspunderii civile delictuale și arată că intimatul avea obligația de a depune la dosarul cauzei în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii actele contabile ale societății, obligație nerespectată. În consecință, apreciază că sunt întrunite elementele necesare pentru angajarea răspunderii patrimoniale a intimatului în temeiul art. 138 lit. d din lege.
Totodată, apreciază că răspunderea administratorului intimat trebuie analizată pe tărâm contractual, întrucât acesta a acționat în baza mandatului acordat de societate. În consecință, mandatul fiind unul oneros, intimatul răspunde și pentru culpa cea mai ușoară, textul legal instituind o prezumție de culpă împotriva intimatului.
Deși legal citat intimatul pârât nu a depus întâmpinare la dosar și nu s-a prezentat la termenele acordate.
Nu au fost administrate probe noi.
Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, se apreciază că recursul nu este fondat.
Astfel, se reține că simpla nedepunere a documentelor contabile pentru stabilirea obligațiilor de plată la bugetul de stat nu constituie prin ea însăși o cauza necesară și suficientă pentru angajarea răspunderii administratorilor societății debitoare în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006. Chiar dacă situația ar fi reală, iar administratorii nu și-ar fi îndeplinit obligația legală de depunere a documentelor contabile la organele financiare, nu se poate reține doar culpa administratorilor, cunoscut fiind că în măsura în care societatea nu depune actele contabile conform legii, și organul financiar are obligația, potrivit Legii nr. 81/1991 de a declanșa un control financiar la acea societate. Prevederea legală are în vedere tocmai stoparea activității neprofitabile a societății contraveniente, din acest punct de vedere, și efectuarea din timp a măsurilor, de către organele abilitate pentru a nu crește gradul de îndatorare la bugetul de stat, cu consecințe în sensul imposibilității recuperării acestor sume.
Din aceleași considerente nu poate fi primită nici critica recurentei referitoare la valoarea pe care o are nedepunerea actelor contabile la dosarul cauzei. Chiar dacă ar fi posibil ca nedepunerea actelor contabile să urmărească o fraudare, această posibilitate ar fi fost înlăturată dacă după primul an în care s-a constatat nedepunerea actelor, organele financiare declanșau, potrivit obligației lor legale, controlul de fond la societate pentru stabilirea contribuțiilor datorate la bugetul de stat. Or, lipsa de diligență a recurentei nu poate constitui un motiv pentru angajarea răspunderii intimatului pârât.
În mod corect a reținut judecătorul sindic că creditoarea recurentă nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între fapte pretinsă și prejudiciul cauzat. Această legătură nu poate fi dovedită prin aserțiuni teoretice, fiind necesară dovedirea unei asemenea legături în mod nemijlocit între faptă și prejudiciu. Or, tocmai acest aspect nu a fost dovedit în cauză.
Nu poate fi reținută susținerea recurentei în sensul instituirii unei prezumții legale în sarcina intimatului administrator, textul legal stabilind că va fi angajată răspunderea persoanei care, printr-una din faptele enumerate de lege, a cauzat starea de insolvență a debitoarei, deci, textul impune dovedirea faptei ce a determinat (cauzat) starea de insolvență a societății, nefiind instituită, așa cum susține recurenta, o prezumție legală în acest sens.
Este înlăturată și susținerea cu privire la analizarea răspunderii intimatului din perspectiva mandatului comercial cu titlu oneros, fiind reținut că o asemenea analiză poate fi efectuată doar în relația administratorului - mandatar cu societatea - mandant, iar nu în relația cu terții creditori ai societății.
Având în vedere considerentele reținute și constatând că sentința pronunțată de judecătorul sindic este legală și temeinică, în baza art. 312.pr.civ. recursul declarat în cauză va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, cu sediul în B, sector 2, Calea nr. 156 în contradictoriu cu intimații, domiciliat în B, sector 3,-,. 19,. 1,. 1, - SRL, prin lichidator judiciar, cu sediul în B, sector 3,-, - SRL, cu sediul în B, str. - -, DN 1 Km. -, nr. 14, jud. B și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, cu sediul în B, sector 4,- - 26 împotriva sentinței comerciale nr. 2402 din 05.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. RP/7ex.
10.11.2009.
Jud. fond
Tribunalul București Secția a VII-a Comercială.
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Viorica Trestianu, Diana Manole
