Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1284/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1284/R-COM
Ședința publică din 27 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
- -, judecător
- -, judecător
-, grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Rm.V, str.G-ral nr.17, județul V și de lichidatorul GRUP, cu sediul în Rm.V, Str.G-ral nr.18, -.1, județul V, împotriva sentinței nr.543/8.04.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și, domiciliați în B, sector 3,-, -.3,.33 și intimata - debitoare GRUP, cu sediul în D, Str.-, -.D, parter, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, întâmpinare din partea intimaților- pârâți.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea acestora.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată că;
La data de 11.12.2208, reclamanta GRUP, în calitate de lichidator al debitoarei GRUP D, a solicitat antrenarea răspunderii personale a pârâtului, în sensul de a se dispune obligarea acestuia, în calitate de administrator al debitoarei, la plata sumei de 42.303 lei, ce reprezintă creanța față de creditoarea
În motivare, s-a arătat că prin sentința nr.209/8.02.2008, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare, dosar în care a fost desemnat ca lichidator, reclamanta.
Prin raportul asupra cauzelor insolvenței, s-a reținut că debitoarea deținea în patrimoniu active în valoare de 399.549 lei și disponibilități bănești în sumă de 274 lei, ce nu au fost predate lichidatorului.
Aceste active sunt compuse din neîncasarea la termen a clienților - 398.739 lei, sumă pentru care s-a depășit termenul de prescripție.
În legătură cu această creanță neîncasată, reclamanta a arătat că cea mai mare parte provine din neîncasarea facturii nr.-/7.06.2004, în valoare de 351.660 lei, plus TVA, emisă în favoarea GRUP, ambele societăți având același sediu, de unde se poate trage concluzia nerecuperării creanței în mod intenționat. În aceste condiții, reclamanta a apreciat că se impune aplicarea dispozițiilor art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
De asemenea, se invocă și prevederile art.73 alin.1) lit.c din Legea nr.31/1990 și ale art.11 alin.4) din Legea nr.82/1991, referitoare la ținerea contabilității, dispoziții față de care, se poate reține săvârșirea faptei cuprinse de art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006, deoarece nu a depus toate raportările contabile prevăzute de lege.
La data de 10.12.2008, reclamanta Vai ntrodus, la rândul său, în calitate de creditoare, aceeași cerere față de pârâtul, solicitând obligarea acestuia în solidar cu pârâta, la plata sumei de 42.303 lei, cu instituirea sechestrului asigurător asupra averii acestora. Sunt invocate prevederile art.138 lit.d) din Legea insolvenței, referitoare la neținerea contabilității, deoarece cei doi pârâți, în calitate de administratori ai debitoarei, nu au predat actele contabile către lichidator.
Cele două cauze au fost reunite, potrivit dispozițiilor art.164 alin.1) Cod procedură civilă, prin Încheierea din 28.01.2009.
Prin întâmpinare, pârâtul a arătat că a predat actele contabile către lichidator, conform procesului-verbal nr.859/20.05.2008, așa cum rezultă din actul anexat, iar după predarea actelor, acesta a constatat că lichidatorul a tras concluzii eronate în legătură cu ținerea contabilității-fila 8 dosar conexat nr-.
Astfel, cu privire la mijloacele circulante în valoare de 399.549 lei, s-a arătat că suma datorată de, pentru care debitoarea și-a achitat toate datoriile față de stat, cu excepția dividendelor, (care nu au fost ridicate de asociați), nu s-a încasat, având în vedere că această societate și-a suspendat activitatea-din același motiv, și anume, neîncasare facturi.
Această situația a fost reținută și de către organul fiscal, care a întocmit Raportul de inspecție fiscală, predat lichidatorului.
Prin urmare, pârâtul a apreciat că nu sunt întrunite condițiile art.138 lit.a) din Legea insolvenței, având în vedere și împrejurarea că debitoarea și-a suspendat activitatea la data de 1.02.2007, raportările fiscale fiind "0"-"fără intrări și ieșiri din firmă".
În acest context, pârâtul a considerat că nici dispozițiile art.138 lit.d) din lege nu sunt îndeplinite.
Prin sentința nr.543/8 aprilie 2009, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal a respins cererile formulate de reclamanți, reținând următoarele:
Societatea debitoare s-a constituit în luna februarie 2003, având ca asociați pe cei doi pârâți și ca administrator pe pârâtul.
Principala activitate desfășurată de debitoare a fost cea de construcții de clădiri și lucrări de geniu, principalul client al debitoarei fiind GRUP
La data de 28.11.2005, organul fiscal a încheiat un Raport de inspecție fiscală, ca urmare a verificării debitoarei pe perioada 21.11.2005-28.11.2005, în care a reținut că societatea debitoare nu a desfășurat activitate în perioada 1.01.2005-30.09.2005, concluzionând că societatea a respectat prevederile Legii nr.82/1991.
Prin același act, s-a constatat că la data de 31.12.2004, din profitul realizat a fost repartizat la fondul de dividende, în ianuarie 2005, suma de 2.951.062.923 lei vechi, sumă care, la data controlului, nu era virată asociaților, astfel că nu a fost calculat și evidențiat impozitul pe venituri din dividende.
Din actele depuse de creditoarea V, în susținerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, rezultă că ulterior controlului, prin Decizia nr.35156/10.03.2006, s-a stabilit în sarcina debitoarei, ca obligație de plată, suma de 28.797 lei noi, cu titlu de impozit pe dividende persoane fizice, titlu executoriu ce apare ca fiind necontestat în termenul legal, de către debitoare.
Față de acest impozit, debitoarea a înțeles să depună la dosar de verificare lunară cu solduri precedente, de la 1.07 la 31.07.2007, în care sunt evidențiate dividendele de plătit, în sumă de 279.880,37 lei, sumă nevirată către asociați.
Ca urmare a neachitării sumei sus-menționate, au fost calculate dobânzi și penalități de întârziere, debitul total ridicându-se la suma de 42.303 lei, creanță ce a constituit obiectul cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare.
Înainte de înregistrarea cererii creditoarei, pe rolul instanței de judecată, ulterior controlului efectuat de către aceasta, debitoarea, prin Hotărârea nr.110/30.01.2007, a decis suspendarea activității pe o perioadă de 3 ani, așa cum rezultă din Încheierea judecătorului-delegat nr.2246/1.02.2007.
În condițiile descrise mai sus, debitoarea a intrat în incapacitate de plată, iar la cererea V, față de debitoare s-a deschis procedura simplificată a insolvenței, conform sentinței nr.209/8.02.2008.
În timpul desfășurării procedurii, administratorul debitoarei a predat documentele contabile lichidatorului, așa cum rezultă din procesul-verbal din data de 20.05.2008 (fila 16 dosar conexat), iar cu privire la relațiile comerciale încheiate cu GRUP, în temeiul facturii fiscale nr.-/7.06.2004, în valoare de 351.660 lei, debitoarea a înțeles să depună la dosar Încheierea judecătorului-delegat nr.6751/29.03.2007, prin care s-a dispus menționarea în registrul comerțului a Hotărârii AGA nr.4/23.03.2007 de suspendare pe o perioadă de 3 ani a activității societății, societate ce apare în contabilitatea debitoarei în calitate de client neîncasat.
Față de cele expuse mai sus, instanța a constatat că acțiunile reclamanților sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Temeiul juridic al cererilor îl constituie dispozițiile art.138 lit.a și d din Legea insolvenței, în care se arată că: " (1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59 alin.(1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea."
Cu privire la incidența art.138 lit.a), instanța a constatat că în sarcina celor doi pârâți se reține de către reclamanți săvârșirea faptei de a se folosi de bunurile debitoarei, în folos propriu sau al altei persoane, în concret de folosirea creanțelor nerecuperate culpabil, în cuantum de 398.739 lei, pe care le datora, în principal, clientul GRUP Această faptă nu poate fi reținută în sarcina celor doi pârâți, deoarece nu s-a făcut dovada încasării sumei sus-menționate de către pârâți și folosirea acesteia în folosul propriu.
În sprijinul acestei concluzii, s-a reținut și împrejurarea că societatea susmenționată, s-a aflat, la rândul său în dificultate financiară, din moment ce a hotărât suspendarea temporară a activității pe o perioadă de trei ani.
În plus, nu s-a putut reține nici folosirea sumei arătate anterior, în folosul altei persoane, adică a GRUP, despre care lichidatorul susține că are același sediu cu al debitoarei, atâta timp cât nu s-a făcut dovada existenței unor interese comune între cele două societăți.
Referitor la incidența dispozițiilor art.138 lit.d) din lege, față de concluziile Raportului de inspecție fiscală menționat mai sus, față de împrejurarea că societatea nu a mai desfășurat activitate comercială după data întocmirii acestui raport, coroborate cu predarea către lichidator a actelor contabile menționate în procesul-verbal nr.859/2008, instanța a constatat că debitoarea, prin reprezentanții săi, a ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr.82/1991.
Împotriva sentinței nr.543/8.04.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială, în termen legal, au formulat recurs lichidatorul Grup Rm.V și creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul formulat de lichidator a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, susținându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre bazată pe o interpretare greșită a actelor deduse judecății și cu aplicarea greșită a legii.
Recurentul susține că, atât cererea formulată de el, cât și cererea formulată de creditoarea-bugetară sunt admisibile, deoarece debitoarea deținea în patrimoniu active în valoare de 399.549 lei și disponibilități bănești în sumă de 274 lei, ce nu au fost predate lichidatorului, active compuse din neîncasarea la termen a clienților - 398.739 lei, sumă pentru care s-a depășit termenul de prescripție; această creanță neîncasată, provine din neîncasarea facturii nr.-/7.06.2004, în valoare de 351.660 lei, plus TVA, emisă în favoarea GRUP, ambele societăți având același sediu, de unde se poate trage concluzia nerecuperării creanței în mod intenționat. În aceste condiții, recurentul susține că se impunea aplicarea dispozițiilor art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, precum și prevederile art.72 și art.73 din Legea nr.31/1990, republicată, referitoare la ținerea contabilității, dispoziții față de care, se poate reține săvârșirea faptei cuprinse de art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006, deoarece nu a depus toate raportările contabile prevăzute de lege.
Recursul formulat de creditoarea Vaf ost motivat pe dispozițiile art.299-302 Cod procedură civilă, dar după modul cum este formulat, poate fi încadrat în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținându-se că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Recurenta a susținut că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, art.6 din Legea nr.241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, art.303 din Legea nr.76/2002 și art.36 din Codul fiscal. Arată că judecătorul sindic nu a făcut o analiză a cererii creditoarei, în condițiile în care și lichidatorul a promovat cerere de antrenare a răspunderii personale a foștilor administratori; susține că în practica judiciară s-a reținut că poate constitui o astfel de faptă încadrată în art.138 lit.a, primirea unor dividende pe care în realitate debitoarea nu le datora.
Recurenta critică soluția și sub aspectul încălcării prevederilor art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, susținând că instanța a analizat doar o modalitate de săvârșire a acestei fapte, respectiv predarea actelor către lichidator, fără să analizeze celelalte modalități, neținerea contabilității în conformitate cu legea, în sensul neîntocmirii și nedepunerii situațiilor financiare trimestriale, semestriale, anuale, a declarațiilor fiscale.
Recursurile formulate de cele două recurente sunt nefondate.
În mod legal, prin hotărârea atacată, judecătorul sindic a respins cererile formulate de Grup și V, pentru antrenarea răspunderii personale a administratorilor Grup, și, constatând că nu pot fi reținute în sarcina acestora, săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
Cu privire la prima faptă prevăzută de art.138 lit.a din lege, s-a reținut corect că nu s-a făcut dovada încasării sumei de 398.739 lei, de către pârâți, de la Grup și folosirea acesteia în folosul propriu, precum și în folosul altei persoane.
Referitor la fapta prevăzută de art.138 lit.d din lege, de asemenea, s-a reținut corect că societatea nu a mai desfășurat activitate comercială, după data întocmirii raportului de inspecție fiscală, că administratorul debitoarei a predat documentele contabile lichidatorului, după cum rezultă din procesul verbal din 20.05.2008 (fila 16 dosar conexat), astfel că nu se poate reține că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să se respingă ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Rm.V, str.G-ral nr.17, județul V și de lichidatorul GRUP, cu sediul în Rm.V, str.G-ral nr.18, - județul V, împotriva sentinței nr.543/8.04.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții și, domiciliați în B,-, -2,.3,.33, sector 3 și debitoarea GRUP,cu sediul în D, str.-, -.D, parter, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
- - - -
Grefier,
-
Red./21.12.2009
GM/7 ex.
Jud.fond:
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Polixenia
