Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1289/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1289/R-COM
Ședința publică din 27 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
- -, judecător
- -, judecător
-, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței nr.654 din 11.05.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în Rm. V,-, județul V, intimata - debitoare SC SRL, cu sediul în Rm. V,-,. 19,. A,. 6, județul V și lichidatorul, cu sediul în Rm. V,-, județul V.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier - juridic pentru intimata - creditoare V, în baza delegației de la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul intimatei V, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului formulat de
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin sentința nr.916/29 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Vâlceaa dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea Rm.
În cauză, până la termenul limită fixat prin sentință pentru înregistrarea creanțelor, s-a înregistrat creanța creditoarei Direcția -ă a Finanțelor Publice V, în sumă de 2.066 lei.
În patrimoniul debitoarei nu s-au descoperit bunuri urmăribile.
Prin sentința nr.248/16 februarie 2009, pronunțată în dosarul de faliment, a fost admisă cererea în răspundere formulată de Direcția -ă a Finanțelor Publice V, împotriva pârâtului, acesta fiind obligat la plata sumei de 2.066 lei, către societatea debitoare, cu titlu de cotă parte din pasivul social.
În aceste condiții, lichidatorul desemnat a propus închiderea procedurii, arătând că nivelul creanțelor nu justifică cheltuielile de administrare a procedurii.
Prin sentința nr.654/11 mai 2009, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar și în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei, radierea debitoarei din Registrul Comerțului și în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus otificarea sentinței debitoarei, creditorului, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Prin aceeași sentință, s-a dispus ca onorariul lichidatorului judiciar, în sumă de 650 lei, să fie achitat din fondul de lichidare.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Întrucât fondul de lichidare este tot un fond bugetar, nu se justifică cheltuirea de la buget a unor sume mai mari decât creanțele înscrise la masa credală. Cheltuielile de lichidare, reprezentând publicarea notificării și onorariul lichidatorului, se ridică în acest moment la suma de 650 lei și, inevitabil, vor crește pe parcursul derulării procedurii, în condițiile în care lichidatorul nu a identificat bunuri urmăribile în patrimoniul debitoarei.
Având în vedere lipsa bunurilor urmăribile în patrimoniul debitoarei, s-a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006 și întrucât creditorul bugetar nu și-a manifestat disponibilitatea de a achita cheltuielile de lichidare efectuate până în prezent, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii, descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități, conform art.136 din Legea privind procedura insolvenței, iar onorariul în sumă de 650 lei, să fie achitat din fondul de lichidare.
Împotriva sentinței nr.654/11.05.2009, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalul Vâlcea - Secția comercială, în termen legal, a declarat recurs creditoarea B criticând-o pentru nelegalitate, solicitând examinarea cauzei sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, creditoarea susține că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv pe care Curtea îl încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recurenta-creditoare critică soluția judecătorului sindic, arătând că în cursul procedurii de insolvență, creanța AVAS nu a fost recuperată, fiind prejudiciată cu această sumă, că judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului, aplicând în mod greșit dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006, cu încălcarea art.142 alin.2 din același act normativ; lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii, fără a pune în executare sentința nr.248/16.02.2009, prin care s-a dispus atragerea răspunderii administratorului falitei pentru pasivul societății; critică sentința și sub aspectul neconcordanței dispozitivului hotărârii, cu prevederile art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006, care devin inaplicabile, în condițiile descărcării lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități; s-a mai susținut că, prin modificarea art.142 alin.1, nu se poate ajunge la concluzia că judecătorul sindic nu ar mai avea obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță și nici că lichidatorul judiciar nu ar avea obligația să mai pună în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de creditorii săi. Textul de mai sus trebuie interpretat, în sensul că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar, în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006, republicată, deoarece, așa cum dispune art.142 alin.2, după închiderea procedurii, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziție de către lichidator; se constată că această cerință legală nu mai este posibil de îndeplinit după închiderea procedurii de faliment, în virtutea faptului că lichidatorii sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, așa cum prevăd expres disp.art.136 din această lege. Recuperarea sumelor nu s-ar mai putea realiza și în virtutea faptului că, dacă s-ar interpreta, în acest mod, art.142 alin.2, s-ar ajunge la situația transformării executorului judecătoresc în lichidator judiciar, ceea ce nu este posibil.
În concluzie, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul continuării procedurii și punerii în executare, la solicitarea lichidatorului, de către executorul judecătoresc desemnat a sentinței recurate.
Examinând criticile recurentei B pe temeiurile invocate, dar și în raport de dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că acestea sunt nefondate, pentru cele ce se vor expune în continuare:
Într-adevăr, potrivit art.131 din Legea nr.85/2006, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul va da o sentință de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitoarei din registrul comerțului.
În speță, prin sentința nr.248/16 februarie 2009, fost angajată răspunderea personală a administratorului debitoarei, fiind obligat să aducă la masa credală suma de 2.006 lei, cu titlu de cotă parte din pasivul succesoral.
Lichidatorul judiciar a propus închiderea procedurii, apreciind că nivelul creanțelor nu justifică cheltuielile de administrare a procedurii.
În mod corect, atât lichidatorul judiciar cât și judecătorul sindic au apreciat că executarea silită asupra bunurilor din patrimoniul persoanei obligate conform art.138, se poate realiza prin procedura prevăzută de art.142 din Legea nr.85/2006, respectiv de către executorul judecătoresc, în condițiile Codului d e procedură civilă.
Atâta vreme cât, însuși legiuitorul, a prevăzut o asemenea cale de urmat, nu se poate considera că prin aceasta s-ar transforma executorul judecătoresc în lichidator judiciar, atribuțiile acestuia rămânând neschimbate, respectiv punerea în executare silită a titlurilor de creanță, fără ca prin aceasta să se interpună cu atribuțiile lichidatorului judiciar.
Faptul că recurenta-creditoare nu și-a putut recupera întreaga creanță, nu poate fi imputat persoanelor chemate să înfăptuiască procedura concursuală, având în vedere că s-a dovedit respectarea de către acestea a tuturor fazelor procesuale reglementate de legea specială, astfel încât propunerea de închidere a procedurii, pe temeiul sus-arătat, este apreciată ca fiind corect aplicată în speță.
Față de considerentele expuse, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.85/2006, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței nr.654/11.05.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială, în dosarul nr-, intimați fiind creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în Rm.V,-, județul V, debitoarea, cu sediul în Rm.V,-,.19,.A,.6, județul V și lichidatorul, cu sediul în Rm.V,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
- - - -
Grefier,
-
Red./14.12.2009
GM/6 ex.
Jud.sindic:
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Polixenia
