Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1301/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928

SECȚIA COMERCIALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1301/COM

Ședința publică din 29 octombrie 2009

Completul de judecată compus din:

PREȘEDINTE: Marian Bratiș

JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu

JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului L împotriva sentinței civile nr. 93/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată prin lichidator judiciar IT MANAGEMENT T, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea creditoarei recurente Administrația Finanțelor Publice a Municipiului L, lipsă fiind debitoarea intimată prin lichidator judiciar IT MANAGEMENT

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul creditoarei recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii lichidatorului de închidere a procedurii, iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii obiecțiunilor formulate și antrenării răspunderii administratorului societăți.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 93/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins obiecțiunile formulate de creditoarea cu privire la raportul privind cauzele și împrejurările insolvenței.

În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL, cu sediul social în L,- jud A dispus radierea debitorului din registrul comerțului. În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, descarcă pe lichidatorul judiciar IT Management, cu sediul în T,-,. 7/ jud. T, de orice îndatoriri și responsabilități.

În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditoarelor Administrația Finanțelor publice L, cu sediul în, str. -. - nr. 1-3 jud. T și Primăria Municipiului L, cu sediul în L, P-ța - nr. 4, jud. T, Direcției Generale a Finanțelor Publice T, cu sediul în T,-, jud. T și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că Procedura concursuală a fost deschisă la cererea creditoarei L, prin Sentința civilă nr. 1170/05.06.2008 fiind numit ca administrator judiciar IT Management. În îndeplinirea atribuțiilor sale, acesta întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței; de asemenea a întocmit tabelul preliminar și definitiv de creanțe, a efectuat demersuri pentru a intra în posesia actelor și evidențelor contabile ale debitoare și pentru identificarea bunurilor acesteia, a întocmit raportul privind cauzele și împrejurările insolvenței.

Creditoarea Laf ormulat obiecțiuni la raport privind cauzele insolvenței debitoarei, arătând că solicită să se dispună lichidatorului refacerea și completarea acestui raport întrucât se impune continuarea demersurilor pentru depunerea actelor societății, chiar formularea unei plângeri penale în condițiile art. 147 din Legea insolvenței.

Creditoarea arată totodată că există elemente suficiente pentru a face aplicabile prev. art. 138 alin 1 lit. a,c,d, și e deoarece marea parte a obligațiilor societății sunt urmarea sancționării contravenționale a acesteia și au condus la insolvența societății.

Judecătorul sindic constată că sunt neîntemeiate obiecțiunile creditorului bugetar pe o parte deoarece lichidatorul a dat dovadă de diligență și a efectuat toate demersurile ce se impun pentru a intra în posesia actelor contabile ale societății, însă acestea au rămas fără urmări, iar o reluare a acestora ar presupune doar cheltuieli suplimentare, nejustificate din punct de vedere al rezultatelor.

Pe de altă parte nu se poate reține, astfel cum arată creditoarea că starea de insolvență a debitoarei s-a ivit doar din cauza amenzii substanțiale ce i-a fost aplicată, în condițiile în care aceasta nu a fost achitată, probabil tot din lipsa resurselor bănești. De altfel aceasta este aproape singura datorie a societății, celelalte sunt în sume mici și pot fi apărute dintr-o eroare și nu din intenția administratorului.

Ori, în condițiile în care nu se pot găsi actele societății este imposibil de stabilit că administratorul debitoarei a săvârșit vreuna din faptele prevăzute de lege în interes propriu pentru a putea fi atrasă răspunderea personală pentru pasivul societății.

Pentru aceste considerente judecătorul sindic va respinge ca neîntemeiate obiecțiunile creditoarei.

Constatând că a fost întocmit raportul de închidere a procedurii, că în cauză sunt incidente disp. art. 131 din Lg.85/2006 și văzând că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare, în temeiul acestei dispoziții procedurale, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii, cu consecințele prevăzute de lege.

Împotriva sentinței civile nr. 93/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a formulat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului L solicitând în principal admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii lichidatorului de închidere a procedurii, iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii obiecțiunilor formulate și antrenarea răspunderii administratorului societății.

În motivare a reținut că în mod greșit judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței cu consecința radierii societății debitoare apreciind că lichidatorul a efectuat toate demersurile ce se impun în conformitate cu prevederile legii insolvenței. În cazul în care administratorul societății nu-și îndeplinește obligația de a depune actele societății era necesară formularea unei sesizări penale în condițiile art.147 și art.11 lit.g din Legea nr. 85/2006.

Închiderea procedurii în condițiile nedepunerii actelor contabile și fără a se urma toate căile legale în acest sens, inclusiv prin formularea unei sesizări penale este de natură a prejudicia interesele instituției în calitate de creditoare dat fiind că radierea societății lipsește creditorii de orice posibilitate de recuperare a creanțelor. Mai mult decât atât, prin crearea unei astfel de practici, apreciază că administratorii societății în lichidare sunt încurajați a nu-și îndeplini această obligație și a se sustrage astfel de la plata obligațiilor fiscale. De altfel chiar judecătorul sindic în motivația ce o critică arată că în lipsa actelor contabile nu poate aprecia vinovăția administratorului, ori scopul procedurii insolvenței este acoperirea obligațiilor datorate, aceasta realizându-se inclusiv prin posibilitatea legală acordată creditorilor de a urmări personal administratorii societății conform art.138 din legea insolvenței

Pe de altă parte mai arată că în speța de față sunt incidente prevederile art.138 alin.1 lit.a, c și de din legea insolvenței.

Administratorul societății a deținut produse accizabile care au fost supuse expertizării, constatându-se lipsa de autenticitate a banderolelor de marcare prevăzute de lege. Procesul verbal a fost semnat fără obiecțiuni și face dovada faptelor culpabile săvârșite ce se impun a fi sancționate conform art.138 alin.1 lit.a,c,d din legea insolvenței. În acest sens arată și faptul că administratorul societății nu și-a îndeplinit obligația de a solicita instanței de judecată deschiderea procedurii insolvenței, astfel cum prevede art.143 din lege, cererea fiind formulată de instituția creditoare.

Mai arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii, drept urmare solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în principal în sensul respingerii cererii lichidatorului de închidere a procedurii, iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii obiecțiunilor formulate și antrenării răspunderii administratorului societății.

În cauză a formulat concluzii scrise lichidator judiciar IT MANAGEMENT T solicitând respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal și menținerea în tot a sentinței atacate.

Examinând recursul astfel declarat prin prisma motivelor invocate de către creditoare, a apărărilor formulate de către lichidatorul debitoarei precum și potrivit disp.art. 304, 304 ind.1 C,proc.civ. Curtea de Apel constată că acesta este nefondat pentru motivele ce succed.

Astfel, așa cum rezultă din petitul cererii de recurs și din concluziile aceleiași cereri, creditoarea a Municipiului L critică hotărârea primei instanțe pentru neefectuarea unui anumit demers de către lichidatorul judiciar și în acest sens, necontinuarea procedurii de lichidare până la finalizarea demersului respectiv.

În concret, creditoarea are pretenția ca lichidatorul judiciar să introducă o plângere penală împotriva administratorului social al debitoarei, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 147 din Legea 85/2006.

Curtea statuează că această critică este neîntemeiată, pe de o parte, respectiv este formulată pentru prima dată ca o cerere distinctă în recurs.

În ceea ce privește lipsa de temei a unei astfel de critici, Curtea relevă că infracțiunea prev. de art. 147 din Legea 85/2006 încriminează fapta administratorului, directorului ori reprezentantului legal al debitorului persoană juridică, de a pune la dispoziția judecătorului sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în condițiile prev. de art. 35 documentelor și informațiilor prevăzute la art. 28 alin.1 lit.a-f ori împiedicarea acestora cu rea credință de a întocmi documentația respectivă.

Din conținutul Capitolului V al Legii 85/2006 rezultă că infracțiunile reglementate în cadrul art. 143-147 se urmăresc și se judecă după procedura procesual penală de drept comun. Prin consecință, au dreptul de a formula sesizarea sau plângerea penală cu privire la săvârșirea oricăreia dintre aceste infracțiuni, inclusiv relativ la infracțiunea prevăzută de art. 147, orice persoană interesată, punerea în mișcare a acțiunii penale nefiind condiționată de calitatea persoanei vătămate printr-o astfel de acțiune. De altfel, nici una dintre aceste infracțiuni nu este exceptată de la principiul oficialității, potrivit art. 279.proc. pen. ci dimpotrivă, se aplică modurile de sesizare prevăzute de art. 221 alin.1 proc.pen.

Prin urmare, nimic nu o împiedică pe creditoarea recurentă să recurgă la formularea unei plângeri penale împotriva administratorului social al debitoarei, fie în cadrul procedurii, fie după închiderea acesteia, întrucât răspunderea penală a administratorului social pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 147 din Legea 85/2006 nu depinde de modul de rezolvare a procedurii insolvenței debitoarei.

Curtea mai relevă că în fața judecătorului sindic creditoarea nu și-a manifestat în nici un mod intenția de a introduce o plângere penală împotriva administratorului social, iar lichidatorul nu poate fi obligat la a înregistra o astfel de plângere penală, pe calea unei hotărâri judecătorești.

Sub acest ultim aspect, nici o dispoziție a Legii insolvenței nu îi impune administratorului judiciar sau lichidatorului un astfel de demers judiciar cu caracter procesual-penal.

Referitor la critica încălcării de către judecătorul sindic a prev. art. 129 din Legea nr. 85/2006, Curtea de Apel relevă că procedura insolvenței față de s-a închis potrivit art. 131 din aceeași lege al cărui conținut normativ nu impune obligația în sarcina judecătorului sindic de convocare a adunării creditorilor și nici măcar întocmirea unui raport final având conținutul și obiectivele raportului prev. de art. 129 din legea insolvenței.

Închiderea procedurii pe temeiul disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006 a fost propusă de către lichidatorul judiciar în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii. Această situație a fost cunoscută de către creditoarea recurentă, la dosar existând dovada informării sale de către lichidatorul judiciar, însă cu toate acestea aceeași creditoare deși a avut timpul necesar pentru ași exprima opoziția prin formularea unor obiecțiuni, nu a depus aceste diligențe.

În ceea ce privește critica privind neaplicarea de către judecătorul sindic a disp. art. 138 alin. 1 lit. a, c și d din Legea nr. 85/2006, Curtea relevă că aceste dispoziții nu se aplică din oficiu de către judecătorul sindic ci la cererea persoanelor îndreptățite potrivit prev. art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006. În cauză nu a formulat cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere, nici lichidatorul judiciar, iar o cerere de autorizare în acest sens nu a fost introdusă de unul dintre cei doi creditori prezenți în procedură. Prin urmare, judecătorul sindic a închis procedura ținând seama de cadrul procesual existent.

Curtea mai statuează că, în condițiile în care creditoarea L nu a formulat o cerere de autorizare în fața judecătorului sindic având ca obiect încuviințarea introducerii unei cereri de antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva persoanelor prevăzute de art. 138 din Legea insolvenței, această creditoare nu are exercițiul dreptului procesual de a solicita, în recurs, o astfel de angajare a răspunderii patrimoniale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul creditoarei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului L împotriva sentinței civile nr. 93/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

DR. - - DR. - - - -

- încetat activitatea prin pensionare -

Semnează

VICEPREȘEDINTELE

CURȚII DE APEL TIMIȘOARA

JUDECĂTOR

GREFIER,

Red.16.11.2009

Tehnored 2 ex.16.11.2009

Instanță fond: Tribunalul Timiș

Jud.

Președinte:Marian Bratiș
Judecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu, Dorin Ilie

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1301/2009. Curtea de Apel Timisoara