Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1327/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

Număr în format vechi 703/2009

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ

Decizia comercială nr.1327

Ședința publică de la 26.10.2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu

JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu

JUDECĂTOR 3: Maria Speranța

Grefier

*************

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 B, în contradictoriu cu intimatele SC ROMÂNIA SRL - prin lichidator judiciar, și, împotriva sentinței comerciale nr.614/4.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.

Intimatul prin avocat invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, învederând că nu mai deținea calitatea de administrator al societății din anul 2001, la data de 2.04.2001 intimatul a cesionat toate părțile deținute în cadrul societății debitoare ca asociat unic, către intimata, dată de la care s-au înregistrat la Registrul Comerțului, mențiunile cu privire la revocarea mandatului de administrator al societății. Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, învederând că din actele și lucrările dosarului nu reiese nici o faptă culpabilă în sarcina intimatului.

CURTEA,

Prin sentința comercială nr. 614/04.02.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VII a Comercială s-a dispus respingerea cererii formulate de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ A SECTORULUI 5 B împotriva pârâților și prin care aceasta a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 pentru pasivul debitoarei SC ROMÂNIA SRL în cuantum de 943.579 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că nu s-a făcut dovada întrunirii condițiilor răspunderii patrimoniale a pârâților, în condițiile speciale prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006. În acest sens, s-a reținut că faptul nedepunerii actelor contabile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 nu echivalează cu neținerea contabilității. Mai mult, apreciază judecătorul sindic, chiar dacă s-ar considera că nedepunerea actelor contabile la organele fiscale ar echivala cu neținerea contabilității, în orice caz, reclamanta nu a făcut dovada că această faptă a condus la starea de insolvență a debitoarei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială, cu același număr unic.

În motivarea recursului se susține în esență că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece pârâții aveau obligația depunerii documentelor contabile la organul fiscal atât potr5ivit Legii nr. 31/1990 cât și conform Legii contabilității nr. 82/1991. Se mai susține de către recurentă că mandatul administratorilor unei societăți comerciale este un mandat comercial, iar potrivit art. 1540 din civil aceștia sunt răspunzători nu numai pentru dol, dar și de culpa în executarea mandatului.

Recurenta mai susține că pârâții aveau și obligația de a solicita aplicarea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 și nu să continue activitatea acesteia.

Analizândsentința recurată prin prisma criticilor invocate de recurentă prin motivele de recurs, precum și sub toate aspectele, conform art. 3041din pr. civ. Curtea apreciază că recursul este nefondat și urmează a fi respins, ca atare, pentru următoarele considerente:

În primul rând, Curtea reține că cererea creditoarei (filele 209-211din dosarul Tribunalului ), astfel cum a fost autorizată de judecătorul sindic ( încheierea din 29.10.2008 - fila 212 din dosarul Tribunalului) a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006.

Ca atare, susținerea de fapt a recurentei cu privire la faptul că pârâții au continuat activitatea societății în condițiile în care starea de încetare de plăți era evidentă ( susțineri care încadrate în drept ar presupune aplicareaart. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006), sunt inadmisibile, fiind formulate pentru prima oară în recurs, ceea ce nu este permis de dispozițiile art. 316 rap. la art. 292 din pr. civ., deoarece constituie modificarea obiectului și a temeiului juridic al acțiunii direct în calea de atac extraordinară a recursului.

În ce privește aplicarea art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, Curtea consideră că, în mod corect a apreciat judecătorul sindic că nu s-a făcut dovada de către creditoare a îndeplinirii condițiilor generale și speciale pentru atragerea răspunderii prevăzute de art. 138 lit. d) din lege.

Art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006 reglementează posibilitatea ca membri organelor de conducere să fie obligați să suporte o parte din pasivul societății, dacă au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență prin aceea că:". au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.".

În primul rând, recurenta-creditoare nu arată care dintre cele trei elemente materiale ale activității păgubitoare săvârșite de administrator ar fi incidente în cauză, iarîn al doilea rând, din actele existente la dosar, întocmite de lichidatorul judiciar nu rezultăcaracterul fictival evidențelor contabile, nici dispariția unor documente contabile și nici încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă.

În acest sens, Curtea reține că pentru aplicarea art. 138 din legea nr. 85/2006 este nevoie de întrunirea cumulativă două condiții speciale:a) săvârșirea uneia sau mai multora dintre faptele prevăzute de acest text de legeșib) condiția ca acestea să fi fost cauzele stării de insolvență( la care se adaugă, desigur, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale desprinse din art. 998-999 din civil).

Or, în cauză, așa cum corect reține și prima instanță, nu s-a făcut dovada săvârșirii faptelor reglementate de art. 138 alin. 1 lit. a)-g) din legea nr. 85/2006 și a legăturii de cauzalitate dintre acestea și starea de insolvență, creditoarea invocând numai lit. d) și, mai mult decât atât, cauzele esențiale ale insolvenței nu s-au datorat unor fapte imputabile administratorilor, ceea ce exclude atragerea răspunderii acestuia. De altfel, lichidatorul judiciar nu a fost în măsură să stabilească în raportul său, care au fost cauzele insolvenței, astfel că în atare situație, dacă creditorii susțineau că aceasta îi este imputabilă pârâtului, aveau obligația să dovedească acest lucru.

Mențiunile recurentei referitoare la răspunderea pe care administratorii o au pentru neîndeplinirea unor obligații legale prevăzute de Legea nr. 31/1990 rep. sunt lipsite de relevanță deoarece acestea privesc răspunderea generală a administratorului față de societate, în timp ce dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 reglementează orăspundere patrimonială specială, derogatorie de la dreptul comun( care îl constituie legea nr. 31/1990), condițiile prevăzute în legea specială fiind de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte situații prevăzute în legi generale ( potrivit principiuluiexceptio est strictissimae interpretationis aplicationis).

De altfel, așa cum se poate observa, motivele de recurs sunt susțineri generale lipsite de concretețe, cu privire la elementele răspunderii, recurenta-creditoare neprecizând in concret cum apreciază aceasta că a greșit judecătorul sindic când a respins cererea sau cum consideră că prin faptele de a nu ține evidențele contabile ale societății debitoare și de a nu fi depus declarațiile fiscale la organul fiscal, a fost cauzată starea de insolvență, justificată de probele administrate în cauză.

În consecință, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041din proc civ. va respinge recursul declarat împotriva acestei sentințe, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, împotriva sentinței comerciale nr. 614/04.02.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VII a Comercială în contradictoriu cu pârâții și și cu debitoarea SC ROMÂNIA SRL prin lichi8dator judiciar, a nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată azi, 26.10.2009, în ședință publică.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

RED/DACT/RE/2 EX.

Sent. com. nr.614/04.02.2009

Tribunalul B-Sectia a VII a Comerciala

Jud. sindic:

Președinte:Elisabeta Roșu
Judecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1327/2009. Curtea de Apel Bucuresti