Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1333/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1333R
Ședința publică de la 22 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 B, împotriva sentinței comerciale nr.2895 din 25.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - XX SRL prin lichidator, - & CO SRL, - LEASING ROMANIA SRL și PRIMĂRIA SECTOR 6 -.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul, personal, lipsind recurenta și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recurenta nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, potrivit rezoluției de primire a dosarului, însă a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, o adresă prin care învederează instanței faptul că este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
În aplicarea art. 17 din Legea nr. 146/1997 Curtea revine asupra dispoziției de timbrare a recursului, reținând că recurenta este scutită de obligația de a timbra calea de atac.
Intimatul solicită acordarea unui termen pentru lipsă de apărare.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare formulată de intimatul în vederea angajării unui avocat, apreciind-o ca nefondată, în raport de motivele de recurs dar și de împrejurarea că de la data emiterii citației 07.08.2009, până în prezent partea a avut la dispoziție suficient timp în vederea angajării avocatului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul solicită respingerea recursului, ca nefondat.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.2895/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a vii-a Comercială, s-a respins ca neîntemeiată cererea creditorilor Administrația Finanțelor Publice sector 6, - Leasing Romania SRL și Primăria sectorului 6 B în contradictoriu cu pârâtul în calitate de administrator al - xx SRL cererea având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului n baza art.138 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.85/2006.De asemenea, prin aceeași sentință se respinge ca neîntemeiată și cererea creditorului - & Co SRL de atragere a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori, respectiv pârâților și.
În motivarea hotărârii se reține că reclamanții-creditori Sector 6, Primăria Sectorului 6 și - Leasing Romania SRL au formulat cereri întemeiate pe dispozițiile art.137 din lege în contradictoriu cu pârâtul, iar creditorul - & Co SRL în contradictoriu cu pârâții și, cereri în care se susține că pârâții au dispus continuarea activității deși societatea era în incapacitate de plată; că parcul auto deținut de către debitoare a suferit o serie de modificări, respectiv cea mai mare parte a mijloacelor de transport fiind radiate fără a fi înmatriculate, iar altele fiind înmatriculate pe numele altor proprietari. Tribunalul a constatat că cererile de chemare în judecată a celor doi pârâți sunt formulate în termeni generali, teoretici, fără a se indica în concret ce fapte au fost săvârșite de către administratori și cu ce se probează acestea. Din nici un mijloc de probă nu a rezultat că pârâții, anterior ajungerii societății în stare de insolvență au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în interes personal sau în folosul altei persoane, că au dispus în interes propriu continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți, ori că au deturnat sau au ascuns o parte din activul societății, astfel că nu a putut fi reținută în cauză incidența art.138 lit.a,c și
Administrația Finanțelor Publice Sector 6 B declarat recurs împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală, netemeinică și a solicitat admiterea recursului în sensul modificării hotărârii și admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva pârâtului pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit.a și c din legea nr.85/2006.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 proc.civ. susținându-se în dezvoltarea motivului de recurs că în mod eronat instanța de fond a reținut că nu există indiciile săvârșirii uneia din faptele enumerate în art.138 din lege. Se arată că din rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar a rezultat că parcul auto deținut de debitoare a suferit modificări, în sensul că cea mai mare parte a mijloacelor auto au fost radiate fără a fi înmatriculate, ceea ce dovedește fapta culpabilă a administratorului constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală a societății și pentru că a dispus continuarea activității deși debitoarea se afla în încetare de plăți.
Nu s-a formulat întâmpinare și nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința comercială atacată prin prisma criticilor invocate și ținând seama de prevederile legale aplicabile în cauză, Curtea constată recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea persoanelor prevăzute la art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 este instituită pentru faptele enumerate limitativ de alin 1.
Angajarea răspunderii civile în temeiul art.138 presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:săvârșirea unei fapte ilicite enumerate de lege, existența prejudiciului și legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și producerea prejudiciului, culpa făptuitoruluCele patru condiții ale răspunderii civile trebuie îndeplinite indiferent de natura răspunderii, delictuală sau contractuală.
Desigur, în cazul răspunderii civile contractuale, culpa este prezumată dacă se dovedește că persoana în cauză nu a îndeplinit o obligație contractuală.A extinde prezumția și cu privire la legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, așa cum se pretinde de către recurentă nu are nici un suport legal. Dimpotrivă, textul legal în temeiul căruia se solicită atragerea răspunderiiimpune dovedirea celor patru condiții enumerate mai înainte.
Potrivit art.1169 civil, sarcina probei incumbă celui care face o afirmație în fața instanței, în speță recurentei.
În ceea ce privește fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.c), recurenta s-a limitat la a face afirmații generice, fără a indica în concret elementele care să conducă la concluzia că într-adevăr pârâtul în calitate de fost administrator al societății debitoare a dispus continuarea activității în interesul său personal, deși societatea era evident în situația incapacității de plată.
Prin urmare, nu a fost probată nici fapta și nici legătura de cauzalitate dintre faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.
Cu privire la fapta de folosire a bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane (art.138 lit.a), Curtea observă că în mod corect a constatat prima instanță că nu are nici o relevanță împrejurarea că după deschiderea procedurii debitoarea a înstrăinat autovehiculele, atât timp cât pentru angajarea răspunderii este necesar ca interesul personal al administratorului în folosirea bunurilor societății și în continuarea activității să fie dovedit pentru perioada anterioară ajungerii debitoarei în stare de insolvență. În acord cu instanța de fond, Curtea constată că, împrejurarea că lichidatorul nu a mai găsit la sediul debitoarei autovehiculele cu care acesta figurează în evidențele fiscale, nu poate conduce cu certitudine, în lipsa unor probe, la concluzia că pârâtul a deturnat sau a ascuns bunurile debitoarei în interesul său propriu.
În consecință, Curtea constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, a făcut o interpretare justă și în conformitate cu legea a dispozițiilor în materie, astfel că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 proc.civ. este neîntemeiat.
Față de considerentele evocate mai sus, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 proc.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 B cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.2895 din 25.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații cu domiciliul în B, Calea, nr.45,.12A,.6, sector 6, cu domiciliul în B,--37, -.1, sector 1, - XX SRL prin lichidator cu sediul în B, șos. - -, nr.290,.4,.A,.9,.33, sector 3, - & CO SRL cu sediul în B,-, sector 1, - LEASING ROMANIA SRL cu sediul în B, șos. B-P, nr.17-21, sector 1, și PRIMĂRIA SECTOR 6 - cu sediul în B, Drumul, nr.18, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Aurică
I
Grefier,
Red.Jud. - 30.10.2009
Nr.ex.: 9
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Cosmin Horia MihăianuJudecători:Cosmin Horia Mihăianu, Iulia Prelipcean, Aurică
