Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1340/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2006/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1340
Ședința publică de la 8.12.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, în contradictoriu cu intimații și - COM SRL - prin lichidator judiciar, împotriva sentinței comerciale nr.3573/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa părților, faptul că s-a atașat dovada de comunicare a sentinței prin buletinul procedurilor de insolvență, precum și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp.art. 242 pct.2 civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 3573/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr- s-a dispus respingerea cererii formulate de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, împotriva pârâtului și în contradictoriu cu - COM SRL - prin lichidator judiciar, cu privire la atragerea răspunderii patrimoniale prevăzute de articolul 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006. De asemenea, judecătorul-sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului, conform articolului 131 din Legea nr.85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut în esență că nu poate fi reținută incidența dispozițiilor articolului 138 lit. din Legea nr. 85/2006, deoarece nu există o prezumție de culpă a administratorilor societății pentru aplicarea acestui text, ci dimpotrivă, faptele afirmate trebuie dovedite, ceea ce nu s-a realizat în cauză. Creditoarea nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre faptele imputate pârâtului și starea de insolvență a debitoarei. Dată fiind soluția asupra cererii creditoarei, instanța a dispus și închiderea procedurii conform articolului 131 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, ce a fost înregistrat pe rolul Curtii de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului, se arată că hotărârea recurată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs încadrat în dispozițiile articolului 304 pct.9 Cod procedură civilă. Astfel, din informațiile existente la organele fiscale rezultă că debitoarea nu figurează cu bilanțuri contabile aferente anilor 2003 - 2007 depuse, ceea ce înseamnă declarațiile privind obligațiile fiscale ale debitoarei nu au fost depuse la organul fiscal, ceea ce,în opinia recurentei atrage aplicarea articolului 138 alin.1 lit.d din Legea nr. 85/2006.
Recurenta susține că potrivit legii contabilității nr.82/1991 obligativitatea întocmirii și depunerii bilanțurilor/raportărilor contabile este certă,iar din rapoartele lichidatorului judiciar rezultă legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor.
Recurenta mai susține că din modul în care a fost conceput textul articolului 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 rezultă că simplul fapt că acesta a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetarea de plăți este suficient pentru a opera atragerea răspunderii administratorului.
În fine, nerespectarea dispozițiilor legale privind obligația ținerii contabilității este evidentă și prin nedepunerea actelor contabile prevăzute de articolul 28 din Legea 85/2006.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate de recurentă, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și a probelor administrate, Curtea apreciază că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
În ce privește aplicabilitatea art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006 potrivit căruia membrii organelor de conducere pot fi obligați să suporte o parte din pasivul societății, dacă au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență prin aceea că: ". au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.", de asemenea, Curtea apreciază că sentința este legală și temeinică.
În primul rând, recurenta-creditoare nu arată care dintre cele trei elemente materiale ale activității păgubitoare săvârșite de administrator ar fi incidente în cauză, iar în al doilea rând, din actele existente la dosar, întocmite de lichidatorul judiciar nu rezultă caracterul fictiv al evidențelor contabile, nici dispariția unor documente contabile și nici încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă.
În acest sens, Curtea reține ca și tribunalul că pentru aplicarea art. 138 din legea nr. 85/2006 este nevoie de întrunirea cumulativă două condiții speciale: a) săvârșirea uneia sau mai multora dintre faptele prevăzute de acest text de lege și b) condiția ca acestea să fi fost cauzele stării de insolvență ( la care se adaugă, desigur, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale desprinse din art. 998-999 din civil).
Or, în cauză, așa cum corect reține și prima instanță, nu s-a făcut dovada săvârșirii faptelor reglementate de art. 138 alin. 1 lit. d din legea nr. 85/2006 și a legăturii de cauzalitate dintre acestea și starea de insolvență, creditoarea invocând numai lit. d) și, mai mult decât atât, cauzele esențiale ale insolvenței nu s-au datorat unor fapte imputabile administratorului, ceea ce exclude atragerea răspunderii acestuia.
În ce privește susținerea recurentei în sensul că nedepunerea actelor contabile prevăzute de articolului 28 din Legea nr.85/2006 echivalează cu dispariția actelor contabile sau caracterul fictiv al acestora, Curtea apreciază că nu o poate primi deoarece textul se referă la o obligație a debitoarei ulterioară intervenirii stării de insolvență, iar nu la obligația anterioară acesteia. Cum incidența articolului 138 lit. din aceeași lege presupune ca faptele administratorului invocate de creditori să fi cauzat sau să fi contribuit la starea de insolvență, ceea ce exclude aprecierea acesteia raportat la fapte ulterioare, Curtea va aprecia ca nefondată această susținere.
În consecință, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 304 1 din proc civ. va respinge recursul declarat împotriva acestei sentințe, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, în contradictoriu cu intimații și - COM SRL - prin lichidator judiciar, împotriva sentinței comerciale nr.3573/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 08.12. 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.2/16.01.2009
.
Tribunalul București
Secția a VI a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
