Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1341/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1457/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1341
Ședința publică de la 8.12.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B, în contradictoriu cu debitoarea SC & SRL prin lichidator SC și pârâtul, împotriva sentinței comerciale nr.2991/27.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa părților precum și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp.art. 242 pct.2 civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.2991/27.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr- a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva pârâtului, în contradictoriu cu debitoarea SC & SRL, prin lichidator SC și s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei, în temeiul articolului 131 din Lege a nr.85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul-sindic a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolului 138 lit. și din Legea nr.85/2006 pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului deoarece reclamanta nu a făcut dovada faptelor invocate din punct de vedere teoretic și nici nu a arătat c are este legătura de cauzalitate dintre încălcarea unor norme dintr-o lege specială (Legea nr.82/1991 republicată) și starea de insolvență a debitoarei. Săvârșirea unei fapte ilicite și existența unui prejudiciu sunt două din condițiile necesare, dar nu și suficiente pentru antrenarea răspunderii unei persoane,în temeiul articolului 138 din legea nr.85/2006.
Din cererea formulată nu a rezultat care este raportul cauzal dintre presupusele fapte invocate și starea de insolvență, reclamanta făcând doar afirmații generice referitoare la continuarea activității în interes personal și aspecte privind neîndeplinirea unor dispoziții din legea contabilității, fără referiri concrete la modul cum acestea au cauzat starea de insolvență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B ce a fost înregistrat pe rolul Curtii de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se arată că, sentința recurată este nelegală, deoarece instanța nu a ținut seama de principiul apărării drepturilor creditorilor societății față de faptele administratorilor care nu iau măsurile cerute de lege și de principiul răspunderii administratorilor pentru continuarea unei activități care prejudiciază peceilalți creditori,principii rezultate din dispozițiile articolului 138 din Legea nr.85/2006.
Recurenta susține că din actele existente la dosar rezultă legătura de cauzalitate între fapta pârâtului constând în managementul defectuos al societății în condițiile în care deși pierderile în afaceri erau iminente, acesta a continuat activitatea, precum și în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
Nedepunerea de către debitoare a actelor contabile conform articolului 28 din Legea nr.85/2006 instituie, în opinia recurentei, o prezumție a intenției de sustragere a societății de la declararea obligațiilor datorate bugetului de stat, a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și încetarea de plăți.
În drept, recurenta își întemeiază recursul pe dispozițiile articolului 138 lit.c și d coroborate cu articolul 138 alin. 3 din Legea nr.85/2006.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate de recurentă în motivele de recurs, Curtea apreciază că recursul este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041din pr. civ. urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
În ce privește aplicabilitatea art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006 care reglementează răspunderea acestor persoane din conducerea societății debitoare atunci când acestea: "au dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.", dacă și numai dacă, prin aceasta ". au contribuit la ajungerea debitorului în această situație- în stare de insolvență- ", Curtea reține că hotărârea judecătorului sindic este legală și temeinică deoarece nu a rezultat din probele administrate că administratorul a urmărit satisfacerea unor interese personale ale acestuia, iar pentru aceasta, a decis continuarea activității societății.
În ce privește aplicabilitatea art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006 potrivit căruia aceiași membrii ai organelor de conducere pot fi obligați să suporte o parte din pasivul societății, dacă au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență prin aceea că: ". au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.", de asemenea, Curtea apreciază că sentința este legală și temeinică.
În primul rând, recurenta-creditoare nu arată care dintre cele trei elemente materiale ale activității păgubitoare săvârșite de administrator ar fi incidente în cauză, iar în al doilea rând, din actele existente la dosar, întocmite de lichidatorul judiciar nu rezultă caracterul fictiv al evidențelor contabile, nici dispariția unor documente contabile și nici încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă.
În acest sens, Curtea reține că pentru aplicarea art. 138 din legea nr. 85/2006 este nevoie de întrunirea cumulativă două condiții speciale: a) săvârșirea uneia sau mai multora dintre faptele prevăzute de acest text de lege și b) condiția ca acestea să fi fost cauzele stării de insolvență ( la care se adaugă, desigur, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale desprinse din art. 998-999 din civil).
Or, în cauză, așa cum corect reține și prima instanță, nu s-a făcut dovada săvârșirii faptelor reglementate de art. 138 alin. 1 lit. a)-g) din legea nr. 85/2006 și a legăturii de cauzalitate dintre acestea și starea de insolvență, creditoarea invocând numai lit. c) și d).
În ce privește susținerea că dispozițiile articolului 28 din Legea nr.85/2006 instituie o triplă prezumție privind: a) intenția de sustragere a societății de la declararea obligațiilor fiscale; b) neținerea contabilității în conformitate cu legea și c) legătura de cauzalitate dintre fapta și starea de insolvență, Curtea o apreciază ca nefondată deoarece dispozițiile evocate stabilesc doar o obligație a debitoarei de a depune anumite acte contabile odată cu cererea de deschidere a procedurii insolvenței (obligație ulterioară stării de insolvență). Spre deosebire de acest text de lege (articolul 28), dispozițiile articolului 138 alin. 1 din aceeași lege fac vorbire de fapte care " au cauzat starea de insolvență a debitorului" (adică fapte anterioare acestei stări). Prin urmare, invocarea acestui text de către recurentă este neîntemeiată.
În consecință, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041din proc civ. va respinge recursul declarat împotriva acestei sentințe, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B, în contradictoriu cu debitoarea SC & SRL prin lichidator SC și pârâtul, împotriva sentinței comerciale nr.2991/27.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 08.12. 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.2/16.01.2009
.
Tribunalul București
Secția a VII a Comercială
Judecătorul-sindic:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
