Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 135/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.135
Ședința publică de la 07.02.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Câmpeanu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 3: Adriana Bucur
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul pârât împotriva Sentinței comerciale nr.1687/27.07.2006 pronunțată de Secția VII-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării recursului și rămâne în pronunțare atât pe excepție cât și pe cererea de repunere în termenul de recurs.
După terminarea ședinței de recursuri și apeluri se prezintă recurentul pârât personal.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința comercială nr.1687 din 27.07.2006, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, admite cererile creditoarelor reclamante ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și Direcția Venituri Local Sector 2 și obligă pârâtul la suportarea pasivului debitoarei astfel: 317.846 RON către ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și 3.332 RON către Sector 2 cum au fost constatate prin tabelul definitiv consolidat. În temeiul articolului 131 din Legea nr.85/2006 dispune închiderea procedurii împotriva debitoarei SC SRL, în contradictoriu cu creditorii Sector 2 și Sector 2 și radierea acesteia din Registrul Comerțului. Pentru a hotărî astfel, tribunalul reține că pârâtul în calitate de administrator al SC SRL nu a respectat procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe a Legii nr.571/2003, privind Codul Fiscal, nu a depus deconturile TVA, încălcând și dispozițiile Legii nr.82/1991 modificată, în sensul că a ținut o contabilitate fictivă. De asemenea se mai reține că administratorul nu și-a îndeplinit obligațiile cu maximă diligență, societatea înregistrând datorii însemnate către creditorul bugetar.
Împotriva sentinței a declarat recurs înregistrat sub nr- la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
Recurentul a solicitat repunerea în termenul de recurs, întrucât s-a aflat într-un caz de forță majoră, respectiv în timpul judecării cauzei la fond era plecat în luând cunoștință târziu de hotărârea judecătorească atacată. În sprijinul afirmațiilor solicită audierea ca martor a persoanei care a reținut această hotărâre.
În motivarea recursului se arată că sentința atacată s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii, invocând dispozițiile articolului 304 pct.9 Cod Procedură Civilă.
Astfel, instanța de fond a invocat o lege ca un ansamblu, menționând că s-au încălcat de către recurent dispozițiile Legii nr.82/1991, fără a se indica articolul.
De asemenea, nu s-au respectat cerințele articolului 261 alin.1 Cod Procedură Civilă, elementul de identificarea și interpretarea regulilor de drept aplicabile, nefiind realizat în concret. Răspunderea sa - pretinde recurentul - este parțială și nu totală, conform articolului 137 din Legea nr. 64/1995. În cauză nu s-a dovedit nici legătura de cauzalitate între nedepunerea unor declarații fiscale și prejudiciul cauzat creditorilor. Totodată, nu s-a efectuat vreo expertiză contabilă, în sensul că administratorul se face vinovat de continuarea unei activități care ducea în mod vădit la pierdere.
În acest sens, citează decizia nr.172/R/22.06.2004 a Tribunalului Brașov.
Prin întâmpinare, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B, solicită în principal, respingerea cererii de repunere în termenul de recurs, ca nedovedită și pe cale de consecință, respingerea recursului ca tardiv formulat și în secundar, respingerea recursului ca neîntemeiat. Astfel, în raportul de activitate întocmit de lichidatorul judiciar se menționează că între acesta și recurent s-au purtat discuții privind activitatea societății, că recurentul a fost notificat din ianuarie 2006, în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006, urmând să ia măsurile solicitate. În situația în care pleca din țară, recurentul era obligat să indice adresa sa pentru comunicarea actelor de procedură. Pe parcursul judecării cauzei, procedura de citare a recurentului a fost legal îndeplinită.
Recurentul a solicitat proba cu înscrisuri, încuviințată de Curtea, prin încheierea din 13.12.2007, acordându-i-se în acest sens termen la 7 februarie 2008, dată la care nu s-a prezentat și nici nu a depus actele în sprijinul motivelor invocate prin cererea de recurs.
Analizând probele dosarului rezultă că cererea de repunere în termenul de recurs este neîntemeiată.
Potrivit articolului 103 (1) neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, recurentul nu a probat existența unei asemenea împrejurări care să conducă la imposibilitatea exercitării în termen legal căii de atac.
Plecarea recurentului din țară - de altfel nedovedită - nu constituie o împrejurare mai presus de voința sa, care să împiedice pe recurent să promoveze recursul.
Așa fiind cererea de repunere în termenul de recurs va fi respinsă, ca neîntemeiată, cerințele prevăzute de dispozițiile articolului 103 (1) nefiind îndeplinite.
Potrivit articolului 8 din Legea nr.85/2006 termenul de recurs pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
În cauză, recurentul a declarat recursul la 13.04.2007, hotărârea atacată fiindu-i comunicată la 29.08.2006, ca atare cu depășirea termenului legal prevăzut de articolul 8 din Legea nr.85/2006, fost articolul 8 din Legea nr.64/1995. Având în vedere și dispozițiile articolului 103 pct.2 Cod Procedură Civilă, recursul va fi respins ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs, ca neîntemeiată.
Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de recurentul pârât împotriva Sentinței comerciale nr.1687/27.07.2006 pronunțată de Secția VII-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.N/ex.2
Președinte:Marcela CâmpeanuJudecători:Marcela Câmpeanu, Eugenia Voicheci, Adriana Bucur
