Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 138/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 138R
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR I
GREFIER
.
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de recurenții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 și MUNICIPIUL B, împotriva sentinței comerciale nr. 2989/28.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL prin lichidator ADMINISTRARE LICHIDARE și.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, personal și asistată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenții și cealaltă intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale active a MUNICIPIULUI B în formularea recursului și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât pe excepția invocată din oficiu cât și pe cererile de recurs.
Apărătorul intimatei solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a MUNICIPIULUI B în formularea recursului, cu consecința respingerii recursului acestuia ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
De asemenea, solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate (în subsidiar, în cazul recursului MUNICIPIULUI B) și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise. Învederează instanței faptul că intimata a preluat funcția de administrator de la soțul său care a decedat, în anul 2004. În același an la trei luni de la momentul dobândirii calității de administrator Primăria Municipiului Bae mis o dispoziție prin primarul general prin care a retrocedat spațiul în care societatea își desfășura activitatea către fostul proprietar. De la acel moment intimata a AVUT un contract de închiriere cu noul proprietar desfășurându-și activitatea până în luna ianuarie 2005, după care firma a fost dizolvată. Din raportul lichidatorului rezultă clar că nu sunt întrunite condițiile în vederea atragerii răspunderii.
CURTEA:
Prin cererea formulată în data de 14.11.2008 la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în cauza constituind obiectul dosarului nr- privind procedura insolvenței, reglementată prin Legea nr. 85/2006 derulată împotriva debitorului - SRL, creditorul-reclamant ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B a solicitat, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a și d din legea menționată, atragerea răspunderii patrimoniale pentru pasivul debitorului față de pârâta, administrator al societății debitoare.
De asemenea, în cuprinsul raportului de activitate depus la dosar la 28.05.2009, lichidatorul judiciar "ADMINISTRARE, LICHIDARE"- a solicitat închiderea procedurii insolvenței derulată față de debitor, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Prin sentința comercială nr. 2989 pronunțată la 28.05.2009 în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VII- Comercială, prin judecătorul sindic, a respins cererea de atragere răspunderii patrimoniale pentru pasivul debitorului ca neîntemeiată, și admițând cererea lichidatorului, a închis procedura insolvenței derulată împotriva debitorului,în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, dispunând totodată comunicarea sentinței, radierea debitorului din registrul comerțului, descărcarea lichidatorului de orice îndatorire cu privire la procedură și încuviințarea onorariului cuvenit lichidatorului în sumă de 3.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință comercială, tribunalul a reținut, în ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, că pârâta a fost administrator al societății debitoare începând cu luna februarie a anului 2004. Începând cu luna mai 2004, creditorul MUNICIPIUL B () a atribuit, prin dispoziția nr. 345/14.05.2008, spațiul comercial în care funcționa debitorul unei terțe persoane. În baza unei înțelegeri cu acesta din urmă, debitorul a mai rămas în spațiul comercial până la 31.01.2005. După această dată, societatea debitoare nu a mai funcționat și în anul 2006 fost dizolvată. Prin urmare, nu se justifică susținerea creditoarei în senSul că debitoarea nu ar fi depus bilanțul contabil aferent anului 2006. Nici din rapoartele de activitate întocmite de lichidator nu rezultă săvârșirea de către pârâtă a vreuneia dintre faptele prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii patrimoniale pentru pasivul debitorului.
Împotriva acestei sentințe comerciale au formulat recurs creditorii ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 și MUNICIPIUL, reprezentat prin Primarul General.
Prin recursul formulat de creditorul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, s-a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale pentru pasivul debitorului.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, și art. 3041Cod procedură civilă, că în mod greșit nu s-a reținut de către tribunal, săvârșirea de către pârât a faptei prevăzute de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care debitorul figura cu stocuri într-unul dintre bilanțuri, a căror valoare ar fi putut acoperi o parte din cerințele existente împotriva debitorului, iar, ULTERIOR, lichidatorul judiciar a constatat că nu mai există bunuri sau disponibilități bănești în averea debitorului. de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu constă în dezinteresul arătat în funcționarea normală, în condițiile legii a debitorului. Fapta ilicită constă și în omisiunea valorificării activelor precum și în nedepunerea de către pârâtă a diligențelor necesare recuperării propriilor creanțe ale societății debitoare.
De asemenea, în sarcina pârâtei se impune a fi reținută și fapta prevăzută de art. 138 lit.d din Legea nr. 85/2006.
În speță, s-a constatat că debitorul nu a depus raportările contabile începând cu anul 2005, contrar dispozițiilor art. 28 alin. 1 din Legea nr. 82/1991. În raport cu prevederile art. 73, art. 148, art. 198 alin. 1 și 2 din Legea nr. 31/1990, administratorii răspund solidar pentru neorganizarea și neconducerea contabilității societății comerciale.
Lipsa actelor contabile și nedepunerea acestora creează prezumția legală în sensul ascunderii averii debitorului față de creditori sau al utilizării acesteia în frauda creditorilor.
Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este dovedit și în această ipoteză.
Culpa pârâtei în ceea ce privește nedepunerea actelor contabile este prezumată în raport cu contractul de mandat, în ceea ce privește nedepunerea actelor respective la oficiul registrului comerțului, la organele fiscale sau la dosarul cauzei.
Prin recursul declarat de recurentul MUNICIPIUL B, prin Primarul general, s-a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de atragere răspunderii patrimoniale.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, în raport cu art.304 pct. 8 și pct. 9 Cod procedură civilă, că o bună parte a pasivului acumulat de societatea debitoare a fost înregistrat în perioada de timp în care pârâta a fost administrator al acesteia, urmare a neplății contravalorii folosinței spațiului comercial atribuit de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI. Pârâta nu și-a îndeplinit nici obligațiile privind depunerea documentelor contabile sau solicitarea deschiderii procedurii insolvenței în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență. Au fost încălcate prevederile Legii nr. 82/1991 și ale Legii nr. 31/1990 referitoare la organizarea și ținerea contabilității, ceea ce atrage răspunderea pârâtei, culpa acesteia fiind prezumată.
În ceea ce privește recursul declarat de creditorul MUNICIPIUL B, Curtea a invocat excepția lipsei calității procesuale active în ceea ce privește recurentul.
Față de acestea, având în vedere actele dosarului cauzei, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a recurentului MUNICIPIUL B este de reținut că prin recursul declarat de acest creditor, se vizează modificarea doar în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de atragere răspunderii patrimoniale pentru pasivul debitorului, iar nu și în legătură cu măsura închiderii procedurii. Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 85/2006, legitimitatea procesuală activă pentru sesizarea judecătorului sindic cu o astfel de cerere este prevăzută, în principal, în favoarea administratorului judiciar/lichidatorului și, în subsidiar, comitetului creditorilor. În actuala formă a legii insolvenței creditorii, considerați în mod individual nu sunt abilitați să formuleze acțiunea prevăzută de art. 138 din lege, decât în situația în care în procedură nu se regăsesc decât 1-2 creditori, astfel că nu se poate constitui Comitetul creditorilor, prin preluarea de către creditorii respectivi, a atribuțiilor legale stabilite pentru acesta. În speță, în tabelul definitiv rectificat au fost menționați doar doi creditori, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 și MUNICIPIUL Cererea de atragere răspunderii patrimoniale a fost formulată doar de unul dintre creditorii, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, fără să se poată reține sub acest aspect mandatarea lui de către celălalt creditor. Prin urmare, la judecata în primă instanță a cererii de atragere răspunderii patrimoniale au fost pârâți creditorul reclamant ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 și pârâta. În acest context, au calitate procesuală activă sub aspectul posibilității de formulare a recursului împotriva sentinței atacate doar părțile implicate în judecata în primă instanță a cererii de atragere răspunderii patrimoniale, eventuale alte persoane interesate putând doar să intervină în judecata recursului, în condițiile legii. În plus, calitatea distinctă de creditor în raport cu derularea procedurii propriu-zise a falimentului nu este de natură să confere și calitate de parte în judecată distinctă privind acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În cauză, creditorul recurent MUNICIPIUL B nu a fost parte în judecata la prima instanță referitoare la aplicarea prevederilor art. 138, astfel ca acesta, chiar dacă își justifică un interes, nu are calitate procesuală activă sub aspectul formulării recursului împotriva sentinței atacate referitor la soluția pronunțată asupra cererii de atragere a răspunderii patrimoniale. Aceasta în condițiile în care o interpretare în sens contrar a legii ar înfrânge dispozițiile exprese, având caracter special din Legea nr. 85/2006.
În consecință, Curtea reține că excepția lipsei calității procesuale activă este întemeiată, urmând să o admită ca atare.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, Curtea are în vedere că pentru atragerea răspunderii patrimoniale pentru pasivul debitorului, trebuie îndeplinite condițiile legale privind săvârșirea de către pârât a uneia dintre faptele prevăzute în mod expres și limitativ prin art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006, existența prejudiciului specific, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și existența vinovăției. Îndeplinirea condițiilor menționate trebuia probată conform art. 1169 cod civil și este obligatoriu să intervină în mod cumulativ, neîndeplinirea vreuneia dintre ele atrăgând respingerea cererii.
În cauză, recurenta nu și-a argumentat și probat în mod corespunzător în primul rând susținerea privind săvârșirea de către pârâta a faptelor prevăzute de art. 138 lit. a și d din legea insolvenței. Simpla susținere în sensul că din evidențele debitorului rezultă că la un moment dat acesta deținea unele stocuri, care, ulterior, nu au mai fost identificate în fapt de către lichidator, nu permite să se rețină că pârâtului ar fi folosit bunurile debitorului în folosul propriu sau al altei persoane, în lipsa unor probe certe sub aspectul tuturor elementelor descriptive ale faptei prevăzute de art. 138 lit. a avute în vedere în mod expres de către legiuitor.
Omisiunea valorificării activelor și a propriilor creanțe, nu constituie vreuna dintre faptele prevăzute de art. 138 lit. a- De asemenea, simpla nedepunere a documentelor contabile la organele fiscale sau registrul comerțului nu echivalează, în lipsa unei probe certe, cu neținerea contabilității în conformitate cu legea, dat fiind că nedepunerea poate avea o multitudine de alte motive, iar nedepunerea acelorași documente la dosarul procedurii de insolvență nu prezintă practic relevanță, deoarece obligația în acest sens intervine după deschiderea procedurii și, implicit, după apariția stării de insolvență, deci nu poate fi o cauză a acesteia din urmă. Este de reținut că în ceea ce privește acțiunea în atragerea răspunderii patrimoniale, legiuitorul nu a instituit nicio prezumție legală, iar natura răspunderii în discuție nu este contractuală ci are caracter special, fiind similară răspunderii civile delictuale.
Oricum, chiar dacă s-ar fi putut reține în sarcina pârâtei săvârșirea faptelor invocate de reclamant, acesta din urmă trebuia să probeze și legătura de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul specific, care nu se reduce la simplul dezinteres al pârâtei, precum și vinovăția pârâtei, dar susținerile recurentei sub aceste aspecte sunt doar de ordin general, eronate și neprobate.
Față de acestea, Curtea apreciază că sentința atacată este temeinică și legală, recursul formulat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 fiind nefondat.
Având în vedere considerentele reținute, Curtea va respinge atât recursul declarat de recurentul MUNICIPIUL B, ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă ca urmare a admiterii excepției în acest sens, cât și recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentului MUNICIPIUL
Respinge recursul declarat de recurentul MUNICIPIUL, împotriva sentinței comerciale nr. 2989/28.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL, prin lichidator ADMINISTRARE LICHIDARE și, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva aceleiași sentințe atacate, în contradictoriu cu intimații - SRL prin lichidator "ADMINISTRARE, LICHIDARE"- și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de la 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Iulia
I
GREFIER,
Red.Jud./25.02.2010
Tehnored./ 26.02.2010
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu, Iulia
